E-JURIDIC.RO » Drept comercial

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Prudenta la infiintarea unei societati comerciale scuteste de surprize

Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, la infiintarea unei societati comerciale aporturile in natura la capitalul social se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor respective. Aceasta inseamna ca obligatia de aport asumata de asociat se considera executata numai prin transferul dreptului stabilit prin actul constitutiv privind bunul aportat si predarea efectiva a acestuia catre societate.

In privinta dreptului transmis, la infiintare, societatii comerciale asupra bunului adus ca si capital social, acesta poate fi dreptul de proprietate, dreptul de folosinta sau de uzufruct, potrivit intelegerii asociatilor¹.

Aici apare discutia.

In general, aporturile la capitalul social al unei societati comerciale se constituie sub forma transferului de proprietate de la asociat/actionar catre societate. Actul juridic al subscrierii de catre asociat este un act de dispozitie, cu efecte asupra transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului de la asociat la societatea comerciala. Ulterior acestei dispozitii care a schimbat regimul juridic al bunului, asociatul nu mai poate dispune asupra lui².

Iesind din patrimoniul asociatului, bunul va iesi si din gajul general al creditorilor asociatului, astfel incat nici asociatul si nici creditorii acestuia nu vor mai avea vreun drept asupra bunului aportat, iar la dizolvarea societatii, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului, ci la valoarea sa³.

Totusi, in doctrina s-a admis ca asociatul poate stipula in favoarea sa un drept de restituire a aportului in natura la expirarea duratei societatii, cu conditia ca acesta sa nu fi fost instrainat intr-un scop social. Daca administratorii sau lichidatorii au incalcat aceasta stipulatie vanzand bunul fara sa fie necesar, pentru scopurile societatii, asociatii lezati au o actiune in daune impotriva societatii⁴.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Aceasta este regula, aplicata de majoritatea societatilor comerciale.

Citirea atenta a legii societatilor comerciale aduce si alta solutie, care, adoptata la infiintarea societatii comerciale, este benefica in caz de – Doamne fereste! dar se mai intampla - faliment al societatii.

In acest sens, retinem ca, potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, "in lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia".

Legea 31/1990 arata asadar ca bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia "in lipsa de stipulatie contrara", ceea ce inseamna ca, daca partile consimt ca bunurile sa nu devina proprietatea societatii comerciale, clauza este perfect valabila. Astfel s-a pronuntat insasi instanta suprema, intr-un caz in care in statutul unei societati comerciale in lichidare partile au stipulat inca de la infiintare ca "bunurile constituite ca aport in societate nu devin proprietatea societatii, ci raman la proprietar".

Litigiul avea ca obiect o constructie edificata de unul din asociati, anterior constituirii societatii, pe un teren ce a apartinut parintilor sai, nu a intrat deci in patrimoniul societatii, ci a ramas la proprietar, in exploatarea acestuia, reprezentand gaj pentru societate, asa cum au convenit partile asociate prin statut.

"In aceasta situatie, cum imobilul respectiv nu a intrat in proprietatea societatii, nefiind cuprins in activul acesteia, potrivit bilantului si evidentelor contabile, se constata ca lichidatorul a procedat corect cand nu l-a cuprins in bilantul intocmit in vederea lichidarii" - a conchis Curtea Suprema de Justitie⁵.

Consecinta?

a) In cazul in care aportul are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil sau un bun mobil corporal, raporturile dintre asociat si societate sunt asimilate raporturilor de vanzare-cumparare (art. 1296 si urm. C. civ.)⁶. Daca societatea ajunge in insolventa, asociatul care a constituit aportul nu isi poate recupera bunul, deoarece acesta face parte din capitalul social si va fi folosit pentru despagubirea (pe cat se poate) a creditorilor societatii.

b) Daca insa bunul este constituit ca aport numai sub aspectul folosintei, atunci, in caz de insolventa, dupa lichidarea societatii asociatul isi recupereaza bunul, deoarece nu s-a transmis catre societate proprietatea lui, ci numai dreptul de utilizare.

O diferenta care s-ar putea sa conteze...
______________
1. Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, Societatile comerciale. Reglementare, doctrina, jurisprudenta, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 169.
2. Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, dec. nr. 11/1994, in Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial român, vol. I, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 298.
3. St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti, 1998, pag. 147.
4. Cesare Vivante, Traite de Droit commercial, V. Giard & E. Briere Libraires - Editeurs, Paris, 1911, Tome II, pag. 46.
5. Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, dec. nr. 476 din 29 iunie 1995, in C. Crisu si st. Crisu, Practica si literatura juridica 1994-1997, Editura Argessis, 1998, pag. 706.
6. Stanciu D. Carpenaru, Catalin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, op. cit., 2002, pag. 170.

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri