Obligatia de intretinere a copilului de catre parinti

Intrebare: Am 19 ani si sunt student la cursuri de zi astfel incat nu pot avea un serviciu ca sa ma intretin. Parintii sunt dezinteresati de situatia mea. Poate fi obligat tata sa-mi dea bani sa ma intretin?

Raspuns: Situatia dumneavoastra poate fi reglementata potrivit art. 86 din Codul familiei, care stabileste obligatia de intretinere intre parinti si copii, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege. Conform acestui text de lege are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavind putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci, legea protejand descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla.

Pentru a primi ajutor financiar din partea tatalui trebuie sa va indreptati cu o actiune in justitie impotriva acestuia, mai exact sa-l actionati in judecata la instanta unde este arondata localitatea de domiciliu.

Este cert ca nu aveti putinta realizarii unui castig din munca, fiind student la cursuri de zi, astfel ca, in contextul mentionat conform art 101 din Codul familiei - "parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil, fiind obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit art 93 din acelasi act normativ aveti posibilitatea unei actiuni judecatoresti pe aceste temiuri de drept, instanta judecatoreasca urmand a stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani.

Este adevarat ca regula in materie este ca obligatia de intretinere a parintelui fata de copil inceteaza odata cu ajungerea acestuia la varsta majoratului, insa, cu titlu exceptional, copilul este indreptatit la plata unei pensii de intretinere de catre parinte, in situatia in care dovedeste faptul ca isi continua studiile sau isi desavarseste pregatirea profesionala, pana la varsta de 26 de ani, concluzie dedusa din interpretarea art. 86 din Codul familiei corelandu-l cu art. 84 lit. b din Legea 263/2010, conform caruia copiii au dreptul la pensie de urmas daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant organizata potrivit legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani, instanta putand face aplicarea principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet, constand in aceea ca acolo unde exista aceeasi ratiune, trebuie sa existe aceeasi solutie. Desi art. 86 alin. 3 Codul familiei se refera la descendentul minor, legiuitorul nu a avut in vedere excluderea descendentului major de la dreptul la intretinere, ci doar prezuma absolut starea de nevoie a minorului pana la implinirea varstei majoratului.

Pentru acest motiv a fost reglementata si situatia din cuprinsul alineatului 2 al aceluiasi articol, in acest din urma caz, descendentul avand sarcina probei starii de nevoie in care se afla, datorata incapacitatii de munca, imprejurarea continuarii studiilor, care nu permite angajarea si realizarea de venituri din munca echivaland cu starea de nevoie prevazuta de alin. 2 al art. 86 Codul familiei, derivand din satisfacerea unor cerinte de ordin social.