Actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate.
Legea de aplicare
Art. 167. Actele de dispozitie ce au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii pentru creditor sunt anulabile la cererea creditorului ipotecar, cu exceptia cazului in care creditorul ipotecar a aprobat aceste acte.
(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil si reglementarile anterioare. Prezentare comparativa: legea de punere in aplicare, legislatia conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012)
Comentariu
Textul este reluat, intr-o formulare mai cuprinzatoare, si in materia ipotecii imobiliare (art. 2.384 NCC).
Art. 2.376 NCC nu se aplica clauzelor de inalienabilitate cuprinse in contractele de ipoteca incheiate anterior datei de 1.10.2011, caci potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozitiilor in vigoare la data cand a fost incheiat in ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
Prin acte de dispozitie, intelegem atat acte de instrainare cat si acte de constituire de drepturi reale cu privire la bunul ipotecat (acte de constituire a unui dezmembramant al dreptului de proprietate, sau acte de constituire a unei noi garantii).
Dobanditorul dreptului de proprietate sau al dezmembramantului dobandeste bunul sau dreptul grevat de sarcina ipotecii.
Desi actele de dispozitie sunt declarate valabile, clauza de inalienabilitate fiind astfel lipsita de efecte, notarii publici trebuie sa manifeste rezerva atunci cand autentifica acte de dispozitie cu privire la un bun ipotecat, iar creditorul nu a consimtit la un astfel de act, caci art. 167 din Legea nr. 71/2011, arata ca: „Actele de dispozitie ce au ca efect imposibilitatea de executare a ipotecii pentru creditor sunt anulabile la cererea creditorului ipotecar, cu exceptia cazului in care creditorul ipotecar a aprobat aceste acte”.
Desi dreptul de urmarire al creditorului nu este prejudiciat, acesta putand urmari bunul ipotecat in patrimoniul tertului dobanditor, daca instrainarea sau constituirea unui drept real au avut drept efect o imposibilitate de executare a garantiei, creditorul care nu a consimtit la instrainare are dreptul de a cere anularea actului.
Imposibilitatea de executare poate fi atat partiala, cat si totala, si nu se confunda cu ingreunarea executarii. Cum insa imposibilitatea de executare se poate aprecia numai la momentul executarii, avand in vedere si textul art. 1.258 NCC cu privire la raspunderea notarului pentru actele nule sau anulabile, este indicat ca notarii publici sa acorde atentie atunci cand autentifica acte de dispozitie cu privire la un imobil ipotecat, fara a avea consimtamantul creditorului.
Actele de dispozitie cu privire la un bun declarat de parti inalienabil conventional, sunt posibile numai atunci cand inalienabilitatea a fost stipulata intr-un contract de ipoteca, nu si intr-un alt contract (ex.: donatie, intretinere), exceptia prevazuta de art. 2.376 NCC fiind de stricta interpretare.
(Codul civil al Romaniei: indrumar notarial/Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania - Bucuresti: Monitorul Oficial R.A., 2011)
"Acestea sunt prevederi speciale din materia ipotecilor. Textul art. 2376 prevede ca actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau declara ca aceste transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate. Iar art. 2384 spune cam acelasi lucru. Din cele doua texte rezulta daca este vorba de un contract de ipoteca, chiar daca el ar contine o clauza prin care se prevede ca bunul ipotecat este inalienabil, clauza respectiva nu produce efecte. Asadar, intr-un contract de ipoteca nu poate fi stipulata o clauza de inalinabilitate. De ce? Pentru ca asa cum bine stiti, din moment ce exista dreptul de ipoteca asupra bunului dispare in buna masura interesul inalienabilitatii. Creditorul are interes sa urmareasca bunul. Chiar daca este instrainat, el poate fi urmarit. Pana la urma, interesul creditorului este sa-si satisfaca creanta cu prioritate din bunul care face obiectul ipotecii si acest lucru se poate intampla indiferent daca bunul ramane la debitor sau debitorul instraineaza altuia. Exceptia este daca legiuitorul insusi spune ca ipoteca este compatibila cu clauza de inalinabilitate. Spre exemplu, Legea creditului ipotecar spune ca bunul ipotecat nu poate fi instrainat de catre debitor fara acordul bancii. Este o clauza de inalienabilitate mai fragila."
(Prelegerea domnului prof. univ. dr. Valeriu Stoica din 08 Septembrie 2011 - www.inm-lex.ro)
Reglementare anterioara
Legea nr. 99/1999, Titlul VI: Art. 21. (3) Actele de dispozitie asupra bunului afectat garantiei sunt valabile chiar daca cel care a dobandit bunul are cunostinta de prevederea contractuala din contractul de garantie care interzice transferul sau care declara transferul ca fiind echivalent cu neindeplinirea obligatiei.
(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil si reglementarile anterioare. Prezentare comparativa: legea de punere in aplicare, legislatia conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012)
