Exercitarea autoritatii parintesti dupa divort:
- modalitatea concreta de stabilire a locuintei minorului ca urmare a divortului (cu indicarea expresa sau nu a adresei de domiciliu a parintelui la care va locui copilul)
- stabilirea locuintei minorului in strainatate
In aceasta problema trebuie analizat interesul superior al copilului mai atent chiar decat la aprecierea exercitarii autoritatii parintesti (similar cu aprecierea acestuia in cazul fostei institutii a incredintarii copilului minor spre crestere si educare unuia dintre parinti), intrucat parintele la care se va stabili locuinta nu asigura copilului doar un spatiu de locuit, ci gazduieste copilul, adica este chemat sa ii asigure climatul necesar dezvoltarii corespunzatoare sau, potrivit jurisprudentei belgiene, finalitatea gazduirii consta in crearea unei stari de bine care sa asigure copilului satisfacerea tuturor nevoilor descrise in piramida lui Maslow.1
S-a pus problema daca stabilirea dreptului de a locui partajat poate fi dispusa de instanta, la cererea parintilor, apreciindu-se, totodata, ca in lumina dispozitiilor ar. 400 NCC, o atare masura nu ar putea fi dispusa de instanta din oficiu. S-a apreciat ca, in anumite situatii, o atare solutie este posibila, fiind chiar in interesul superior al copilului: parintii se inteleg foarte bine, domiciliaza aproape unul de altul si aproape de scoala copilului, cu conditia insa ca perioadele de alternanta sa fie bine gandite si sa nu fie lezate securitatea si nevoia de stabilitate a copilului.
Referitor la indicarea expresa a adresei domiciliului, s-a aratat ca, de regula, in practica ea nu este necesara, pe de o parte, pentru ca stabilirea locuintei are, in realitate, in vedere stabilirea parintelui la care copilul va locui iar pe de alta parte, solutia contrara ar face ca ori de cate ori aceasta se modifica sa fie nevoie de modificarea hotararii judecatoresti.
Exista, totusi o situatie in care ar trebui stabilite macar elementele de identificare a locuintei, si anume atunci cand mutarea locuintei parintelui ar fi de natura sa impiedice exercitarea drepturilor parintesti de catre celalalt parinte.
S-a subliniat insa ca la stabilirea locuintei copilului trebuie aduse precizari si cat priveste dreptul parintelui la care nu locuieste copilul de a intretine relatii personale cu acesta (legea din Quebec detaliaza aspecte legate de garda partajata).
In ceea ce priveste stabilirea locuintei copilului impreuna cu unul dintre parinti in strainatate, aceasta se dispune destul de des in practica, cu realizarea unor anchete psiho-sociale prin comisie rogatorie.
Participantii au fost informati cu privire la faptul ca, in cadrul UNICEF, este in lucru un model de plan parental care sa reglementeze modalitatile concrete de exercitare a autoritatii parintesti de catre ambii parinti, inclusiv privind modalitatile de crestere si educare a copilului de catre parintele la care acesta locuieste.
In final, s-au retinut urmatoarele concluzii:
- Potrivit dispozitiilor art. 400 NCC, stabilirea locuintei copilului minor trebuie sa se faca la unul dintre parinti, potrivit interesului sau superior. Legea nu prevede daca este necesara stabilirea adresei exacte la care minorul va locui impreuna cu parintele respectiv; in tacerea legii, se considera ca nu este obligatorie mentionarea adresei parintelui la care va locui copilul, avand in vedere posibilitatea schimbarii acesteia, chiar in mod repetat. Oricum, schimbarea locuintei copilului impreuna cu parintele trebuie facuta cu acordul celuilalt parinte, daca afecteaza exercitiul autoritatii parintesti sau al unor drepturi parintesti, in caz de neintelegeri instanta de tutela avand competenta sa decida. In acest caz insa, se apreciaza ca instanta va trebui sa specifice unde se va stabili noua locuinta a copilului, cel putin sub aspectul elementelor care afecteaza exercitiul drepturilor parintesti, cum ar fi tara si localitatea.
- Locuinta copilului poate fi stabilita si in strainatate, impreuna cu unul dintre parinti, daca interesul superior al copilului o cere. Ori de cate ori este posibil se va putea dispune realizarea unui raport de ancheta psihosociala, pentru a se cunoaste conditiile pe care parintele la care copilul va locui le ofera.
Dispozitii legale relevante din Codul civil:
Art.. 400. Locuinta copilului dupa divort
(1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.
Aceste solutii si interpretari au fost enuntate la sediul Institutului National al Magistraturii, unde a avut loc anul acesta conferinta Dispozitii ale Noului Cod Civil in materia Dreptului familiei – unificarea practicii, moderata de doamna judecator dr. Cristiana Craciunescu, formator INM.
______________
1 In doctrina belgiana s-a considerat ca dreptul de gazduire consta in asigurarea unei stari de bine a copilului prin satisfacerea ansamblului de nevoi pe care Piramida lui Maslow le prezinta in forma ierarhizata, in ordinea urmatoare: nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoi de apartenenta si dragoste, nevoi de recunostinta si autoapreciere si, in sfarsit, nevoi de autorealizare si implinire personala. In acest sens, a se vedea: Nathalie Massager – „Droit familial de l’enfance. Filiation. Autorité parentale. Hébergement”, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2009, p. 317.
