Despagubiri pentru concedierea abuziva: situatiile in care fostul angajat poate pretinde daune morale

Concedierea este unul dintre cele mai sensibile subiecte din dreptul muncii. Tocmai de aceea este important ca orice manager HR sa cunoasca procedurile exacte pe care trebuie sa le aplice, in cazul unei concedieri. Atentie, o simpla eroare de procedura anuleaza masura concedierii.

Articolul 80 din Codul muncii prevede ca „in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

La solicitarea salariatului, instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere”.

Despagubirile care se acorda salariatului in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal si instanta va dispune anularea ei sunt urmatoarele:

1. despagubiri banesti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, exemplificand in acest sens:
- angajatorul va trebui sa plateasca si primele de care salariatul ar fi beneficiat potrivit contractului individual sau colectiv de munca, cum ar fi prima de Craciun sau de Pasti, precum si drepturile in natura de care ar fi beneficiat acesta;
-  persoana concediata este indreptatita la despagubiri indiferent de efortul facut pentru gasirea unui alt loc de munca si indiferent de reincadrarea sa la alt angajator in perioada anterioara anularii deciziei de concediere;

2. daune cominatorii, in situatia in care angajatorul este de rea-credinta si refuza ori tergiverseaza reintegrarea salariatului (neexecutarea unei hotarari judecatoresti privind reintegrarea in munca a unui salariat atrage si raspunderea penala a angajatorului, in temeiul dispozitiilor art. 261 din Codul muncii, republicat;

3. daune morale, in situatia in care salariatul dovedeste ca prin masura ilegala a angajatorului i-au fost afectate prestigiul, onoarea, reputatia, demnitatea sa, cererea putand fi admisa daca salariatul probeaza indeplinirea conditiilor angajarii raspunderii civile delictuale a angajatorului potrivit Codului civil (existenta faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului, existenta raportului de cauzalitate intre acestea si vinovatia angajatorului).

Potrivit doctrinei juridice si practicii judecatoresti, pentru acordarea unor despagubiri morale, cel ce le pretinde trebuie sa aduca argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite de lege, i-au fost afectate.

In acest sens, practica judecatoreasca s-a pronuntat in sensul ca se considera prejudicii morale urmatoarele situatii:
1. reclamantul ocupand o functie de conducere a pierdut respectul colegilor;
2. angajatorul i-a desfacut contractul de munca sub acuztia de incompetenta, desi in instanta s-a demonstrat ca atributiile pentru care a fost considerat „incompetent“ nu ar fi trebuit sa intre in fisa postului sau; desfacerea contractului de munca i-a afectat grav cariera.

Stabilirea cuantumului daunelor morale „include o doza de aproximare”, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de salariat pe plan fizic si psihic, importanta si gravitatea valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Extras din lucrarea Concedierea perfect legala, publicata la Rentrop&Straton ...click pentru detalii si comenzi<<<