(1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
(3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(4) Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege.
(5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Punere in aplicare
Conform dispozitiilor tranzitorii, incepand cu Octombrie 2011, instantele de judecata vor trebui sa se pronunte in mod expres cu privire la locuinta minorului dupa divort (prevederile Art. 400) si deci, pe cale de consecinta, cu privire la domiciliului minorului (deoarece conform Art. 92 domiciliul copiilor este acolo unde acestia au locuinta statornica).
„Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil.”
—Art. 5. litera (2) din legea 71/2011
Expunere de motive
"Consacrarea dreptului la domiciliu si resedinta, a unicitatii domiciliului si resedintei; proiectul defineste atat domiciliul (locul unde persoana isi are principala asezare, in vederea exercitarii drepturilor sale civile), cat si resedinta (locul unde persoana isi are locuinta obisnuita), inclusiv modalitatea de stabilire si schimbare a domiciliului si resedintei;"
—EXPUNERE DE MOTIVE, pagina 4
"Potrivit proiectului, parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, asigurandu-i o dezvoltare fizica, mentala, spirituala, morala si sociala armonioasa. Autoritatea parinteasca se exercita impreuna de ambii parinti, in principiu chiar si atunci cand sunt divortati. De asemenea, se reglementeaza si alte aspecte, precum notiunile de „locuinta a copilului” si „administrare a bunurilor copilului”."
—EXPUNERE DE MOTIVE, pagina 7
In proiectul noului codul civil al initiatorului legii apare insa urmatoarea mentiune: "(...)S-a propus, in plus fata de reglementarea actuala din C.fam., alin.(4), dupa modelul art.602 CCQ si art.371-3 CCF." (a se vedea Proiectul Noului Cod Civil articolul 377).
Comentariu
Clarificarea domiciliului copilului este esentiala in evitarea neintelegerilor si in punerea in executare cu cat mai putine piedici a sentintelor emise de catre judecatori cu privire la programul de legaturi personale.
Paragraful (5) face referire la relatiile personale ce trebuiesc sa se mentina intre parintele cu care minorii nu locuieste in mod statornic (indiferent daca aceste este parinte necustodian sau parinte custodian nerezident) si minor. Acest aspect al dimensionarii unor programe de legaturi personale satisfacatoare atat pentru copil cat si pentru parinte este unul dintre cele mai delicate si va fi tratat pe larg in comentariul de la articolul Art. 262. Este insa de notat intentia legiuitorului de a permite relatii personale neingradite intre minor si parintele nerezident, inclusiv la locuinta minorului. Conform acestui paragraf instantele ar trebui sa se pronunte in mod expres cu privire la posibilitatea parintelui nerezident de a accesa pe minor nu doar in afara locuintei parintelui rezident (in parc, la scoala sau la domiciliul sau) ci si la locuinta copiulului (adica in locuinta parintelui rezident). Aceasta prevedere este in linie cu notiunea de autoritate parinteasca comuna introdusa de titlul Titlul Autoritatea parinteasca. Pentru judecatori prevederea implica testarea atenta a disponibilitatii fiecaruia dintre cei doi parinti de a permite celuilalt parinte accesul in locuinta minorului. Informatia cu privire la aceasta disponibilitate, trebuie sa constituie unul din elementele dupa care se va stabili locuinta minorului (a se vedea algoritmul de stabilire a locuintei minorului mentionat mai sus).
Pentru detalii cu privire la accesul parintelui nerezident in locuinta copilului, in contextul mai larg al dimensionarii si structurarii programelor de vizitare consultati Art. 262
Algoritmul de stabilire a locuintei minorului dupa divort in caz de neintelegere intre parinti
Pentru detalii cu privire la stabilirea locuintei minorului in sentintele de divort consultati comentariile si jurisprudenta de la Art. 400 unde sunt descrise probleme practice, solutii precum si un exemplu de frazare a dispozitivului sentintei. Este foarte util in acest sens algoritmul de stabilire a locuintei minorului din Manualul de implementare a custodiei comune publicat de catre Asociatia Romana pentru Custodie Comuna si mai ales foaia de scoring pentru judecatori care se poate descarca de aici.
