CJUE: Dreptul de vizita in materie parentala include si dreptul de vizita al bunicilor

Doamna Neli Valcheva, cetatean bulgar, este bunica materna a unui copil minor nascut in anul 2002. De la desfacerea casatoriei parintilor sai, copilul locuieste in mod obisnuit in Grecia impreuna cu tatal sau, cetatean grec. Bunica sa doreste sa obtina un drept de vizita. Considerand ca ii este imposibil sa mentina un contact de calitate cu nepotul ei si solicitand fara succes sprijinul autoritatilor elene, aceasta a recurs la justitia bulgara pentru a se stabili modalitatile de exercitare a dreptului de vizita intre ea si nepotul sau. Ea a solicitat sa il vada in mod regulat un week-end in fiecare luna si sa il primeasca la ea de doua ori pe an, timp de doua sau de trei saptamani pe perioada vacantelor sale. Cererea a fost respinsa in prima instanta si in apel de instantele bulgare pentru lipsa de competenta pentru motivul ca un regulament al Uniunii (Regulamentul Bruxelles IIa) prevede competenta instantelor din statul membru in care copilul isi are resedinta obisnuita (in speta, este vorba despre instantele elene).

Sesizata in ultima instanta, Varhoven kasatsionen sad (Curtea Suprema de Casatie, Bulgaria) considera ca pentru a stabili instanta competenta, este esential sa se cunoasca daca Regulamentul Bruxelles IIa se aplica sau nu se aplica dreptului de vizita al bunicilor. In concluziile prezentate astazi, avocatul general Maciej Szpunar aminteste mai intai importanta fundamentala pe care Regulamentul Bruxelles IIa o acorda principiului prevalentei interesului superior al copilului care trebuie sa ghideze analiza sa in prezenta cauza.

Avocatul general arata in continuare ca, in cazul in care cererile referitoare la dreptul de vizita al altor persoane decat parintii ar trebui sa fie excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles IIa, competenta judiciara pentru aceste cereri ar fi stabilita de norme nationale nearmonizate. Riscul de a deferi litigiul unei instante cu care copilul nu are o legatura stransa, precum si riscul unor proceduri paralele, precum si al unor decizii incompatibile ar creste, ceea cear fi contrar obiectivului Regulamentului Bruxelles IIa, care urmareste sa stabileasca norme de competenta uniforme care respecta principiul proximitatii in procedurile judiciare. Avocatul general analizeaza de asemenea instrumentele internationale aplicabile, precum Conventia de la Haga din 1996. Acesta constata ca textele mentionate retin o notiune extinsa a „dreptului de vizita”, coroborand astfel integrarea in viata familiala a raporturilor dintre rudele apropiate, care pot avea un rol considerabil.

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Manualul Contabilului Incepator - stick USB

Vezi AICI detalii

In urma concluziilor avocatului general, Curtea declara: Notiunea „drept de vizita”, vizata la articolul 1 alineatul (2) litera (a), precum si la articolul 2 punctele 7 si 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretata in sensul ca include dreptul de vizita al bunicilor in privinta nepotilor lor."