In acord cu nevoile unei societati care traverseaza o perioada dificila, singura posibilitate reala pe care creditorii o au la indemana sa obtina indeplinirea obligatiilor asumate de debitor este Garantia.
Cea mai uzitata forma de garantie a obligatiei de plata este fideiusiunea, o forma de garantie personala, reglementata de art. 2280 - 2320 din noul Cod civil, si care reprezinta angajamentul pe care un tert si-l asuma fata de creditor, de a exe cuta obligatia in cazul in care debitorul nu si-l executa el insusi. Acest tert se numeste fideiusor sau garant.
Noul Cod civil aduce o modificare in ce priveste fideiusiunea si anume posibilitatea caracterului oneros, respectiv constituirea fideiusiunii in schimbul unei remuneratii.
Tipuri de fideiusiune
Fideiusiunea poate fi:
* conventionala;
* legala;
* judiciara.
Fara indoiala cea mai des folosita in practica ramanand fideiusiunea conventionala.
O forma aparte de fideiusiune este cea asimilata.
Forma contractului de fideiusiune prevazuta de lege ad validatem este forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul putand fi incheiat printr-un inscris sub semnatura privata sau prin act autentic.
Pentru a deveni fideiusor, o persoana trebuie sa aiba:
* capacitate deplina de exercitiu;
* sa aiba domiciliul in Romania;
* sa aiba bunuri suficiente pentru a satisface creanta.
Indeplinirea tuturor acestor conditii este obligatorie pentru fideiusiunea le gala si cea judiciara.
In cazul fideiusiunii conventionale ramane obligatorie doar capacitatea de a se obliga a fideiusorului.
Caracterele fideiusiunii
. contract unilateral;
. contract gratuit sau oneros;
. contract accesoriu.
In general, fideiusiunea naste obligatii doar in sarcina fideiusorului, dar exista posibilitatea ca in conventia partilor sa fie prevazute obligatii si in sarcina creditorului, caz in care contractul devine sinalagmatic.
De asemenea fideiusiunea are
* caracterul gratuit sau
* oneros.
Fideiusiunea reprezinta un contract accesoriu obligatiei principale.
In temeiul acestui caracter, fideiusiunea nu poate exista independent de obligatia principala si se intinde doar in limitele acesteia.
Fideiusiunea care are o intindere mai mare decat obligatia pentru care a fost constituita va fi redusa doar in limitele acestei obligatii.
Efectele fideiusiunii
Chiar daca este un contract cu doar doua parti – creditorul si fideiusorul, contractul de fideiusiune nu produce efecte doar intre aceste parti, ci si intre fideiusor si debitor, precum si intre cofideiusori.
Obligatia fideiusorului se concretizeaza daca debitorul nu-si indeplineste obligatia principala, iar creditorul poate so licita executarea obligatiei de la fideiusor, fara sa fie obligat intai la urmarirea
de bitorului.
Daca nu a renuntat expres si daca nu s-a obligat in solidar cu debitorul, fideiusorul are posibilitatea sa invoce beneficiul de discutiune – respectiv urmarirea debitorului principal si doar
apoi urmarirea sa.
In general, in toate contractele de credit – situatie in care se foloseste frec - vent fideiusiunea conventionala – institutii le de credit insereaza in mod abuziv in contractele de fideiusiune renuntarea expresa a beneficiului de discutiune si de diviziune sau obligarea in solidar a fideiusorului cu debitorul.
Beneficiul de diviziune necesita existenta mai multor fideiusori ai aceluiasi creditor care garanteaza aceeasi obligatie principala.
De asemenea, daca fideiusorii nu au re nuntat expres la acest beneficiu, au posibilitatea sa solicite creditorului divizarea actiunii si reducerea la partea fiecaruia.
Efectele dintre fideiusor si debitor apar doar daca fideiusorul plateste obligatia principala in locul debitorului, avand un drept de regres impotriva acestuia.
Dreptul de regres se pierde daca fideiusorul plateste datoria fara sa-l anunte pe debitor, iar debitorul, care nu a cunoscut ca s-a facut plata, plateste inca o data.
O alta situatie de pierdere a dreptului de regres este aceea in care fideiusorul face plata in locul debitorului, tot fara a-l instiinta pe debitor, iar acesta, debitorul poate dovedi ca la data platii avea
posibi litatile pentru a stinge datoria.
Consideram ca, in aceste situatii, daca fiseiusorul nu mai poate beneficia de dreptul de regres impotriva debitorului, are totusi posibilitatea a se indrepta impotriva creditorului printr-o actiune in
restituirea platii facute.
Daca exista mai multi fideiusori, iar unul dintre ei plateste datoria in locul debitorului, are un drept de regres impotriva celorlalti cofideiusori pentru partea fiecaruia.
Stingerea fideiusiunii
Stingerea fideiusiunii se poate face:
- pe cale principala – prin stingerea obligatiei de garantare dintre creditor si fideiusor, si
- pe cale accesorie – prin stingerea obligatiei dintre debitor si creditor.
In ambele cazuri, stingerea fideiusiunii poate avea loc prin:
* remitere de datorie,
* novatie,
* compensatie,
* confuziune,
* dare in plata,
* prin decesul fideiusorului si
- prin rezilierea unilaterala a fideiusiunii date in vederea acoperirii obligatiilor viitoare sau nedeterminate,
- precum si incetarea functiei detinute de catre debitor, in cazul fideiusiunii constituite in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal.
Este important de precizat si situatia stingerii fideiusiunii prin lipsa de diligenta a creditorului in urmarirea debitorului principal in termen de 6 luni de la scadenta obligatiei principale
daca fideiusiunea a fost data pe durata nedeterminata si in termen de 2 luni daca fideiusiunea s-a constituit pe durata obligatiei principale.
cons. jur. Ana-Maria Borz
