Contractul de gaj comercial - Parte teoretica

Contractul de gaj comercial - Parte teoretica

REGLEMENTARE

● Codul civil – Art. 1685-1696
● Codul comercial – Art. 478-479

CONSIDERATII PRELIMINARE

● Gajul este o garantie reala prin care se asigura executarea obligatiilor civile si comerciale.

● Contractul de gaj dobandeste caracter comercial atunci cand obligatia pe care o garanteaza deriva dintr-un act juridic considerat de lege fapta de comert (art. 478 din Codul comercial) adica:

– este o fapta de comert obiectiva, conexa (accesorie);
– dobandeste caracter comercial datorita legaturii sale cu o obligatie comerciala;
– atunci cand este constituit de un comerciant (art. 478 din Codul comercial).

● Caracterul comercial al gajului este dat deci de natura obligatiei pe care o garanteaza, si nu de obiectul sau.

DEFINITIE

Contractul  de  gaj  este  acel  con- tract prin care debitorul – comerciant  sau  necomerciant  –  remite, pentru fapte de comert, creditoru- lui  un  bun  mobil  pentru  garan- tarea  obligatiei,  cu  posibilitatea pentru creditor ca, la scadenta, in caz  de  nerespectare  a  obligatiei, sa fie satisfacut, cu preferinta, din valoarea bunului respectiv.

PARTILE

DEBITOR GAJIST – partea  care  remite  credi- torului bunul mobil pentru garantarea obligatiei.

CREDITOR GAJIST  – partea  care  are  posibilitatea ca, in caz de neres-pectare  a  obligatiei,  sa fie  satisfacuta  cu  preferinta din valoarea bunului primit in gaj.

CARACTERE JURIDICE

● Contractul de gaj este un contract unilateral dand nastere la obligatii numai in sarcina creditorului:

– de a pastra bunul gajat;
– de  a-l  restitui  debitorului  daca  acesta  isi  executa  obligatia garantata.

● Este  un  contract  accesoriu  fiindca  garanteaza  executarea  obligatiei principale asumate de catre debitor.

● Are caracter real, pentru incheierea lui fiind nevoie, in afara de acordul partilor,  ca  debitorul  sa  remita  creditorului  bunul  mobil  care  face obiectul gajului.

GAJ CU DEPOSEDARE

● Debitorul  remite  creditorului  sau  unei  alte  persoane  alese  de  parti  bunul mobil care face obiectul gajului.

● Gajul implica deci, deposedarea debitorului de bunul sau (art. 480 alin. 2 din Codul comercial).

GAJ FARA DEPOSEDARE 
 
● Asigura conditii stimulative pentru acordarea creditelor.

● Creditorul este presupus ca are in posesia sa bunurile date in gaj atunci cand ele se afla in magazinele sale sau ale comisionarului sau, in vasele sale, la vama sau intr-un depozit public, ori daca inainte de sosirea lor e in posesia scrisorii de trasura girata cu clauza „valoarea in garantie“ sau o alta aseme- nea (art. 480 alin. 2 din Codul comercial).

● Art. 480 din Codul comercial reglementeaza in mod limitativ doua cazuri:

– gajul asupra produselor solului prinse inca in radacini sau deja culese;
– gajul  asupra  materiilor  prime  industriale,  in  stare  de  fabricatie  sau deja febricate si aflate in fabrica ori in depozit.

● Contractul de gaj trebuie transcris in termen de 5 zile in registrul special de la judecatorie.

● Gajul este opozabil tertilor de la data transcrierii in registrul instantei.

OBIECTUL GAJULUI

● Gajul  comercial  poate  avea  ca  obiect  orice  bun  corporal  (care  are  o  existenta  materiala)  sau incorporal (care nu are o existenta materiala, ci este constituit numai din elemente abstracte, fiind un drept).

● Daca obiectul gajului il constituie o creanta, legea cere, pe langa forma scrisa a contractului, si remiterea inscrisului constatator al creantei.

● Gajul se mai constituie, in raport de obiect, astfel:

– gajul cambiilor si titlurilor la ordin, prin gir, cu clauza „Valoarea in garantie“ sau o alta asemenea, din care sa rezulte vointa partilor ca aceste titluri au fost date in gaj si ca nu
s-a transmis proprietatea lor (art. 479 alin. 1 din Codul comercial);

– gajul  asupra  creantelor  si  drepturilor  incorporale  netransmisibile  prin  gir,  prin  acte intocmite sub forma de cesiuni cu mentiunea ca cesiunea se face cu titlu de gaj (art. 479 alin. 2 din Codul comercial);

– gajul  asupra  actiunilor,  partilor  de  interes  si  obligatiunilor  nominative  ale  societatilor (financiare,  industriale,  comerciale  sau  civile),  printr-un  transfer  inscris  in  registrele societatii, cu mentiunea „pentru cauza de garantie“ (art. 479 alin. 3 din Codul comercial);

– gajul asupra unei creante mobile, prin notificarea debitorului creantei date in gaj, pentru ca creditorul sa aiba privilegiul sau fata de terti (art. 479 alin. 4 din Codul comercial);

– gajul asupra brevetelor de inventii, marci si alte asemenea titluri, prin contractul in forma scrisa  si  remiterea  titlurilor,  la  care  se  adauga  indeplinirea  conditiilor  de  publicitate privind ocrotirea acestor drepturi.

