Contract de vanzare-cumparare. Reziliere de drept pentru neexecutarea obligatiilor. Actiune in daune-interese
Cuprins pe materii: Drept comercial. Obligatii comerciale.
Index alfabetic: contract de vanzare-cumparare
- daune interese
- reziliere de drept
- raspundere contractuala
C. com., art. 68
C. civ., art. 1020, art. 1021, art. 1082-1084
In cazul in care contractul de vanzare-cumparare este reziliat de plin drept pentru neexecutarea obligatiilor cumparatorului, iar ulterior rezilierii, cumparatorul in culpa adjudeca marfa ramasa disponibila urmare rezilierii contractului, pe care vanzatorul incerca sa o valorifice la Bursa Romana de Marfuri, oferind un pret mult mai mic decat cel convenit initial prin contractul reziliat, vanzatorul este indreptatit sa solicite daune interese pentru diferenta de pret.
Sectia comerciala, Decizia nr. 1548 din 12 aprilie 2011
Hotararea pronuntata in cauza de Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala ca prima instanta.
Prin sentinta comerciala nr. 4480/2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, a admis actiunea formulata de reclamanta R.A.T.B. in contradictoriu cu parata SC M. Targoviste SA si, in consecinta, a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 354.385,696 lei reprezentand daune-interese datorate pentru nerespectarea obligatiilor contractuale plus dobanda legala aferenta calculata de la 22 decembrie 2008 si pana la plata efectiva a debitului.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut din analiza actelor si lucrarilor dosarului in fapt si in drept urmatoarele:
In baza contractului de vanzare-cumparare incheiat de parti la data de 25 august 2008 parata s-a obligat sa achizitioneze de la reclamanta deseuri reciclabile in conditiile stabilite in anexa 1 la contract, respectiv sa preia si sa plateasca cantitatile pe care vanzatorul i le notifica in scris ca fiind disponibile pe durata valabilitatii contractului de 6 luni.
La data de 5 septembrie 2008, desi reclamanta a comunicat paratei ca detine un stoc de 230 tone deseuri de otel disponibil si i-a cerut preluarea urgenta a acestei cantitati, parata a refuzat preluarea marfii cu motivarea ca datorita scaderii cererii pe piata de produse de otel beton si-a intrerupt activitatea.
Fata de pozitia paratei, reclamanta i-a notificat acesteia rezilierea de drept a contractului in conditiile prevazute la art. 27 lit. b) din contract incepand cu data de 18 decembrie 2008.
Ulterior, reclamanta si-a valorificat stocul de marfa disponibil prin vanzarea la licitatie organizata de Bursa Romana de Marfuri, contractul astfel incheiat fiind atribuit tot paratei care a participat la licitatie, la pretul de 259,70 USD/tona, de doua ori mai mic decat cel convenit in contractul initial reziliat.
In raport de situatia de fapt astfel statuata, tribunalul a apreciat ca reclamanta este indreptatita sa pretinda de la parata plata diferentei dintre pretul obtinut prin vanzarea la licitatie si cel convenit cu parata in baza contractului de vanzare-cumparare initial, cu titlu de daune-interese.
In drept, tribunalul si-a intemeiat solutia adoptata pe dispozitiile art. 969 C. civ., art. 1073 C. civ. care instituie principiul obligativitatii contractelor si dreptul creditorului la dezdaunare in cazul in care nu obtine indeplinirea exacta a obligatiei. In acelasi sens tribunalul a retinut si incidenta dispozitiilor art. 68 alin. (1) si (2) din Codul comercial care instituie posibilitatea vanzatorului de a depune lucrul vandut la o casa de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului care nu-si indeplineste obligatia, sau de a-l vinde.
Apelul declarat de parata SC M. Targoviste SA. Decizia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti la data de 17 noiembrie 2010.
Prin cererea de apel, parata a criticat sentinta fondului, aratand, in esenta, ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile unei rezilieri de plin drept a contractului cu consecinta obligarii la daune-interese, deoarece in raport de circumstantele in care s-au desfasurat relatiile contractuale, obligatia asumata a ramas fara cauza, contractul incetandu-si efectele prin disparitia acestui element esential – scopul pentru care a fost incheiat.
Prin decizia nr. 561/2010, instanta de apel a respins ca nefondat apelul paratei.
