Codul penal
Masurile de siguranta
Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 128: Scopul masurilor de siguranta
(1) Masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.
(2) Masurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.
(3) Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurilor prevazute in art. 129 lit. d) si e).
Art. 129: Felurile masurilor de siguranta Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a 250 Modele Fise de Post Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;
d) interzicerea de a se afla in anumite localitati;
e) interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata;
f) expulzarea strainilor;
g) confiscarea speciala.
Capitolul II - Regimul masurilor de siguranta
Art. 130: Obligarea la tratament medical
(1) Daca faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, acesta poate fi obligat sa se prezinte in mod regulat la tratament medical pana la insanatosire.
(2) Cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.
(3) Daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.
(4) Masura obligarii la tratament medical poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Art. 131: Internarea medicala
(1) Cand faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se afla intr-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua masura, internarii acestuia intr-un institut medical de specialitate, pana la insanatosire.
(2) Aceasta masura poate fi luata si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
(3) Persoana internata care paraseste fara invoire institutul medical va fi obligata, cu sprijinul organelor de politie, sa revina la institut, daca legea nu prevede altfel.
Art. 132: Interzicerea unei functii sau profesii
(1) Cand faptuitorul a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura interzicerii ocuparii acelei functii sau exercitarii acelei profesii, meserii ori ocupatii.
(2) Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
(3) Masura interzicerii unei functii sau profesii poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
(4) Aceasta masura nu poate fi luata in cazul persoanelor care exercita un mandat electiv, au responsabilitati sindicale sau patronale ori desfasoara o activitate in domeniul presei.
Art. 133: Interzicerea de a se afla in anumite localitati
(1) Daca instanta constata ca prezenta unei persoane condamnate la pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta masura interzicerii de a se afla in acea localitate sau in alte localitati anume determinate prin hotararea de condamnare.
(2) Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pana la 5 ani si poate fi prelungita daca nu a disparut pericolul care a justificat luarea masurii. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.
(3) Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, daca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Art. 134: Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata
(1) Daca instanta constata ca prezenta, in locuinta familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice sau psihice ori pentru vatamare corporala, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru coruptie sexuala, savarsite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei, la cererea partii vatamate.
(2) Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pana la 2 ani si poate fi prelungita daca nu a disparut pericolul care a justificat luarea masurii. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.
(3) Masura poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii.
(4) Partea vatamata poate cere oricand revocarea masurii prevazute in alin. (1).
Art. 135: Expulzarea
(1) Cetateanului strain care a comis o infractiune i se poate interzice ramanerea pe teritoriul tarii.
(2) In cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa privativa de libertate, aducerea la indeplinire a expulzarii are loc dupa executarea pedepsei.
(3) Incetarea expulzarii se pronunta de instanta.
(4) Persoanele prevazute in prezentul articol nu vor fi expulzate daca exista pericolul de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortura, tratamente inumane sau degradante in statul in care ar urma sa fie expulzate sau daca sunt casatorite cu cetateni romani, au domiciliul si familia in Romania, iar casatoria este anterioara savarsirii faptei.
Art. 136: Confiscarea speciala
(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse ori care au dobandit un alt regim juridic prin infractiune;
b) bunurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Aceasta masura nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa;
c) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe faptuitor;
d) bunurile dobandite prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
e) bunurile detinute in contra dispozitiilor legale.
(2) Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul acestora.
(3) Instanta poate sa nu dispuna confiscarea bunului, daca acesta face parte dintre mijloacele de existenta, de trebuinta zilnica ori de exercitare a profesiei faptuitorului.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri