Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Judecata cererii de sechestru

Se pastreaza, in mare, solutiile din reglementarea anterioara, cu precizarea ca in cuprinsul incheierii de sechestru trebuie mentionata (instantele fac si in prezent acest lucru, chiar daca nu se prevede in mod expres) suma pâna la care se dispune masura sechestrului.

Aceasta mentiune este foarte importanta. În primul rând, reprezinta o orientare pentru executorul judecatoresc cu privire la limita valorii pâna la care sechestreaza bunurile (sa nu faca ce spune creditorul, ci ceea ce a spus creditorul si a fost acceptat de catre instanta).

Uneori este utila deoarece creditorul poate veni cu mai multe creante sau cu o creanta mai mare, insa numai unele creante sau o parte din creanta se bucura de dovada prin act scris, instanta incuviintând masura asiguratorie in limita acelei creante sau parti din creanta. Pe de alta parte, in functie de valoarea creantei acceptate a fi protejate provizoriu, se va face si eventuala ridicare a sechestrului. În genere, instantele procedau astfel, insa nu in toate cazurile, iar legiuitorul a considerat ca ar trebui mentionata aceasta regula in mod expres.

Referitor la acest aspect s-a precizat ca, in conditiile in care art. 907- 908 din vechiul Cod comercial au supravietuit pâna la acest moment noului Cod civil, inseamna ca avem reguli unitare pentru sechestru si cautiune, disparând regula care exista doar in comercial cu privire la achitarea anticipata.

Cu privire la problema mentionata, s-a aratat ca noutatea adusa de Noul Cod de procedura civila este ca pentru toate litigiile (indiferent de natura partilor – profesionisti sau nu) cautiunea nu se mai plateste anticipat, ci in termenul acordat de instanta prin chiar incheierea de admitere.

Exista o clarificare a practicii potrivit cu care in toate litigiile nu se mai stabileste termen in vederea achitarii anticipate a cautiunii. Textul are valoare numai pentru situatia in care instanta stabileste cautiunea, nu si pentru ipoteza in care creditorul solicita sechestrul pentru o creanta care nu este constatata prin act scris, deoarece acolo instanta nu are ce cautiune sa stabileasca, pentru ca este de jumatate din suma si aceea poate fi platita anticipat, fara probleme. Concluzia este ca textul se refera numai la ipoteza creantei garantate prin act scris.