CONSTITUIREA GAJULUI

● Conditiile pentru constituirea gajului privesc:
– persoana debitorului;
– forma si publicitatea contractului;
– obiectul contractului.

● Dispozitii ale Codului civil privind forma si obiectul gajului comercial, precum forma si publicitatea contractului:

– Contractul trebuie constatat printr-un inscris in care trebuie sa se arate:
– suma datorata;
– felul si natura bunurilor gajate sau
– descrierea calitatii, greutatii si masurii lor.
– Forma scrisa si inregistrarea contractului de gaj sunt formalitati prin care se asigura dreptul de preferinta al creditorului gajist fata de ceilalti creditori.

● In ceea ce priveste gajul comercial, potrivit art. 478 din Codul comercial, acesta se constata „intre partile contractante, prin toate probele admise de legea comerciala si prevazute in art. 46 din acest cod“.

In schimb, fata de terti poate fi dovedit numai prin inscris, daca suma pentru care s-a constituit depaseste 250 lei. De asemenea, data actului si contractului comercial (art. 57 din Codul comercial) trebuie sa arate ziua, luna si anul; data poate fi dovedita fata de terti prin orice mijloc de proba admis de lege (art. 46 din Codul comercial) si se considera reala pana la proba contrarie (art. 46 alin. 3 din acelasi cod).

EFECTE

● Intrucat  contractul  de  gaj  este  un  contract  unilateral, drepturile si obligatiile il privesc numai pe creditorul gajist.

● Drepturile si obligatiile creditorului gajist se intind in
intervalul de timp dintre incheierea contractului si scadenta obligatiei garantate cu gaj.

DREPTURILE SI OBLIGATIILE CREDITORULUI GAJIST

DREPTURI

● Dreptul de a retine bunul care consti- tuie  obiectul  gajului  pana  la  exe- cutarea  de  catre  debitor  a  obligatiei garantate.

● Dreptul de revendicare a bunului care
constituie obiectul gajului de la orice persoana la care s-ar afla fara voia sa.

● In caz de neplata la termen a datoriei poate  proceda  la  vanzarea  bunurilor date in gaj.

OBLIGATII

● Sa   conserve   bunul   care   constituie obiectul gajului.
● Sa nu foloseasca bunul primit in gaj.
● Sa  restituie  bunul  primit  in  gaj  la plata   datoriei   de   catre   debitorul gajist.

REALIZAREA GAJULUI

● Daca debitorul nu si-a executat, la scadenta, obligatia garantata prin gaj, creditorul este in drept sa procedeze la realizarea gajului, acesta avand dreptul sa ceara instantei judecatoresti sa dispuna:

– retinerea bunului in contul creantei sau
– vanzarea la licitatie publica a bunului (art. 1689 din Codul civil).

● In cursul existentei contractului de gaj pot conveni ca, in contul creantei:
– sa retina bunul drept plata a creantei;
– sa-l valorifice fara autorizarea instantei.

● Conform art. 487 din Codul comercial, dreptul creditorului de a cere instantei de judecata auto- rizatia de a retine bunul gajat sau de a-l vinde prin licitatie publica, nu este suspendat:

– prin declararea starii de faliment sau
– prin moartea debitorului ori a celui care a procurat bunul dat in gaj.

● Potrivit art. 482 din Codul comercial, in caz de neplata a creantei, creditorul poate vinde obiectul gajat astfel:

– cere presedintelui judecatoriei sa-l autorizeze ca sa vanda bunul gajat;
– presedintele instantei da o ordonanta de autorizare a vanzarii;
– vanzarea se face prin licitatie publica daca nu s-a stipulat altfel in contract;
– pentru  licitatie  este  nevoie  de  autorizarea  presedintelui  care  desemneaza  agentul judecatoresc prin intermediul caruia se face vanzarea bunului.

● In caz de faliment, cererea de vanzare se notifica de judecatorul sindic (administratorul patrimo- niului falitului) care, in temeiul art. 782 din Codul comercial, poate ca, in termen de 3 zile si cu autorizatia  instantei,  sa  retraga  bunul  gajat,  platindu-l  pe  creditor.  Daca,  in  acest  termen, judecatorul  sindic  nu-l  plateste  pe  creditor,  executarea  ceruta  si  incuviintata  de  presedintele judecatoriei isi urmeaza cursul.

● Impotriva ordonantei, debitorul poate face opozitie in termen de 3 zile de la primirea notificarii.

● Opozitia se solutioneaza de judecatorie, cu citarea partilor, in termen de 8 zile de la primirea ei.

● Hotararea asupra opozitiei este supusa cailor de atac prevazute de lege.