Cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la aspecte vizand aplicarea legii in timp. Respingerea cererii.

Modalitatea in care o norma ulterioara poate abroga si inlatura de la aplicabilitate o norma anterioara care reglementa aceeasi materie ori stabilirea caracterului de lege generala sau speciala (pentru ca in functie de aceasta, sa se determine prioritatea aplicarii uneia dintre ele) reprezinta instrumente de interpretare si de rezolvare a litigiului la indemana instantei ordinare, in virtutea plenitudinii jurisdictionale a acesteia.

Asadar, aspectele invocate nu se constituie in chestiuni de ordin prejudicial care sa fie date in competenta jurisdictiei constitutionale – sub forma unei exceptii de neconstitutionalitate –, ci sunt elemente de analiza pe care instanta urmeaza sa le aiba in vedere sub forma unor chestiuni prealabile in solutionarea exceptiei de necompetenta teritoriala.

(Sursa: I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.  64 din 13 ianuarie 2010)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta L.S. a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care parata S.C. P. S.A. sa fie obligata la plata actualizata, a unor drepturi salariale cuvenite si neacordate

Prin sentinta civila nr. 378 din 26 februarie 2009, tribunalul  a admis in parte actiunea formulata si a obligat pe parata la plata sumei de 2110 lei, reprezentand valoarea actualizata a drepturilor banesti pretinse, cu actualizare la data platii.

Impotriva sentintei a declarat recurs parata.

In cadrul judecatii recursului,  S.C. P. S.A. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor cuprinse in art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) si alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. p si art. 79 alin. (1) din Constitutie si tinand seama de dispozitiile art. 72 din Legea nr. 168/1999.

Motivul de neconstitutionalitate invocat a avut ca temei premisa ca ambele legi mentionate sunt legi organice, dintre care una (Legea nr. 168/1999) are caracter special, iar cealalta reprezinta dreptul comun in materia care intereseaza litigiul, aceea a solutionarii conflictelor de munca si ca cele doua acte normative reglementeaza diferit problema competentei teritoriale in acest domeniu.

S-a sustinut ca in conformitate cu art. 15 din Legea nr. 24/2000, in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau aliniate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative, iar in cazul unor paralelisme se apeleaza la norma de trimitere.

Prin incheierea pronuntata la 1 iulie 2009 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, apreciind ca nu sunt intrunite cerintele art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Astfel, s-a constatat ca in realizarea demersului de sesizare a Curtii Constitutionale, instanta are obligatia sa verifice daca textul a carui neconstitutionalitate s-a invocat are legatura cu solutionarea cauzei dar, in speta, ceea ce se pune in discutie este o problema de interpretare a normelor privitoare la competenta in evolutia lor temporala.

Chiar daca este invocata cu referire la o serie de texte constitutionale, in realitate, exceptia este motivata exclusiv prin prisma  nerespectarii unei dispozitii cuprinse intr-o alta lege.

In privinta evocatului principiu al „efectivitatii juridice”, acesta nu este reglementat de vreunul din textele constitutionale de referinta si nici de vreo alta dispozitie fundamentala, iar cat priveste art. 1 alin. (5) din Constitutie, respectiv, exemplele de jurisprudenta europeana, acestea au fost invocate fie pentru a sustine obligatia tuturor autoritatilor publice, inclusiv a Parlamentului, de a respecta o lege anterior edictata si a adopta dispozitii eficiente din punct de vedere al aplicabilitatii, fie pentru a intari dezideratul unei jurisprudente unitare.

S-a concluzionat asupra inadmisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate a unui text de lege, sustinuta prin  filtrul unei alte legi, punand in discutie in fapt, corelarea actelor normative intre ele si tinzand sa deduca spre control instantei de contencios constitutional, modalitatea de solutionare a conflictului de legi in timp, respectiv, interpretarea si aplicarea legii la speta.

 Impotriva acestei solutii a declarat recurs S.C. P. S.A., care a pretins caracterul nelegal din punct de vedere al modalitatii in care s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, s-a aratat ca solutionarea exceptiei de necompetenta teritoriala presupune analizarea ipotezei in care Legea nr. 168/1999 mai este sau nu in vigoare, in conditiile in care in art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Codul muncii se arata ca „orice dispozitie contrara se abroga”, text care a fost interpretat de teoreticieni si practicieni ca reprezentand un caz de abrogare implicita.

Or, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai exista temei pentru operarea abrogarii implicite, abrogarea putand fi doar expresa, totala sau partiala.

Fata de aceasta situatie juridica, continutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstitutionale vizeaza modalitatea de solutionare a exceptiei de necompetenta teritoriala a instantei si ca atare, are legatura cu solutionarea cauzei, fiind intrunite conditiile de admisibilitate pentru sesizarea Curtii Constitutionale.

Recursul este nefondat.

Invocand neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 284 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003, recurenta a pretins ca acest text introduce un caz de abrogare implicita, lucru nepermis dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, care reglementeaza doar abrogarea expresa, totala sau partiala.

S-a facut referire de asemenea, la raportul dintre norma speciala (continuta de Legea nr. 168/1999) si cea generala (Codul muncii), la faptul ca acestea reglementeaza diferit problema competentei teritoriale in materia conflictelor de munca, precum si la imprejurarea ca solutionarea exceptiei de necompetenta teritoriala presupune analizarea ipotezei in care Legea nr. 168/1999 mai este sau nu in vigoare.

Rezulta ca ceea ce recurenta a invocat ca reprezentand obiect al unei exceptii de neconstitutionalitate, constituie de fapt, aspecte ce vizeaza aplicarea legii in timp, raportul dintre norma generala si cea speciala.

Toate acestea sunt insa imprejurari care sunt date in puterea de apreciere a instantei de drept comun, investite cu solutionarea litigiului, iar nu in competenta judecatorului constitutional.

Instanta de contencios constitutional se pronunta asupra conformitatii textului cu legea fundamentala in situatii de conflict intre acestea, iar nu asupra conflictului intertemporal de legi.

Modalitatea in care o norma ulterioara poate abroga si inlatura de la aplicabilitate o norma anterioara care reglementa aceeasi materie ori stabilirea caracterului de lege generala sau speciala (pentru ca in functie de aceasta, sa se determine prioritatea aplicarii uneia dintre ele) reprezinta instrumente de interpretare si de rezolvare a litigiului la indemana instantei ordinare, in virtutea plenitudinii jurisdictionale a acesteia.

Asadar, aspectele invocate nu se constituie in chestiuni de ordin prejudicial care sa fie date in competenta jurisdictiei constitutionale – sub forma unei exceptii de neconstitutionalitate –, ci sunt elemente de analiza pe care instanta urmeaza sa le aiba in vedere sub forma unor chestiuni prealabile in solutionarea exceptiei de necompetenta teritoriala.

De aceea, respingand sesizarea Curtii Constitutionale pe motiv ca ceea ce se pune in discutie este o problema de interpretare a normelor legislative privind competenta in evolutia lor temporala, instanta in fata careia s-a invocat exceptia a procedat corect.

Aceasta intrucat, asa cum s-a aratat anterior, sesizarea Curtii Constitutionale nu poate fi dispusa pentru aspecte ce vizeaza interpretarea si aplicarea legii in timp.

Pentru considerentele aratate, criticile fiind gasite nefondate, recursul a fost respins in consecinta.