Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) arata intr-o decizie recenta ca vaccinarea obligatorie este necesara intr-o societate democratica.
CEDO a fost sesizata de parintii mai multor copii care nu au fost lasati sa mearga la gradinita pentru ca nu s-au vaccinat conform regulilor nationale. Acestia incercau sa obtina confirmarea de la CEDO ca prin solicitarea dovezii vaccinarilor se incalca un drept fundamental al omului, dar magistratii au decis in defavoarea lor.
CEDO a aratat ca vaccinarea obligatorie, acum mai mult ca oricand, este necesara intr-o societate democratica.
Hotararea Curtii face "constatarea unui consens general asupra efectelor benefice ale vaccinarii, care nu sunt puse in cauza de efectele secundare inevitabile, atat timp cat exista un control stiintific strict".
Totodata, Curtea sprijina 'principiul de solidaritate sociala care poate justifica sa le fie impusa vaccinarea tuturor, chiar si celor care se considera mai putin amenintati de boala, cata vreme este vorba despre protejarea celor mai vulnerabile persoane'.
In decizia sa, CEDO considera ca vaccinarea obligatorie a copiilor in Republica Ceha cu un vaccin nonavalent (impotriva a noua boli, printre care difterie, tetanos, poliomielita) nu constituie o incalcare a dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului cu privire la 'dreptul la respectarea vietii private'.
"Politica de vaccinare urmareste obiective legitime de protejare a sanatatii, precum si a drepturilor celuilalt, prin faptul ca ii protejeaza atat pe cei care primesc vaccinurile respective, cat si pe cei care nu se pot vaccina din motive medicale", subliniaza CEDO.
Aceste din urma persoane, releva Curtea, sunt 'tributare imunitatii colective pentru a se proteja impotriva bolilor contagioase grave in cauza'.
Republica Ceha "beneficiaza, asadar, de o marja ampla de apreciere in acest context", adauga Marea Camera, ale carei decizii nu pot face obiectul unui apel. "Interesul superior al copiilor trebuie sa primeze in toate deciziile care ii privesc", subliniaza instanta.
In cazul in speta, desi "neadmiterea copiilor la gradinita implica pentru ei pierderea unei ocazii cruciale de dezvoltare a personalitatii', a fost 'vorba de o masura preventiva mai degraba decat de una punitiva, ale carei efecte au fost limitate in timp", mai explica judecatorii de la Strasbourg.