Plecand de la premisa ca derularea oricaror raporturi contractuale implica riscuri, iar partile sunt obligate sa suporte variatiile economice, instanta a apreciat ca in cauza nu se poate retine o imposibilitate de executare a obligatiei in sensul art. 26 din contract, ci o neindeplinire a obligatiilor de catre parata cu consecinta rezilierii de plin drept a contractului potrivit pactului comisoriu convenit.
Totodata, instanta a constatat ca in aceste conditii, desi art. 68 C. com. nu-si gaseste aplicabilitatea intrucat reglementeaza o executare coactiva, ca o alternativa a executarii silite din dreptul comun, ceea ce presupune un contract in vigoare si nu unul reziliat, in speta insa reclamanta este indreptatita sa obtina despagubiri in temeiul art. 1021 C.civ. si art. 27 alin. (2) din contract pentru prejudiciul cauzat, despagubirile constand in diferenta de pret a marfii, astfel cum a fost acordata de prima instanta.
Recursul. Motivele de recurs.
Prin cererea inregistrata la data de 30 decembrie 2010, parata SC M. Targoviste SA a declarat recurs impotriva deciziei nr. 561/2010 pronuntata in apel, solicitand, in principal, casarea deciziei pentru motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Si, in subsidiar, modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului si respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Argumentele recurentei in sustinerea motivelor de nelegalitate invocate au vizat urmatoarele aspecte:
Cu privire la intrunirea cerintelor cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta a sustinut ca instanta de apel incalcand dispozitiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. a schimbat cauza cererii de chemare in judecata in sensul ca, desi a infirmat aplicabilitatea art. 68 din Codul comercial retinuta de prima instanta, a atribuit actiunii o cauza pe care reclamanta nu a formulat-o, respectiv raspunderea juridica urmare rezilierii contractului conform art. 1020 C. civ. si art. 27 alin. (2) din contract.
Potrivit recurentei, prin incalcarea dispozitiilor invocate i s-a produs o vatamare evidenta, fiind lipsita de posibilitatea de a dezbate in regim de contradictorialitate acest fundament al raspunderii sale contractuale.
Sub un al doilea motiv, recurenta a sustinut ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 1082 – 1084 C. civ. referitoare la regimul juridic al raspunderii contractuale, in conditiile in care nu au fost administrate probe pe aspectul compunerii prejudiciului.
Potrivit recurentei, modul de calcul al prejudiciului rezultat din aplicarea prevederilor art. 68 C. com. nu poate fi avut in vedere, odata ce instanta de apel a inlaturat aplicarea lui, iar suma la care a fost obligata in acest context nu are nici un suport probator.
Subsumat acestui motiv recurenta a aratat ca cele doua elemente ale raspunderii contractuale, fapta ilicita si vinovatia, nu exista in raport de circumstantele cauzei care releva conduita rezonabila a societatii in relatia sa cu reclamanta, prin cumpararea deseurilor la licitatie si incheierea celui de-al doilea contract, inainte de expirarea duratei primului contract, pentru a raspunde necesitatii reclamantei de a vinde respectivele deseuri.
Asupra recursului.
Inalta Curte, verificand in cadrul contractului de legalitate decizia atacata, in raport de criticile formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
Incalcarea dispozitiilor art. 294 C. proc. civ. invocata de recurenta in sustinerea motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu subzista.
In sensul art. 294 C. proc. civ., in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi.
Interdictiile susmentionate sunt justificate de caracterul devolutiv al apelului care presupune o rejudecare a cauzei, a fondului pretentiilor deduse judecatii in fata primei instante.
Or, este in afara oricarui dubiu ca obiectul cererii de chemare in judecata l-a constituit obligarea paratei la plata de daune-interese contractuale urmare rezilierii de plin drept a contractului de vanzare-cumparare convenit de parti.
Cu alte cuvinte, scopul urmarit de reclamanta, cauza cererii de chemare in judecata a constat in obtinerea de daune-interese in conditiile asumate de ambele prin clauza prevazuta la art. 27 alin. ultim din contract.
Prima instanta a statuat ca reclamanta este indreptatita sa primeasca daunele –interese solicitate, solutie mentinuta de instanta de apel.