Criteriile de stabilire a locuintei minorului conform propunerilor de modificare a legii 272/2004
Conform propunerilor CSM urmatoarele aspecte sunt considerate criterii in stabilirea locuintei minorului dupa divort:
a. Disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt in deciziile legate de copii;
b. Disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt accesul in locuinta sa;
c. Situatia locativa din ultimii trei ani de zile a fiecarui parinte;
d. Istoricul cu privire la violenta parintilor asupra copilului sau asupra altor persoane;
e. Opinia copilului, tinandu-se seama de varsta si gradul sau de maturitate;
f. Distanta dintre locuinta fiecarui parinte si institutia care ofera educatie copilului;
g. Concluziile raportului de ancheta psiho-sociala emis de catre autoritatea tutelara;
Jurisprudenta
"In cazul in care locuinta copilului se stabileste la unul dintre parinti in conditiile art. 100 din codul familiei, pensia de intretinere urmeaza a se fixa din momentul in care s-a luat aceasta masura si nu de la data introducerii actiunii, deoarece pina la acea data este de presupus ca ambii parinti, care nu sint divortati, au contribuit deopotriva la intretinerea copilului."
Tribunalul Suprem, Sectia civila, decizia nr. 864 din 12 aprilie 1972, publicata in „ Repertoriu de practica judiciara in materie civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975”
"Exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti fata de minori impune, pe langa existenta, de regula, a unui domiciliu comun, in cadrul caruia sa poata fi realizata paza fizica si juridica a minorului, si asigurarea nemijlocita de catre parinti a unor alte cerinte cu privire la obligatia de intretinere, de ingrijire, de dezvoltare, de educatie, inclusiv indatorirea de a administra bunurile minorului. [...] In raport cu dispozitiile legale mai sus citate ca si, in general, cu economia reglementarilor aduse prin codul familiei, care impun in mod imperativ o conduita juridica de protectie, ajutor si paza a parintilor fata de minor, se impune cu rigoare concluzia ca minorul trebuie sa traiasca de regula alaturi de parintii sai precum si ca orice separare de acestia nu este valida decat in cazuri de exceptie, anume prevazute de lege si reglementate prin lege. Despartirea copilului de parinti, afara de asemenea cazuri de exceptie, este un act imoral si antisocial, dupa cum si instituirea sau confirmarea prin masuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, in despartire de statutul juridic al parintilor care-l au in ingrijire, constituie in aceeasi masura o incalcare a principiilor legii."
Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, decizia nr. 705 din 20 februarie 2003 publicata in Arhiva instantei
Elemente de drept comparat
Comparatie cu vechiul Cod al familiei abrogat
„(1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
(3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(4) Locuinta copilului, stabilita potrivit acestui articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege.
(5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului. ”
— Articolul 496 Locuinta copilului, din Noul Cod Civil
„Copilul minor locuieste la parintii sai.
Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta judecatoreasca, ascultind autoritatea tutelara, precum si pe copil, daca acesta a implinit virsta de 10 ani, va decide, tinind seama de interesele copilului.”
—Articolul 100, din Codul familiei abrogat
Codul Civil Francez
„Copilul nu poate, fara permisiunea tatalui si a mamei, sa paraseasca domiciliul familial si nu poate fi scos din acesta decat in cazurile de necesitate determinate de lege.”
—Articolul 371-3 din codul Civil Francez
„Copilul are dreptul sa dezvolte relatii personale cu ascendentii sai. Doar interesul copilului poate constitui un obstacol in exercitarea acestui drept. Daca acesta este interesul copilului, judecatorul cazurilor de familie fixeaza modalitatile relatiilor intre copil si un tert, ruda sau nu.”
—Articolul 371-4 din codul Civil Francez
Codul Civil German
„ A minor child shares the residence of its parents; it does not share the residence of a parent who lacks the right to care for the person of the child. If neither parent has the right to care for the person of the child, the child shares the residence of the person who has this right. The child retains the residence until it validly abandons it. ”
—Section 11 - Residence of a child - Codul Civil German
Principiile dreptului european al familiei
Recomandarile Comisiei Europene privind Legislatia Familiei evidentiate in documentul Principiile legislatiei europene privind autoritatea parinteasca, si anume:
„ Principiul 3:20 Locuinta copilului
(1) In cazul in care autoritatea parinteasca sunt exercitate in comun, titularii acestora, daca locuiesc separat ar trebui sa se puna de acord cu privire la persoana cu care va locui copilul.
(2) Copilul poate locui in mod alternativ cu titularii autoritatii parintesti, fie ca urmare a unui acord aprobat de autoritatea competenta, fie a unei decizii luate de aceasta din urma. Autoritatea competenta trebuie sa aiba in vedere urmatorii factori:
(a) varsta si opinia copilului;
(b) capacitatea si dorinta titularilor responsabilitatilor parentale de a colabora unul cu celalalt cu privire la aspectele legate de copil, precum si situatia lor personala;
(c) distanta dintre locuintele titularilor autoritatii parentale si scoala pe care o frecventeaza copilul.”
