Durata maxima legala a timpului de lucru: cat trebuie sa muncim?

Iata raspunsul specialistului!

Munca in baza unui contract individual de munca cu program de lucru inegal este reglementata in dispozitiile art. 113 si 116 din Codul muncii.

Potrivit art. 113 alin. (2) din Codul muncii, in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Astfel, programul de lucru inegal presupune o durata zilnica inegala a timpului de lucru astfel incat orele de munca totalizate in fiecare saptamana sa respecte durata timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Conform art. 116 alin. (2) din Codul muncii, programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Asadar, in cazul programului de lucru inegal acesta va fi specificat expres in contractul individual de munca.

La Capitolul H: Durata muncii, pct. 1, lit. a) din Anexa la OMMSS 64/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se specifica in mod expres:

1 O norma intreaga, durata timpului de lucru fiind de 40 ore/saptamana, (ore zi, inegal).

2 Repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmeaza:

Luni – 10 ore
Marti – 10 ore
Miercuri – 10 ore
Joi – Liber
Vineri – Liber
Sambata – 10 ore
Duminica – Liber

Insa programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca (art. 116 alin. (2) din Codul muncii).

Astfel, programul de lucru inegal trebuie sa fie prevazut in contractul individual de munca in sensul ca acest program trebuie sa fie indicat in contract cu numarul de ore zilnic precum si ora la care incepe si ora la care se sfarseste activitatea.

Modificarea programului de lucru si a duratei zilnice a muncii prevazute in contractul individual de munca poate avea loc prin incheierea unui act aditional la contractul individual de munca.

Potrivit art. 116 alin. (2) din Codul muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.

Astfel, separat de prevederea din CIM, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului iar daca nu exista contract colectiv de munca se va stabili prin regulamentul intern.

Insa indiferent de organizarea timpului de lucru, un salariat beneficiaza saptamanal de repaus de 48 de ore consecutive.

Asadar, indiferent de organizarea timpului de lucru salariatii au dreptul la acordarea in natura a repausului saptamanal de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica (art. 137 alin. (1) din Codul muncii).

Astfel, atata timp cat in privinta salariatilor ce lucreaza dupa un program de lucru in ture nu este prevazuta vreo exceptie de la aplicarea acestor dispozitii legale, apreciem ca si acestia au dreptul la repaus saptamanal.

Asadar, indiferent de modalitatea de organizare a timpului de lucru salariatii au dreptul la acordarea in natura a repausului saptamanal in doua zile consecutive din cadrul saptamanii.

In doua situatii prevazute de art. 137 alin. (2) din Codul muncii, republicat, repausul saptamanal se poate acorda in alte zile decat sambata si duminica:

a) in cazul in care ar prejudicia interesul public;
b) in cazul in care ar prejudicia desfasurarea normala a activitatii.

In aceste situatii repausul saptamanal poate fi acordat in alte zile consecutive decat sambata si duminica si precizate in contractul colectiv de munca sau in regulamentul intern, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii, republicat. In cazul in care angajatorul nu poate acorda repausul saptamanal in zilele de sambata si duminica atunci, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. (3) din Codul muncii, republicat, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

De asemenea, la stabilirea programului de lucru se va tine seama ca perioadele de lucru de 12 ore sa fie urmate de perioade de repaus de 24 de ore.

Totodata, se va respecta regula impusa de Codul muncii la art. 112 conform careia durata normala a timpului de lucru sa fie de 40 de ore pe saptamana.

Conform art. 260 alin. (1) lit. j) constituie contraventie si se santioneaza cu amenda cuprinsa intre 1.500 lei si 3.000 lei nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal.

In concluzie, angajatorul are obligatia de a tine la locul de muncă evidenta orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orei de incepere si a celei de sfarsit al programului de lucru iar repartizarea inegala a timpului de munca presupune respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana si poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca (art. 116 alin. (2) din Codul muncii). Totodata, facem precizarea ca durata maxima admisa de prestare a activitatii este de 12 ore, este interzis a fi prestata activitate peste 12 ore, iar dupa o zi in care salariatul a lucrat 12 ore are 24 de ore libere (art. 115 alin. (2) din Codul muncii).

Raspunsul a fost oferit pe portalcodulmuncii.ro de Gabriela Dita  - consilier juridic.