Din acest punct de vedere nu se poate retine o modificare sau o schimbare a temeiului de drept, a cauzei juridice, iar imprejurarea ca instanta de apel a indicat expres dispozitiile art. 1021 ca fiind incidente in cauza, tine de acuratetea juridica si nu semnifica o modificare a cauzei cererii de chemare in judecata, sau mai simplu spus o calificare corecta a cererii in raport de scopul urmarit de reclamant.
Alegatiile recurentei in sensul ca ,,prin actiunea introductiva nu s-a invocat ca temei al desdaunarii consecinta rezilierii contractului”, sunt, in mod evident, nereale fata de continutul actiunii introductive si de situatia de fapt statuata de prima instanta si confirmata de instanta de apel investita ca efect al devolutiunii cu plenitudine de jurisdisctie in fapt si in drept.
In sfarsit, prin motivele de apel, parata a contestat rezilierea de drept a contractului si obligarea sa la daune-interese urmare acestei rezilieri, invocand o alta cauza de desfiintare a contractului, astfel incat, nu poate sustine cu temei ca aceste aspecte care au fundamentat actiunea reclamantei nu au fost dezbatute cu respectarea principiului contradictorialitatii.
Inlaturarea de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 68 C. com., retinute ca incidente de prima instanta, nu reprezinta o modificare a temeiului cererii de daune, fundamentul pretentiilor reclamantei ramanand acelasi, rezilierea contractului pentru neindeplinirea culpabila a obligatiilor asumate de parata de a prelua marfa in conditiile stipulate de parti.
Este adevarat ca dispozitiile inscrise in art. 68 din Codul comercial pun la dispozitia partii care nu este in culpa, vanzator sau cumparator, o procedura mai expeditiva, pentru a obtine executarea insasi a contractului instituind o dovada legala a diferentei de pret pe care vanzatorul sau cumparatorul in culpa trebuie sa o plateasca cu titlu de daune-interese in ipoteza executarii coactive.
Cu alte cuvinte, partea care nu este in culpa poate sa solicite fie rezilierea contractului cu daune-interese, fie executarea coactiva in conditiile art. 68 din Codul comercial, beneficiind in aceasta ipoteza pentru daunele solicitate de dovada legala prevazuta de art. 68.
Or, din circumstantele cauzei rezulta ca reclamanta, vanzatorul, dupa rezilierea contractului urmare pactului comisoriu expres, a incercat sa-si vanda marfa ramasa disponibila prin BRM, la licitatie, urmand, in buna masura procedeul instituit de art. 68 din Codul comercial.
Aceasta conduita a vanzatorului nu il decade din dreptul de a solicita daune-interese urmare rezilierii, potrivit dreptului comun, cu obligatia sa dovedeasca insa cuantumul prejudiciului astfel suferit.
Cum parata, cumparatorul in culpa, ,,a participat la aceasta licitatie” si a adjudecat marfa pe care vanzatorul incerca sa o valorifice, ramasa disponibila urmare rezilierii primului contract, oferind un pret mult mai mic, decat cel convenit initial, pentru diferenta de pret, reprezentand daunele-interese pretinse de vanzator, parata nu mai poate ridica nicio obiectie pertinenta, deoarece prin participarea la licitatie si adjudecarea bunului a confirmat ca aceasta este intinderea prejudiciului suferit de reclamanta urmare rezilierii primul contract de vanzare-cumparare.
Altfel spus, micsorarea valorii bunurilor trebuie sa fie suportata de cumparator deoarece vanzarea reziliata l-a impiedicat astfel pe vanzator sa-si valorifice bunurile la pretul de la epoca cand acestea aveau inca toata valoarea, iar adjudecarea lor la licitatie de catre parata la un pret de doua ori mai mic decat cel convenit prin contractul initial semnifica indubitabil o recunoastere a faptului ca bunurile si-au micsorat valoarea fata de momentul incheierii contractului initial.
Asa fiind, si criticile paratei recurentei intemeiate pe motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vadesc nefondate, fiind demonstrate de reclamanta existenta si intinderea prejudiciului suferit, urmare neindeplinirii de catre parata din culpa a obligatiei principale asumate prin contractul de vanzare-cumparare, cu consecinta rezilierii acestuia.
Pentru ratiunile mai sus infatisate, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
