CJUE: Sportivii de performanta, platiti in orice tara UE in care lucreaza

In Hotararea Generálny riaditeľ Sociálnej poisťovne Bratislava (C-447/18) pronuntata la 18 decembrie 2019, Curtea a statuat ca articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 privind libera circulatie a lucratorilor1 – care prevede ca un lucrator resortisant al unui stat membru beneficiaza, pe teritoriul celorlalte state membre, de aceleasi avantaje sociale ca si lucratorii nationali – se opune unei reglementari a unui stat membru care conditioneaza acordarea unei prestatii suplimentare platite anumitor sportivi de inalt nivel care au reprezentat acest stat membru sau predecesorii sai in drept in cadrul unor competitii sportive internationale de detinerea de catre solicitant a cetateniei statului membru in discutie. 

In speta, unui resortisant ceh (care a optat pentru aceasta cetatenie la momentul destramarii Republicii Federale Cehe si Slovace), care are resedinta pe teritoriul care este in prezent al Slovaciei si care a obtinut medalii de aur si de argint la campionate europene si mondiale de hochei pe gheata, ca membru al echipei nationale a Republicii Socialiste Cehoslovace, i s-a refuzat acordarea unei prestatii suplimentare instituite in favoarea anumitor sportivi de inalt nivel care au reprezentat Slovacia, din cauza ca nu detinea cetatenia slovaca. In plus, la momentul aderarii Republicii Slovace si a Republicii Cehe la Uniunea Europeana, persoana interesata era angajata intr-o scoala primara si a continuat sa desfasoare aceasta activitate dupa aderare. 

Mai intai, Curtea a constatat ca prestatia suplimentara in discutie este exclusa din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala. Astfel, potrivit Curtii, prestatia suplimentara nu intra in sfera notiunii de „prestatie pentru limita de varsta”, in sensul articolului 3 alineatul (1) din acest regulament, care stabileste ramurile de securitate sociala carora li se aplica Regulamentul nr. 883/2004. Curtea a aratat, in aceasta privinta, ca finalitatea esentiala a prestatiei suplimentare este de a-i recompensa pe beneficiarii acesteia pentru performantele pe care le-au realizat in domeniul sportiv ca reprezentanti ai tarii lor, ceea ce explica, pe de o parte, finantarea in mod direct de catre stat, in afara surselor de finantare ale sistemului national de securitate sociala si independent de contributiile platite de beneficiarii sai, si, pe de alta parte, faptul ca aceasta este platita doar unui numar foarte restrans de sportivi. Pe de alta parte, Curtea a adaugat ca plata prestatiei suplimentare nu este conditionata de dreptul beneficiarului de a primi o pensie pentru limita de varsta, ci doar de o cerere in acest sens introdusa de acesta.

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

In consecinta, dupa ce a precizat ca lucratorul in cauza, desi nu si-a schimbat locul de resedinta, s-a aflat in situatia unui lucrator migrant, ca urmare a aderarii la Uniune a statului al carui resortisant este si a statului pe teritoriul caruia si-a stabilit resedinta, Curtea a apreciat ca prestatia suplimentara in speta intra in sfera notiunii de „avantaj social”, in sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011. In acest context, ea a constatat ca posibilitatea ca un lucrator migrant sa fie recompensat, la fel ca lucratorii resortisanti ai statului membru gazda, pentru rezultatele sportive exceptionale pe care le-a obtinut ca reprezentant al acestui stat membru sau al predecesorilor in drept ai acestuia poate contribui la integrarea acestui lucrator in mediul statului membru mentionat si, prin urmare, la realizarea obiectivului liberei circulatii a lucratorilor. Curtea a subliniat ca prestatia suplimentara in discutie in litigiul principal are ca efect nu numai sa aduca beneficiarilor sai o securitate financiara prin care se urmareste, printre altele, sa se compenseze neintegrarea deplina pe piata fortei de munca in anii dedicati practicarii unui sport la nivel inalt, ci si, in principal, sa le confere acestora un prestigiu social special, ca urmare a rezultatelor sportive pe care le-au obtinut in contextul unei asemenea reprezentari. 

In consecinta, Curtea a constatat ca un stat membru care acorda o asemenea prestatie suplimentara lucratorilor sai nationali nu o poate refuza lucratorilor resortisanti ai celorlalte state membre fara a savarsi o discriminare pe motiv de cetatenie.