CJUE: Prim-ministrul poate numi judecatori

Dispozitiile nationale ale unui stat membru care confera prim-ministrului o competenta decisiva in numirea judecatorilor, prevazand totodata interventia unui organ independent insarcinat cu evaluarea candidatilor si cu furnizarea unui aviz, nu sunt contrare dreptului Uniunii, stabileste CJUE.

Repubblika este o asociatie care are ca obiect promovarea si protectia justitiei si a statului de drept in Malta. In urma numirii unor noi judecatori, care a avut loc in aprilie 2019, aceasta a introdus o actio popularis la Prim’Awla tal-Qorti ivili - urisdizzjoni Kostituzzjonali (Camera intai a Tribunalului Civil, statuand in calitate de Curte Constitutionala, Malta), in special pentru a contesta procedura de numire a judecatorilor maltezi, astfel cum este reglementata de Constitutie. 

Dispozitiile constitutionale in cauza, care au ramas neschimbate de la adoptarea lor, in anul 1964, pana la o reforma in anul 2016, confera Il-Prim Ministru (prim-ministrul, Malta) competenta de a prezenta presedintelui Republicii numirea unui candidat pe un astfel de post. In practica, primministrul dispune astfel de o competenta decisiva in numirea judecatorilor maltezi, care, potrivit Repubblika, ridica indoieli cu privire la independenta respectivilor judecatori. Cu toate acestea, candidatii trebuie sa indeplineasca anumite conditii, de asemenea prevazute de Constitutie si, incepand cu reforma din anul 2016, a fost instituit un comitet de numire a membrilor sistemului judiciar care a fost insarcinat cu evaluarea candidatilor si cu furnizarea unui aviz prim-ministrului. 

In acest context, instanta sesizata a decis sa solicite Curtii sa se pronunte cu privire la conformitatea sistemului maltez de numire a judecatorilor cu dreptul Uniunii si, mai precis, cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE si cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare „carta”). Reamintim ca articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE impune statelor membre sa stabileasca caile de atac necesare pentru a asigura, in domeniile reglementate de dreptul Uniunii, o protectie jurisdictionala efectiva, iar articolul 47 din carta prevede dreptul la o cale de atac jurisdictionala efectiva pentru orice justitiabil care se prevaleaza, intr-o anumita speta, de un drept pe care il are in temeiul dreptului Uniunii. Curtea, reunita in Marea Camera, considera ca dreptul Uniunii nu se opune unor dispozitii constitutionale nationale precum dispozitiile de drept maltez referitoare la numirea judecatorilor. Astfel, aceste elemente nu par susceptibile sa conduca la o lipsa a aparentei de independenta sau de impartialitate a judecatorilor de natura sa aduca atingere increderii pe care justitia trebuie sa o inspire justitiabililor intr-o societate democratica si intr-un stat de drept.

Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca, desi prim-ministrul dispune de o competenta certa in numirea judecatorilor, exercitarea acestei competente este delimitata de conditiile de experienta profesionala, prevazute de Constitutie, care trebuie indeplinite de candidatii la posturile de judecator. In plus, desi prim-ministrul poate decide sa prezinte presedintelui Republicii numirea unui candidat nepropus de Comitetul de numire a membrilor sistemului judiciar, el este obligat sa comunice motivele sale, printre altele puterii legislative. Potrivit Curtii, in masura in care exercita aceasta competenta numai cu titlu exceptional si respecta in mod strict si efectiv obligatia de motivare, competenta sa nu este de natura sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la independenta candidatilor alesi.