Plata nedatorata si restituirea acesteia

Notiune
Conform art. 1341:

(1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.

(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.

(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.

Asadar, plata nedatorata poate fi definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obli gatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.

Cel care a primit plata necuvenita cu buna-credinta este tinut la restituire numai in masura in care s-a imbogatit.

Daca cel care a primit plata nedatorata nu o restituie de buna voie, atunci creditorul poate recurge la o actiune in justitie numita „in repetitiune”.

Aspecte practice
Putem vorbi de plata lucrului nedatorat in urmatoarele ipoteze:
_ Mostenitorii platesc o datorie care a fost achitata de defunct (lucru necunoscut de ei) – plata facandu-se a doua oara.
- Debitorul plateste o datorie catre o alta persoana decat adevaratul creditor, din eroare.
- Achitarea unei datorii survenite in urma unui act juridic care a incetat sa-si mai produca efectele.

Conditiile platii nedatorate

Pentru a se naste raportul juridic in temeiul caruia debitorul va fi obligat la restituirea catre creditor a ceea ce a primit, este necesara indeplinirea mai multor conditii:

* existenta unei plati (solutio)

Prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, sa fi fost facuta, asadar, cu titlu de plata (solutio), indiferent de obiectul ei: o suma de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice.

* plata sa fi urmarit o datorie inexistenta din punct de vedere juridic in raporturile dintre cei doi.
Datoria este inexistenta cand ea n-a existat niciodata, cand desi a existat, a fost stinsa, cand este facuta altei persoane decat creditorului.

* plata sa se fi facut din eroare
Eroarea priveste doar pe debitor, nu si pe creditor. Eroarea trebuie sa fie determinanta, in sensul ca in lipsa ei, plata n-ar fi facuta.

Aspecte practice
Daca plata s-a facut in temeiul unui act lovit de nulitate absoluta, repetitiunea ei se va face chiar daca se cunostea nulitatea.
In situatia in care plata a constat in executarea unei obligatii de a face – de exemplu con fectionarea unui produs de catre un lucrator cu materialul clientului, restituirea nu se va putea face in cadrul platii nedatorate, ci in cadrul imbogatirii fara justa cauza.

Daca prestatia nu s-a facut cu titlu de plata, ci cu un alt titlu, obligatia de restituire se va naste pe un alt temei juridic, de exemplu un contract.
Plata unei datorii izvorate dintr-o obligatie naturala nu este supusa repetitiunii.

Este posibil ca plata unei datorii existente, valabila din punct de vedere juridic, sa dea totusi nastere unei obligatii de restituire, anume in ipoteza in care plata unei asemenea datorii nu a fost facuta creditorului, ci altei persoane.

Efectele platii nedatorate
Principalul efect este obligatia de restituire ce incumba accipiensului (cel care a primit plata).
Aceasta obligatie este diferita dupa cum accipiensul a fost sau nu de buna-credinta, dupa cum a cunoscut sau nu ca plata nu este datorata.

Accipiensul este de buna-credinta atunci cand nu a stiut ca plata ce i s-a facut este nedatorata.

El va fi obligat sa restituie numai in limitele imbogatirii sale. Astfel, el este tinut:

- sa restituie lucrul, dar va pastra fructele, ca orice posesor de buna-credinta;
- daca a instrainat lucrul, sa restituie numai pretul primit, si nu valoarea lui;
- daca lucrul a pierit in mod fortuit, el va fi eliberat de obligatia de restituire.

Accipiensul este de rea-credinta atunci cand, desi stia ca nu i se datoreaza plata, o primeste. El va fi tinut:

- sa restituie atat lucrul primit, cat si fructele percepute;
- daca a instrainat lucrul, sa restituie valoarea lucrului in momentul introducerii actiunii in justitie, indiferent de pretul pe care l-a primit;
- daca lucrul a pierit in mod fortuit, sa restituie valoarea acestuia din momentul cererii de restituire, afara numai daca va face dovada ca lucrul ar fi pierit si la solvens.

Actiunea in restituirea platii nedatorate
Persoana care poate cere restituirea este solvensul (cel care a platit pretul). Pe calea actiunii oblice, si creditorii chirografari ai solvensului pot exercita actiunea in restituire a platii nedatorate.
In ipoteza in care o plata datorata a fost facuta altei persoane decat adevaratului creditor, pentru debitor ea apare ca nedatorata, astfel ca va putea cere restituirea. Adevaratul creditor va avea impotriva accipiensului o actiune izvorand din imbogatirea fara justa cauza.

Actiunea in repetitiune este o actiune patri moniala, ea putand fi intentata in termenele de prescriptie de drept comun. Astfel ca, aceste termene incep sa curga din momentul cand solvensul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imprejurarea ca plata a fost nedatorata.

av. Andrei Andronic