Sunt foarte multe discutii deja demarate si care urmeaza sa ocupe agora mediului de afaceri care se centreaza asupra noului Cod al insolventei si este normal sa fie asa atata vreme cat ne aflam in fata unui instrument de prima importanta in asigurarea unui mecanism de functionare predictibila si eficienta a economiei de piata. Se poate spune, fara riscul de a gresi, ca nu este un singur actor avizat al lumii de afaceri romanesti care sa-i conteste necesitatea si cu atat mai putin sa nu fie de acord cu elementele cuprinse in expunerea de motive.
Cu toate acestea, sunt cateva zone esentiale in care codul, in forma actuala, pare a nu fi reusit sa rezolve problemele pe care a incercat sa le adreseze cu scopul declarat de autori de a aduce imbunatatiri formelor anterioare ale legii. Am sa ma refer aici la doua astfel de demersuri pe care le consider ineficiente si chiar contraproductive fata de principiile avute in vedere, chiar daca motivele care le-au generat sunt legitime. Cele doua demersuri vizate sunt, respectiv, scurtarea duratei planului de reorganizare si permisiunea acordata creditorilor bugetari sa efectueze executari silite pe parcursul derularii procedurii de insolventa.
Inainte de a aborda cele doua teme, as vrea sa atrag atentia si asupra formularii primului principiu de construire a codului, care, in opinia mea, incorporeaza o neintelegere a principiilor care stau la baza construirii legislatiei aplicabile insolventei in Comunitatea Europeana si nu numai, respectiv „Principles and Guidelines for Effective Insolvency and Creditor Rights Systems“ intocmite de Banca Mondiala. Principiul 1 din cod se refera, citez, la „acordarea unei sanse debitorilor onesti (s.n.) de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare“.
Principiul 8 din ghidul Bancii Mondiale, in schimb, vorbeste despre acordarea unor sanse de redresare eficienta debitorilor viabili.
Sursa
ZF
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri
Intrebare: Societate cu domeniu de activitate in constructii acorda salariatiilor indemnizatie de mobilitate de 50 lei/zi, cand durata deplasarii este mai mare de 12 ore si santierul se afla la o distanta mai mare de 5 km. Indemnizatia este specificata in CIM si declarata lunar in D112 ca si venit neimpozabil deoarece se incadreaza in limitele specificate la art.76 alin 4,1 din Codul fiscal. In Revisal s-a inregistrat o suma fixa de 1000 lei, ceea ce nu este corect in cazul in care numarul zilelor in care...
vezi AICI raspunsul specialistilor << Intrebare: Societate comerciala "A" din Romania, platitoare de TVA si impozit pe profit, achita pentru salariatii sai o contributie lunara de 160 lei / salariat la BT Pensii, reprezentand pensie facultativa pilonul 3, deductibil in limita a 400 euro / an / salariat. Sumele sunt cuprinse la venituri neimpozabile pe statul de plata si apar in D112 pentru fiecare salariat care beneficiaza de aceasta facilitate. Unul dintre salariati intra in concediu medical de sarcina si lauzie iar ulterior va...
vezi AICI raspunsul specialistilor << Intrebare: Avem un angajator fara punct de lucru ce are salariati care lucreaza la sediul clientului sau la mai multu clienti diferiti pe parcursul unei luni. In cazul acesta, toti salariatii ce nu lucreaza la sediul angajatorului trebuie sa beneficieze de spor de mobilitate sau doar cei ce lucreaza la clienti clienti diferiti? Asteptam raspunssul dumneavoastra.
vezi AICI raspunsul specialistilor <<