Un contract nu este valabil doar pentru ca a fost semnat. Pentru a produce efecte juridice, el trebuie sa respecte toate conditiile prevazute de lege. Daca acestea nu sunt indeplinite, contractul poate fi declarat nul, ceea ce inseamna ca este considerat ca si cum nu ar fi existat niciodata.
Potrivit art. 1246 din Codul civil, orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor legale poate fi sanctionat cu nulitatea, daca legea nu prevede o alta sanctiune.
In practica, nulitatea poate aparea in cazul unui contract de vanzare-cumparare, al unui contract de donatie, al unui contract de imprumut sau al oricarui alt act juridic incheiat fara respectarea regulilor impuse de lege.
Nulitatea absoluta intervine atunci cand este incalcata o regula de lege care protejeaza interesul public.
De exemplu, ea poate aparea atunci cand:
- contractul are un obiect interzis de lege;
- una dintre parti nu avea dreptul legal sa incheie acel act;
- sunt incalcate interdictii expres prevazute de Codul civil.
Acest tip de nulitate are cateva caracteristici importante:
- poate fi invocata oricand;
- poate fi invocata de orice persoana interesata;
- judecatorul o poate ridica din oficiu, chiar daca niciuna dintre parti nu o solicita.
Nulitatea relativa protejeaza interesul unei anumite persoane, nu interesul public.
Ea poate fi invocata doar de persoana prejudiciata si numai in termenul de prescriptie prevazut de lege. Art. 2517 din Codul Civil prevede termenul general de 3 ani, care curge de la momentul la care cel indreptatit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca cauza de nulitate.
Exemple pot fi situatiile in care o persoana:
- a fost indusa in eroare;
- a fost constransa sa semneze;
- si-a exprimat consimtamantul in conditii nelegale.
Daca instanta constata nulitatea contractului, acesta este considerat ca si cum nu ar fi fost niciodata incheiat. Altfel spus, efectul oricarei nulitati este retroactiv. Prin urmare, toate efectele produse trebuie sterse — inclusiv prestatiile deja executate.
De exemplu, daca s-a platit un pret pentru un bun, iar contractul este anulat, cumparatorul poate fi obligat sa inapoieze bunul, iar vanzatorul sa restituie banii.
Poate fi refacut un contract nul?
Raspunsul simplu este da. In anumite situatii, contractul poate fi refacut daca sunt respectate toate conditiile prevazute de lege la momentul incheierii lui. Totusi, noul contract produce efecte numai pentru viitor, nu si pentru perioada anterioara.
Pe langa regulile generale, un contract de vanzare-cumparare trebuie sa respecte si conditiile speciale prevazute de Codul civil. Acestea sunt:
1. Vanzatorul trebuie sa aiba dreptul sa vanda bunul
Persoana care vinde trebuie sa fie proprietarul bunului sau sa aiba dreptul legal de a-l instraina.
2. Bunul vandut trebuie sa poata fi instrainat
Nu toate bunurile pot fi vandute. Legea interzice vanzarea anumitor bunuri sau drepturi in situatii expres prevazute.
3. Pretul trebuie sa fie real si serios
Pretul nu poate fi fictiv sau simbolic doar pentru a ascunde o alta operatiune juridica.
4. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil
Contractul trebuie sa precizeze pretul sau sa contina criterii clare dupa care acesta poate fi stabilit ulterior.
5. Cumparatorul si vanzatorul trebuie sa aiba capacitatea legala de a incheia contractul
In anumite situatii, legea interzice unor persoane sa cumpere sau sa vanda anumite bunuri. De exemplu, mandatarii nu pot cumpara bunurile pe care au fost insarcinati sa le vanda, iar tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor pe care le reprezinta.
6. Pentru unele bunuri este necesara respectarea unei forme speciale
De exemplu, vanzarea unui imobil trebuie incheiata prin act autentic la notar. Daca aceasta conditie nu este respectata, contractul poate fi lovit de nulitate.
In anumite situatii, legea interzice unor persoane sa cumpere sau sa vanda anumite bunuri.
Pentru ca un contract de vanzare - cumparare imobil sa fie valabil trebuie ca, pe langa regulile generale de validitate, sa intruneasca si conditiile speciale prevazute de art. 1653-1655 Cod civil, iar pretul sa fie determinat sau determinabil, real si serios.
Astfel, in privinta drepturilor litigioase, sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea. Sunt exceptate de la prevederile art. 1653 alin. 1 Cod civil:
- a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz;
- b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
- c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.
Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea sa.
Totodata, sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica:
- a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda; exceptia prevazuta la art. 1.304 alin. (1) ramane aplicabila;
- b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta;
- c) functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
Incalcarea interdictiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta.
La art. 1655 sunt prevazute incapacitati de a vinde. Prin urmare, persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul contractelor in care, in schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.
Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara anularea vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite.
De asemenea, Codul civil stabileste ca vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit, ori pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
- Dupa cat timp poate fi anulat un contract?
Depinde de tipul nulitatii. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, in timp ce nulitatea relativa poate fi ceruta doar in termenul de prescriptie prevazut de lege.
- Cine poate cere anularea unui contract?
In cazul nulitatii absolute, orice persoana interesata sau chiar instanta. In cazul nulitatii relative, doar persoana al carei drept este protejat de lege.
- Daca un contract este anulat, trebuie restituiti banii?
Da. In principiu, fiecare parte trebuie sa restituie ceea ce a primit in baza contractului, fie in natura, fie prin echivalent.
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Ce inseamna nulitatea absoluta![Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI (2 culegeri) [OF:18356]](https://www.rs.ro/dbimg/thumbnails/2981-pachet-teste-re.png)
