Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) lamureste un aspect important legat de activitatea angajatilor si arata ca perioadele de garda in regim de urgenta sunt considerate, in temeiul Directivei 2003/88, "timp de lucru".
Un pompier din cadrul serviciului de permanenta, angajat cu fractiune de norma de Dublin City Council (Consiliul Municipal al orasului Dublin, Irlanda), este pus, in temeiul unui sistem de garda in regim de permanenta, la dispozitia brigazii cazarmii care l-a format. El este obligat sa participe la 75 % din interventiile acestei brigazi si are posibilitatea de a se abtine in ceea ce priveste restul interventiilor. Fara a fi obligat, in perioadele sale de garda, sa fie prezent intr-un anumit loc, MG trebuie, atunci cand primeste un apel de urgenta pentru a participa la o interventie, sa ajunga la cazarma intr-un interval maxim de zece minute. Perioada de garda in regim de permanenta este, in principiu, de 7 zile din 7 si 24 de ore din 24 si este intrerupta numai de perioadele de concediu si de indisponibilitate notificate in prealabil.
Cu toate acestea, MG este autorizat sa desfasoare o activitate profesionala, in masura in care aceasta activitate nu depaseste in medie 48 de ore pe saptamana. Astfel, el desfasoara activitatea de sofer de taxi in calitate de lucrator independent.
Deoarece a considerat ca orele in care este de garda pentru angajatorul sau trebuie sa fie calificate drept "timp de lucru” in sensul Legii irlandeze privind organizarea timpului de lucru si al Directivei 2003/881, MG a formulat o contestatie in acest sens la Workplace Relations (Comisia privind raporturile profesionale, Irlanda). Intrucat aceasta contestatie a fost respinsa, el a introdus o actiune la Labour Court (Tribunalul pentru Litigii de Munca, Irlanda).
MG sustine ca trebuie sa fie in permanenta in masura sa raspunda rapid la un apel de urgenta, ceea ce l-ar impiedica sa se consacre in mod liber activitatilor sale familiale si sociale, precum si activitatii sale profesionale de sofer de taxi. Prin impunerea unei garzi de 7 zile din 7 si 24 de ore din 24 si prin refuzul recunoasterii faptului ca orele de garda constituie timp de lucru, Consiliul Municipal al orasului Dublin ar incalca normele in materie de repaus zilnic, de repaus saptamanal si de timp de lucru maxim saptamanal.
Sesizata cu titlu preliminar de Tribunalul pentru Litigii de Munca, Curtea precizeaza, in special, in ce masura perioadele de garda in regim de permanenta pot fi calificate drept "timp de lucru" din perspectiva Directivei 2003/88.
Conform Curtii, intra sub incidenta notiunii de
"timp de lucru", care figureaza la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88, integralitatea perioadelor de garda, inclusiv cele in regim de permanenta, in care constrangerile impuse lucratorului sunt de o asemenea natura incat afecteaza in mod obiectiv si foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urma de a gestiona in mod liber in perioadele respective timpul in care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate de angajatorul sau si de a consacra acest timp propriilor interese.
In continuare, Curtea furnizeaza indicatii instantei de trimitere pentru ca aceasta din urma sa poata aprecia daca MG este supus unor asemenea constrangeri majore.
In aceasta privinta, Curtea observa ca posibilitatea oferita lui MG de a exercita o alta activitate profesionala in perioadele de garda constituie o indicatie importanta ca modalitatile regimului de permanenta nu il supun pe acest lucrator unor constrangeri majore care au un impact foarte semnificativ asupra gestiunii timpului sau, cu conditia sa se dovedeasca ca drepturile si obligatiile care decurg din contractul sau de munca, din conventiile colective si din reglementarea irlandeza sunt adaptate intr-un mod care permite exercitarea efectiva a unei astfel de activitati intr-o parte considerabila a acestor perioade.
Imprejurarile ca MG nu trebuie sa se gaseasca in niciun moment intr-un loc precis in perioadele de garda, ca nu este obligat sa participe la toate interventiile asigurate de cazarma la care a fost repartizat, un sfert din aceste interventii putand in speta sa aiba loc in absenta sa, si ca ii este permis sa desfasoare o alta activitate profesionala, ar putea constitui elemente obiective care permit sa se considere ca este in masura sa dezvolte, potrivit propriilor interese, aceasta alta activitate profesionala in perioadele mentionate si sa ii consacre o parte semnificativa din timpul acestora, cu exceptia situatiei in care frecventa medie a apelurilor de urgenta si durata medie a interventiilor depasesc desfasurarea efectiva a unei activitati profesionale care poate fi combinata cu un loc de munca de pompier in cadrul serviciului de permanenta.
Dificultatile organizatorice care pot rezulta din alegerile facute de lucratorul in cauza, precum alegerea unui loc de resedinta sau a locului de desfasurare a unei alte activitati profesionale care se afla mai mult sau mai putin departe de locul in care trebuie sa fie in masura sa ajunga in intervalul de timp stabilit in cadrul locului sau de munca de pompier din cadrul serviciului de permanenta, nu pot fi luate in considerare.
Astfel, Curtea concluzioneaza ca articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca o perioada de garda in regim de permanenta asigurata de un pompier din cadrul serviciului de permanenta, in care acest lucrator desfasoara, cu autorizarea angajatorului sau, o activitate profesionala in calitate de lucrator independent, insa, in cazul unui apel de urgenta, trebuie sa ajunga la cazarma la care a fost repartizat intr-un interval maxim de zece minute, nu constituie "timp de lucru" in sensul acestei dispozitii daca rezulta dintr-o apreciere globala a ansamblului imprejurarilor spetei ca constrangerile impuse lucratorului respectiv in aceasta perioada nu sunt de o asemenea natura incat afecteaza in mod obiectiv si foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urma de a gestiona in mod liber in perioada mentionata timpul in care serviciile sale profesionale in calitate de pompier nu sunt solicitate.
E-JURIDIC.RO
