O societate X se divizeaza si ia nastere societatea Y. In urma divizarii societatea Y primeste toate bunurile (clasa 2) o parte din capitalul social, o parte din diferentele din reevaluare, rezerve si rezultatul reportat. Societatea X preia clasa 3, 4, 5 si restul din cap. social, rezerve etc.
Intre cele doua societati se intocmeste un contrat de comodat prin care Y ii pune la dispozitie toate bunurile (terenuri, cladiri, constructii, utilaje,masini) pentru a-si desfasura societatea X activitatea.
Ambele firme au acelasi administrator. Care pot fi implicatiile fiscale pe parte de TVA si impozit pe profit? Societatea Y nu are angajati si nici nu intentioneaza sa aiba in viitorul apropiat. Poate fi considerata o livrare de bunuri? Care sunt riscurile folosind un contract de comodat in cazul acesta?
Raspuns:
In baza prevederilor art. 11 din Codul fiscal la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unui tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
Din punct de vedere al TVA, conform art. 128 alin. (5) din Codul fiscal orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile catre asociatii sau actionarii sai, inclusiv o distribuire de bunuri legata de lichidarea sau de dizolvarea fara lichidare a persoanei impozabile, cu exceptia transferului prevazut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.
Potrivit alin. (7) al acestui articol transferul tuturor activelor sau al unei parti a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, dupa caz, si de pasive, indiferent daca este realizat ca urmare a vanzarii sau ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport in natura la capitalul unei societati, nu constituie livrare de bunuri daca primitorul activelor este o persoana impozabila. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului in ceea ce priveste ajustarea dreptului de deducere prevazuta de lege.
Astfel cum prevede pct. 6 alin. (9) si (10) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal , transferul de active prevazut la art. 128 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri si/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabila cedenta, indiferent daca este un transfer total sau partial de active. Se considera transfer partial de active, in sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal , transferul tuturor activelor sau al unei parti din activele investite intr-o anumita ramura a activitatii economice, daca acestea constituie din punct de vedere tehnic o structura independenta, capabila sa efectueze activitati economice separate, indiferent daca este realizat ca urmare a vanzarii sau ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport in natura la capitalul unei societati.
De asemenea, se considera ca transferul partial are loc si in cazul in care bunurile imobile in care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt instrainate, ci realocate altor ramuri ale activitatii aflate in uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garanteaza posibilitatea continuarii unei activitati economice in orice situatie. Pentru ca o operatiune sa poata fi considerata transfer de active, in sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal , primitorul activelor trebuie sa intentioneze sa desfasoare activitatea economica sau partea din activitatea economica care i-a fost transferata, si nu sa lichideze imediat activitatea respectiva si, dupa caz, sa vanda eventualele stocuri. Primitorul activelor are obligatia sa transmita cedentului o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte indeplinirea acestei conditii.
Pentru calificarea unei activitati ca transfer de active nu este relevant daca primitorul activelor este autorizat pentru desfasurarea activitatii care i-a fost transferata sau daca are in obiectul de activitate respectiva activitate. persoana impozabila care este beneficiarul transferului este considerata ca fiind succesorul cedentului, indiferent daca este inregistrata in scopuri de taxa sau nu. Beneficiarul va prelua toate drepturile si obligatiile cedentului, inclusiv cele privind livrarile catre sine prevazute la art. 128 alin. (4) din Codul fiscal , ajustarile deducerii prevazute la art. 148 si 149 din Codul fiscal .
Daca beneficiarul transferului este o persoana impozabila care nu este inregistrata in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal si nu se va inregistra in scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui sa plateasca la bugetul de stat suma rezultata ca urmare a ajustarilor conform art. 128 alin. (4), art. 148, 149 sau 161 din Codul fiscal , dupa caz, si sa depuna in acest sens declaratia prevazuta la art. 1563 alin. (8) din Codul fiscal . Momentul de referinta pentru determinarea datei de la care incepe ajustarea taxei, in cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci data obtinerii bunului de catre cedent, conform art. 149 sau 161 din Codul fiscal , dupa caz. Cedentul va trebui sa transmita cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, daca acestea sunt obtinute dupa data aderarii.
Aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de catre persoanele impozabile nu va fi sanctionata de organele de inspectie fiscala, in sensul anularii dreptului de deducere a taxei la beneficiar, daca operatiunile in cauza sunt taxabile prin efectul legii sau prin optiune, cu exceptia situatiei in care se constata ca tranzactia a fost taxata in scopuri fiscale.
Asadar, pentru ca operatiunea sa poata fi considerata transfer de active, in sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal , primitorul activelor – societatea Y trebuie sa intentioneze sa desfasoare activitatea economica sau partea din activitatea economica care i-a fost transferata. In cazul prezentat societatea Y nu intentioneaza sa desfasoare activitatea economica care i-a fost transferata, respectiv nu utilizeaza bunurile transferate in scopul desafusarii unor activitati economice. De aceea apreciem ca transferul bunurilor cu ocazia divizarii societatii X este impozabil din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata. Daca taxa aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial, din punct de vedere al TVA operatiunea constituie livrare de bunuri efectuata cu plata.
Din punct de vedere al impozitului pe profit, conform art. 27 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal , in cazul divizarii unei persoane juridice romane in doua sau mai multe persoane juridice romane, in cazul in care participantii la persoana juridica initiala beneficiaza de o distribuire proportionala a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare, transferul activelor si pasivelor nu se trateaza ca un transfer impozabil. Valoarea fiscala a activelor sau pasivelor este egala, pentru persoana care primeste un astfel de activ, cu valoarea fiscala pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat. Amortizarea fiscala pentru orice activ transferat se determina in continuare in conformitate cu regulile prevazute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, daca transferul nu ar fi avut loc;
Astfel, societatea X trebuie sa stabileasca valoarea fiscala a fiecarui element de activ si pasiv transferat si sa o comunice societatii Y. Societatea Y care preia activele amortizeaza din punct de vedere fiscal valoarea fiscala a mijloacelor fixe amortizabile transferate de la societatea X care se divizeaza, aplicand regulile prevazute la art. 24 din Codul fiscal care s-ar fi aplicat de catre societatea care se divizeaza in situatia in care divizarea nu ar fi avut loc.
In conformitate cu prvederile pct. 70 indice 2 din Titlul II al normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal pentru perioada in care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau in scopuri administrative cel putin pe o perioada de o luna, recuperarea valorii fiscale ramase neamortizate se efectueaza pe durata normala de utilizare ramasa, incepand cu luna urmatoare repunerii in functiune a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscala.
