Divort. La cine ramane copilul?

Daca ai intentia de porni procedura de divort sau deja va aflati in aceasta etapa, ar fi bine sa stii ca exista cateva criterii importante cu privire la subiectul sensibil privind autoritatea parinteasca. "La cine ramane copilul?" poate fi o intrebare cu un raspuns foarte simplu prin acordul partilor implicate in separare sau poate deveni un proces destul de sfasietor. E important sa cunosti prevederile legale pentru a sti cum trebuie sa actionezi.

Nota! Inainte de toate, E-Juridic recomanda tuturor cuplurilor care formeaza o familie si doresc sa se desparta sa consulte un mediator. Informarea oferita de acesta este completa si de cele mai multe ori gratuita. Ajungerea la un acord in fata unui mediator va poate scuti de multe cheltuieli nedorite si chiar de etape procesuale care pot crea rani personale adanci. 

Autoritatea parinteasca, conform normelor aflate in vigoare pe teritoriul Romaniei, revine ambilor parinti. In timpul casatoriei (atentie, nu concubinajului) legea nu stabileste cine are o responsabilitate mai mare, ci se presupune ca ambii parinti isi impart in mod egal responsabilitatile sau ajung la o intelegere care sa favorizeze prosperitatea tuturor. Aceste prevederi, desigur, sunt valabile in situatia in care viata personala si familiala decurge normal. In situatia unui divort, calculele difera si avem cateva lucruri importante de analizat.

Din start, legea prevede urmatorul lucru important: "Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel". Acest lucru este stipulat in Codul civil. Intelegem ca parintii care urmeaza a se separa sau deja s-au despartit pastreaza aceleasi drepturi egali pentru copilul lor. Diferenta poate fi stabilita de instanta, dupa ce se cantareste corect situatia specifica a fiecarui caz. De cele mai multe ori, insa, magistratul va avea in vedere ca cel mic sa poata beneficia de iubirea ambilor parinti, daca nu exista situatii nefericite necesare a fi luate in calcul.

Intr-acelasi timp consultam si Legea nr. 272 din 2004 care prevede ca "Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor. Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. In situatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti".

In timpul unei proceduri de divort desfasurate in instanta, judecatorul se va pronunta intotdeauna asupra chestiunii autoritatii parintesti si nu va lasa niciodata loc de interpretare. Magistratul va avea in vedere: interesul superior al minorului, concluziile raportului de ancheta psihosociala si, acolo unde e cazul, de invoiala parintilor. 

Interesul superior al minorului este punct de reper si atunci cand exista neintelegeri intre parinti asupra modului de indeplinire a indatoririlor parintesti; in aceasta ipoteza, instanta de tutela are autoritatea de a decide cu privire la exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti, cu ascultarea parintilor, a copiilor, dupa caz, precum si in functie de concluziile raportului de ancheta sociala. Trebuie avut in vedere si faptul ca instanta va asculta copiii, iar in unele situatii vor putea fi cehstionati chiar si cei cu varsta sub 10 ani!

La cine ramane copilul?

Pe cat de simplu, pe atat de complicat. Codul civil in vigoare stabileste ca "in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic".

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Magistratul va decide ca minorul va locui cu unul dintre parinti, in urma unei analize clare in care este inclusa si parerea celui mic. Primeaza, insa, interesul sau superior. In cazul in care acesta spune ca vrea sa ramana cu mama, dar tatal are stabilitate financiara, propria casa, un mijloc de transport propriu sau o pozitionare mai buna, instanta va lua in calcul aceste lucruri.

In situatii de exceptie, judecatorul poate decide ca domiciliul minorului sa fie la bunici sau la alte rudi ori persoane, daca aceste vor fi de acord. Acest lucru se intampla rar si este o varianta folosita in situatiile in care ambii parinti nu pot sa-i asigure minorului un trai decent. Desi nu va locui cu ei, avem in vedere faptul ca vor putea tine legatura cu acesta.

Important! Trebuie avut in vedere ca procedura de divort este una destul de invaziva si vor fi discutate lucruri apasatoare in instanta sau vor fi dezbatute aspecte la care nu v-ati fi asteptat. E necesar sa fiti pregatit/a.

In final, avem in vedere faptul ca judecatorul nu va tine cont de sentimentele parintilor, ci va avea in vedere ca cel mic sa aiba parte de cea mai buna si confortabila crestere posibila. Copilul poate ramane, asadar, cu unul dintre parinti sau poate ajungi la bunici, alte rude sau chiar straini care accepta sa-si asume raspunderea pentru acesta. Totul tine de modul in care se prezinta situatia tatalui si a mamei in timpul procedurii de divort. 

Daca un divort nu e niciodata usor, batalia pentru tutela este cea mai grea parte din aceasta actiune.