Noul Cod contine o reglementare diferita a principiului non reformatio in pejus (al neagravarii situatiei partii in propria cale de atac).
Astfel, potrivit art. 481 NCPC – in forma initiala – apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata, afara de cazul in care el consimte expres la aceasta sau daca se invoca motive de ordine publica de drept material [alin. (1)] iar motivele de ordine publica de drept procesual nu pot atrage inrautatirea situatiei partii in propria cale de atac, afara de cazurile in care legea prevede altfel [alin. (2)].
In urma modificarilor aduse prin Legea nr. 76/2012, art. 481 prevede ca apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea atacata, afara de cazul in care el consimte expres la aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege.
In conditiile reglementarii Codului de procedura civila anterior, in doctrina s-a sustinut ca instanta nu poate sa invoce din oficiu si nici nu poate sa admita exceptii absolute invocate de intimat, daca admiterea acestora ar duce la agravarea situatiei partii care a avut initiativa declararii caii de atac. Cu toate acestea, s-a apreciat ca exceptiilor de incompatibilitate, de necompetenta absoluta si de nulitate a hotararii nu li se poate opune principiul non reformatio in pejus, intrucat admiterea acestor exceptii duce la desfiintarea hotararii atacate si la reluarea judecatii, fara ca instanta de apel sa statueze asupra fondului.14
Optiunea de principiu a Noului Cod este insa diferita, respectiv in sensul ca motivele de ordine publica de drept procesual nu pot atrage inrautatirea situatiei partii in propria cale de atac, daca legea nu dispune expres altfel15. In conditiile in care alin. (2) extinde aplicabilitatea principiului non reformatio in pejus chiar si la situatiile in care s-ar fi putut invoca motive de ordine publica de drept procesual, era insa surprinzatoare solutia de a permite agravarea situatiei partii in propria cale de atac in cazul in care se invoca motive de ordine publica de drept material.
Pentru a nu exista incertitudini cu privire la campul de aplicare al unui principiu fundamental in materia cailor de atac, prin Legea nr. 76/2012 s-a revenit asupra acestei reglementari, fiind permisa agravarea situatiei partii in propria cale de atac doar in cazurile anume prevazute de lege, fara a se distinge intre motive de ordine publica de drept material si de drept procesual.
Asadar, si in cazul ultimelor, este necesar ca legea sa permita expres agravarea situatiei partii in propria cale de atac, in caz contrar, regula fiind deplin aplicabila, si aceasta chiar daca judecatorul a fost incompatibil, ori exista alte motive de nulitate a hotararii.
Prin derogare de la aceasta regula, articolul 432 teza a II-a NCPC prevede ca, in cazul in care se admite exceptia autoritatii lucrului judecat, se poate agrava situatia partii in propria cale de atac.
--------------
14 In acest sens, a se vedea: M. Tabarca, op. cit., vol. II, p. 73, 74; A. Nicolae, Aspecte ale aplicarii principiului non reformatio in pejus in procesul civil, Dreptul nr. 10/2001, pp. 74 – 85.
15 In contextul unei dispute similare in doctrina germana, unii autori au sustinut ca principiul neagravarii situatiei partii in propria cale de atac nu se refera la chestiuni de ordin procedural care sunt sustrase dreptului de dispozitie al partilor; pe de alta parte, alti autori au sustinut ca partea este cea care decide, formuland sau nu calea de atac, daca hotararea ramane nemodificata; in acest sens, nici reglementarile de ordin procedural nu sunt sustrase intrutotul dreptului de dispozitie al partilor, intrucat instanta de control judiciar nu se investeste niciodata din oficiu. A se vedea H.-J. Musielak, Grundkurs ZPO (Curs elementar de procedura civila), Ed. C.H. Beck, München, 2005, p. 302.
Prelegere sustinuta de dl. judecator Gheorghe-Liviu ZIDARU
Sursa
INM Rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM in 2012.
