Societatea are inregistrate in contabilitate imprumuturi contractate de la alte entitati pe termen lung in valuta EUR, contravaloare a 100.000 lei cu dobanda aferenta de 7% in suma de 7.000 lei si pierdere din diferente de curs valutar 750 lei.
Imprumuturi contractate de la alte entitati pe termen scurt in valuta EUR, contravaloare a 51.000 lei cu dobanda aferenta de 7% in suma de 3.570 lei si pierdere din diferente de curs valutar 350 lei.
Cum se trateaza dobanzile si diferentele de curs valutar din punct de vedere al impozitului pe profit cand capitalurile proprii sunt negative si cand capitalurile proprii au valoare de 250.000 lei?
Raspuns:
Potrivit dispozitiilor art. 23 din Codul fiscal, cheltuielile cu dobanzile aferente imprumuturilor obtinute de la alte entitati (in speta imprumut alte entitati) sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.
Gradul de indatorare a capitalului se determina ca raport intre capitalul imprumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la inceputul anului si sfarsitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit.
In conditiile in care gradul de indatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar, aferente imprumuturilor luate in calcul la determinarea gradului de indatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reporteaza in perioada urmatoare, pana la deductibilitatea integrala a acestora (fara a exista un termen limita de recuperare).
In situatia in care cheltuielile din diferentele de curs valutar aferente imprumuturilor (evidentiate in ct. 665) luate in calcul la determinarea gradului de indatorare a capitalului depasesc veniturile din diferentele de curs valutar (evidentiate in cont 765, aferente aceluiasi capital imprumutat), diferenta este tratata ca o cheltuiala cu dobanda, iar pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente capitalului imprumutat este deductibila daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 23, alin. (1).
In declaratia anuala 101 - "Declaratie privind impozitul pe profit" aprobata de OPANAF 1950/2012, pentru anul 2013, cheltuielile cu dobanzile si diferentele de curs valutar se evidentiaza:
- la rd. 5 “Cheltuieli financiare” se trec sumele din balanta de verificare intocmita pentru anul financiar curent (2013),
- la rd. 15 „Cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs valutar reportate din perioada precedenta” se preiau sumele de la rd 32 declarate in exercitiile fiscale anterioare, numai atunci cand sunt indeplinite conditiile de deductibilitate (in anul 2013)
- la rd. 32 se trec sumele nedeductibile pentru anul fiscal curent, reportate pentru perioada urmatoare, in conditiile prevazute de art. 23, alin. (2).
Cheltuielile cu dobanzile si cu diferentele de curs valutar aferente imprumuturilor sunt tratate astfel:
- cheltuielile cu imprumuturile pe termen scurt, inclusiv cele privind diferentele de curs valutar aferente sunt cheltuieli deductibile indiferent de gradul de indatorare al capitalului, daca imprumuturile sunt destinate activitatii societatii,
- cheltuielile cu imprumuturile pe termen lung si diferentele de curs valutar aferente sunt analizate in functie de sursa creditului, de dobanda inregistrata, de gradul de indatorare si de marimea dobanzii.
Mai intai se verifica cuantumul dobanzii stabilit in contractul de imprumut.
Ceea ce depaseste nivelul ratei dobanzii anuale in valuta, limitata pentru anul 2013 la 6%, este considerat cheltuiala nedeductibila (art. 23, alin. 5). Conform exemplului propus de d-voastra, 1% reprezinta cheltuiala nedeductibila care nu se mai reporteaza.
Daca gradul de indatorare este mai mare decat 3, cheltuielile cu dobanzile si cu diferentele de curs inregistrate se trec la rd. 32 si urmeaza sa fie recunoscute cand gradul este mai mic sau egal cu 3 (art. 23, alin. 2). Aceeasi prevedere se aplica si in cazul in care societatea inregistreaza capital propriu negativ (pct. 60 din normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal
aprobate prin HG 44/2004, cu modificarile ulterioare).
In perioada de raportare in care capitalul propriu devine pozitiv si gradul de indatorare este egal sau mai mic decat trei, sumele care nu au fost recunoscute si au fost reportate sunt considerate cheltuieli deductibile.
