(1) In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.
Punerea in aplicare este imediata, incepand cu data de 1 octombrie 2011.
Jurisprudenta
„Tribunalul constata ca durata totala a zilelor pe care minorii ar urma sa le petreaca cu tatal lor nu este excesiva, asa cum pretinde mama-apelanta, nu le afecteaza programul obisnuit si nu le creeaza un sentiment de neapartenenta, respectiv, nu le afecteaza sentimentul de siguranta si stabilitate, in conditiile in care cei doi copii sunt egal atasati de ambii parinti. [...]Se impune insa, ca reclamanta sa respecte interesul major al copiilor si sa nu programeze astfel de deplasari cu scopul de a impiedica exercitarea relatiilor personale dintre tata si copii, iar in masura in care aceste deplasari se suprapun peste timpul alocat tatalui pentru a fi alaturi de minori, sa programeze aceste deplasari prin acord cu tatal copiilor si eventual, sa convina asupra unei compensari a timpului pe care si tatal doreste sa-l petreaca cu cei doi copii.[...] se impune ca mama, careia ii sunt incredintati copiii, sa nu stabileasca abuziv un program pentru acestia in perioada celor doua ore, fara consultarea si acordul tatalui, pentru a-i zadarnici relatiile personale, niciunuia dintre cei doi parinti, nefiindu-i permis sa foloseasca acest program ca pe un debuseu, respectiv, ca pe un prilej in care sa-i poata reprosa celuilalt, motivele care nu i-au convenit in perioada casniciei si care au condus la divort. [...]Ambii parinti trebuie sa inteleaga ca in cadrul relatiilor' personale pe care le au cu copiii lor minori, nu trebuie sa se comporte fata de acestia ca si cand ar exercita posesia asupra unor bunuri care le apartin neaparat in timpul alocat, interesul major al copilului fiind mai presus decat interesul parintelui.”
- Citat din decizia civila 432/27.04.2011 a Tribunalului Bucuresti
„Aprecierea modalitatii de vizitare a minorului de catre bunici si parintele caruia nu i s-a incredintat minorul se face prin fixarea unui program in limite suficiente si rezonabile. [...] Stabilirea unui program restrictiv de vizitare pe considerentul ca parintele sau bunicii au domiciliul in alta tara reprezinta o aplicare gresita a dispozitiilor legale in materie, cata vreme se dovedeste ca este in interesul superior al copilului sa fie pastrate aceste legaturi.”
- C.A. Alba Iulia, Sectia pentru Minori si Familie, decizia civila nr.2 din 17 ianuarie 2006, in Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Alba Iulia pe trimestrul I 2006, p.76
„Dispozitiile Codului Familiei si legislatia speciala in domeniul promovarii drepturilor copilului urmaresc exclusiv interesul superior al acestuia. Daca minorul a fost incredintat mamei, refuzul tatalui de a-si da acordul ca minorul sa locuiasca cu mama sa in strainatate este nejustificat si se situeaza in sfera abuzului.[...] Practic, in acest mod o impiedica pe mama sa-si indeplineasca obligatiile stabilite pe cale judecatoreasca. Expatrierea definitiva nu face imposibila mentinerea legaturilor copilului cu tatal sau. ”
- C.A. Alba Iulia, Sectia pentru minori si familie, decizia civila nr.59 din 2 mai 2006
„Stabilirea unui program de vizitare a copilului de catre tata, pe considerentul ca acesta nu a avut o atitudine agresiva fata de copil, ci numai fata de mama s-a manifestat violent, reprezinta o aplicare gresita a dispozitiilor legale in materie, cata vreme s-a dovedit ca in interesul superior al copilului nu este pastrarea acestor legaturi pentru moment.”
- C.A. Alba Iulia, Sectia pentru minori si familie, decizia nr.32 din 3 martie 2006
Este in interesul superior al copilului, dar si al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul, de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin mentinerea legaturilor personale in mod efectiv , fara o ingerinta din partea celuilalt parinte, astfel incat impiedicarea sau limitarea legaturilor firesti dintre parinte si copil este de natura sa afecteze dreptul la respectarea vietii de familie garantat de art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
(Curtea de Apel Cluj, sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr.1389/R din 13 iunie 2008; Buletinul Jurisprudentei 2008)
Corelatii cu alte norme
Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
„Art. 14 din Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
(1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.”
„Art. 15 din Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
(1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1) lit. e) s i f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand confidentialitatea si transmiterea informatiilor cu caracter personal.”
„Art. 16 din Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
(1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.”
„ Art. 17 din Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului
(1) Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Exercitarea dreptului prevazut la alin. (1) va fi facilitata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin comun. ”
Elemente de drept comparat
Codul Civil German
„(1) Copilul are dreptul de a mentine contactul cu fiecare parinte, fiecare parinte are o datorie si un drept de a mentine contacte cu copilul
(2) Parintii trebuie sa se abtina de la tot ceea ce face mai dificila dezvoltarea relatiei copilului cu celalalt parinte. Dispozitii similare se aplica in cazul in care copilul se afla in grija altei persoane
(3) Instantele de familie pot decide cu privire la domeniul de aplicare al dreptului de a mentine contacte si de a face dispozitii mai detaliate privind exercitarea acestuia, inclusiv dispozitii care afecteaza parti terte. Acesta poate impuna partilor de ordine sa-si indeplineasca datoriile definite in subcapitolul (2). In cazul in care obligatia, in conformitate cu subsectiunea (2) este incalcata in mod considerabil, pe durata permanenta sau in mod repetat, instanta poate numi un custode pentru implementarea dreptului de acces. Custodele de Access are dreptul de a cere predarea copilului de a pune in aplicare programul de legaturi personale si pentru a determina locul unde va trebui sa se afle copilul pe durata programului de legaturi personale. Astfel de sentinte sunt limitate in timp. [...] (4) Instanta de familie pot limita sau exclude complet dreptul la un program de legaturi personale sau punerea in aplicare a unor decizii anterioare cu privire la programul de legaturi personale in cazul in care acest lucru este necesar interesului superior al copilului. O decizie care restrictioneaza dreptul de contact sau de aplicare a acestuia pentru o perioada lunga de timp sau in mod permanent se poate face numai daca altfel, interesul superior al copilului ar putea fi puse in pericol. Instanta de familie poate, in acest caz particular, da o sentinta care sa confirme ca programul de legaturi personale poate avea loc doar daca o terta persoana este prezenta si aceasta este de acord sa coopereze. Tertul poate fi o agentie a serviciului de protectie a copilului sau o asociatie; aceasta din urma, stabileste apoi in fiecare caz ce persoana individuala din cadrul asociatiei realizeaza sarcina.”
- Codul Civil German - Section 1684 - Legaturile personale cu parintii
„1) Bunicii si fratii au dreptul de a mentine legaturi personale cu copilul, daca acest lucru serveste interesului superior al copilului
(2) Acelasi lucru este valabil pentru persoanele care copilul are legaturi stranse daca acestea au sau au fost responsabile in mod efectiv de copil (relatiile sociale si familiale). In general, este rezonabil sa se presupuna ca responsabilitatea efectiva a existat in cazul in care persoana a locuit pentru o perioada lunga de timp intr-o gospodarie impreuna cu copilul. ”
