Subpunctele art.21, alin.2, lit.n din Codul fiscal si procedurile prin care se poate intra in posesia unor astfel de documente justificative.
Raspuns:
Ca si principiu general, toate aceste situatii sunt piederi din creante, deductibile la calculul impozitului pe profit. Consideram necesar sa detaliem anumite situatii, tinand cont ca nu exista o procedura general valabila la fiecare dintre acestea, legea nu stabileste cum as putea sa obtin o copie a certificatului de deces de la o persoana fizica ce nu are urmasi.
Cazul a): Faliment debitor:
In mod normal, falimentul debitorului este publicat in buletinul insolventei, dar consideram opozabil tertilor si un certificat constatator emis de Registrul Comertului, din care sa rezulte falimentul societatii respective.
Prezinta foarte mare interes din punctul de vedere al TVA, prevederile de la art. 138 lit. d) coroborat cu art. 159 alin. (2) din Codul fiscal , ce stabileste ca in cazul falimentului clientului, se poate storna factura initiala, astfel urmandu-se o procedura de ajustare a TVA in favoarea societatii.
Cazul b): Debitorul a decedat si creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori;
Nu sunt foarte multe lucruri de spus in aceasta situatie, documentul justificativ pentru radierea creantei ar trebui sa fie copia certificatului de deces, obtinuta de la eventualii mostenitori, sau o adresa de la organele abilitate ale Ministerului administratiei si internelor, directia de evidenta a persoanelor.
Cazul c): Debitorul este dizolvat, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fara succesor;
Toate aceste situatii sunt tratate de Legea 85/2006 privind insolventa , iar documentele fie se regasesc in buletinul insolventei, fie printr-un certificat constatator emis de Registrul Comertului.
Cazul d): Debitorul inregistreaza dificultati financiare majore care ii afecteaza intreg patrimoniul.
Dificultatile financiare majore care afecteaza intregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezulta din situatii exceptionale determinate de calamitati naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe si in caz de razboi.
Toate aceste situatii de forta majora nu sunt reglementate expres ca procedura de constatare, iar cadrul general normativ cu privire la forta majora este dat de art. 1351 din Codul civil, adoptat prin Legea 287/2009.
Constatarea acestor cauze majore este reglementata de Legea 335/2007 privind legea camerelor de comert din Romania, iar aceasta lege confera camerelor de comert dreptul si competenta legala sa constate forta majora si sa emita un aviz de forta majora, printr-o procedura proprie, conform statutului de functionare.
