Transferarea persoanelor condamnate. Consimtamantul persoanei condamnate. Retragerea consimtamantului

1. Conditiile transferarii persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei, prevazute in art. 129 din Legea nr. 302/2004, inclusiv conditia prevazuta in art. 129 lit. d) din legea mentionata, ca transferul sa fie consimtit de catre persoana condamnata, trebuie indeplinite cumulativ. Consimtamantul persoanei condamnate, exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea persoanei condamnate in Romania, conform art. 142 din Legea nr. 302/2004, este irevocabil. Nici dispozitiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, nici cele de drept procesual penal, nu prevad posibilitatea retragerii consimtamantului persoanei condamnate.

2. Daca statul de condamnare a luat masura interdictiei de sedere pe teritoriul sau fata de persoana condamnata si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 129 lit. a), b), c), e) si f) din Legea nr. 302/2004, statul roman poate dispune transferarea persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei intr-un penitenciar din Romania, in conformitate cu art. 3 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, fara a necesar consimtamantul persoanei condamnate. 

 (Sursa: I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 507 din 10 februarie 2010)

Prin sentinta penala nr. 245 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a admis sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si, de urmare, a recunoscut efectele sentintei penale nr. 423 Hv 4/07 din 4 februarie 2008 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena si nr. 54 Hv 59/05 h din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena si a dispus transferarea persoanei condamnate D.O. intr-un penitenciar din Romania pentru continuarea executarii pedepsei de 8 ani inchisoare.

A dedus din pedeapsa perioada executata incepand cu data de 4 septembrie 2007 la zi.

Instanta a retinut ca Ministerul Justitiei a transmis Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti cererea formulata de Ministerul Justitiei din Republica Austria, prin care solicita transferarea persoanei condamnate D.O. intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei de 8 ani si 8 luni inchisoare aplicata de catre instantele din statul solicitant.

Prin sentinta penala nr. 423 Hv 4/07 din 4 februarie 2008, Tribunalul pentru cauze penale din Viena l-a condamnat pe D.O. la o pedeapsa de 8 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat, talharie si tentativa la talharie, dispunand totodata si revocarea suspendarii conditionate a unei parti de pedeapsa, respectiv 8 luni, din pedeapsa de 1 an, la care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 54 Hv 59/05 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat.

Hotararea este definitiva.

Condamnatul, prin declaratia din data de 26 mai 2009, si-a dat consimtamantul, in fata reprezentantului Ambasadei Romaniei din Viena, de a fi transferat intr-un penitenciar din Romania in vederea continuarii executarii pedepsei.

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Instanta a constatat ca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege atat pentru recunoasterea hotararii penale pronuntate in strainatate, prevazuta in art. 116 din Legea nr. 302/2004, cat si pentru transferarea persoanei condamnate, prevazuta in art. 129 din aceeasi lege.

Impotriva acestei hotarari, condamnatul D.O. a declarat recurs, unicul motiv comunicat fiind acela ca s-a razgandit asupra consimtamantului la transfer, dorind sa continue executarea pedepsei in Austria.

Verificand hotararea atacata atat pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, cat si a noilor inscrisuri depuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul nu este fondat.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, cererea Ministerului Justitiei din Republica Austria de transferare a persoanei condamnate D.O. intr-un penitenciar din Romania pentru continuarea executarii pedepsei de 8 ani si 8 luni inchisoare intruneste conditiile prevazute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.

In esenta, s-a constatat ca hotararea prin care a fost aplicata pedeapsa, in executarea careia se afla condamnatul, este definitiva, a fost aplicata pentru fapte care constituie infractiuni si potrivit legii din Romania, exista atat consimtamantul statului de condamnare, cat si consimtamantul persoanei condamnate.

Cat priveste acest din urma consimtamant, acesta a fost luat condamnatului D.O. in conformitate cu prevederile art. 142 din Legea nr. 302/2004, respectiv de reprezentantul Ambasadei Romaniei din Viena.

Un astfel de consimtamant, care, potrivit art. 142 din Legea nr.302/2004, este „... exprimat in mod liber si in deplina cunostinta de cauza asupra consecintelor juridice care decurg din transferarea condamnatului in Romania”, este de natura, daca sunt intrunite si celelalte cerinte legale, sa declanseze procedurile in cadrul cooperarii judiciare internationale in materia penala, de recunoastere a hotararii penale si de transferare a persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei si este irevocabil.

Nici dispozitiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, nici cele de drept procesual penal, nu prevad posibilitatea retragerii declaratiei de consimtamant.

Pe de alta parte, se constata ca, prin decizia din 19 martie 2008, Directia Federala de Politie Viena a aplicat interdictie pe termen nelimitat a aflarii condamnatului D.O. pe teritoriul Austriei si in raport cu care, potrivit art. 3 paragraf 1 din Protocolul aprobat prin O. G. nr. 92/1999, nu este necesar acordul persoanei condamnate la transferarea sa in vederea continuarii executarii pedepsei, aplicate in strainatate, intr-un penitenciar din Romania.

In sfarsit, desi se constata neconcordanta intre pedeapsa de executat - de 8 ani si 8 luni inchisoare - aplicata prin sentinta penala nr. 423 Hv 4/07 din 4 februarie 2008 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena si pedeapsa de executat - de 8 ani inchisoare - recunoscuta si pentru a carei executare Curtea de Apel Bucuresti a dispus, prin sentinta penala nr. 245 din 30 septembrie 2009, transferarea persoanei condamnate, aceasta chestiune nu poate fi analizata in recursul persoanei condamnate D.O., avand in vedere limitele prevazute in art. 3858 alin. (1) C. proc. pen.

Fata de considerentele ce preced, recursul persoanei condamnate D.O. a fost respins, ca nefondat.