Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Hotararea in cauza C-154/11
Ahmed Mahamdia / Algeria
Un stat strain nu poate invoca faptul ca beneficiaza de imunitate pentru a se apara impotriva actiunii formulate potrivit dreptului muncii de un angajat al ambasadei sale, atunci cand acesta din urma indeplineste atributii care nu se inscriu in sfera exercitarii autoritatii publice
Prin urmare, un astfel de angajat poate sesiza instantele statului membru in care se afla ambasada in cauza
Domnul Mahamdia, care are dubla cetatenie, algeriana si germana, a lucrat pentru statul algerian in calitate de sofer in cadrul ambasadei acestuia din Berlin (Germania). Reclamantul contesta in fata instantelor gemane concedierea sa si solicita acordarea de despagubiri. Algeria sustine insa ca beneficiaza, in calitate de stat strain, de imunitate de jurisdictie in Germania, recunoscuta de dreptul international, in temeiul caruia un stat nu poate fi supus jurisdictiei unui alt stat. In plus, Algeria invoca clauza, cuprinsa in contractul de munca pe care l-a incheiat cu domnul Mahamdia, potrivit careia, in caz de litigiu, competenta apartine exclusiv instantelor algeriene.
In acest context, Landesarbeitsgericht Berlin-Brandenburg (Tribunalul Regional Superior pentru Litigii de Munca Berlin-Brandenburg) solicita Curtii de Justitie sa interpreteze Regulamentul nr. 44/20011, care stabileste, printre altele, norme privind competenta judiciara in materia contractelor individuale de munca. Aceste norme urmaresc sa asigure o protectie adecvata a lucratorului in calitate de parte contractanta defavorizata. Astfel, atunci cand angajatorul are domiciliul in afara teritoriului Uniunii Europene, lucratorul il poate actiona in justitie in fata instantelor din statul membru in care se afla „unitatea” acestui angajator in care angajatul isi desfasoara activitatea.
Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea de Justitie raspunde ca o ambasada a unui stat tert dintr-un stat membru constituie o „unitate” in sensul regulamentului in cadrul unui litigiu referitor la un contract de munca, incheiat de aceasta ambasada in numele statului acreditant, daca atributiile indeplinite de lucrator nu se inscriu in sfera exercitarii autoritatii publice.
Astfel, la fel ca orice alta entitate publica, ambasada poate deveni titulara unor drepturi si obligatii cu caracter civil. Aceasta este situatia cand ambasada incheie contracte de munca cu persoane care nu indeplinesc atributii care se inscriu in sfera exercitarii autoritatii publice. In plus, o ambasada poate fi asimilata unui centru al operatiunilor care se manifesta in mod permanent catre exterior. Pe de alta parte, o contestatie din domeniul raporturilor de munca, precum cea din speta, prezinta o legatura suficienta cu functionarea ambasadei in ceea ce priveste gestionarea personalului sau.
In ceea ce priveste imunitatea invocata de Algeria, Curtea precizeaza ca aceasta imunitate nu are o valoare absoluta. Ea este in general recunoscuta atunci cand litigiul priveste acte de suveranitate. In schimb, aceasta poate fi exclusa in cazul in care actiunea in justitie priveste acte care nu se incadreaza in sfera autoritatii publice.
Prin urmare, principiul de drept international referitor la imunitatea de jurisdictie a statelor nu se opune aplicarii Regulamentului nr. 44/2001 atunci cand este vorba despre un litigiu care a luat nastere ca urmare a contestarii de catre lucrator a rezilierii contractului sau de munca, incheiat cu un stat, in privinta caruia instanta sesizata constata ca atributiile indeplinite de acest lucrator nu se inscriu in sfera exercitarii autoritatii publice.
In ceea ce priveste clauza inclusa in contractul de munca al domnului Mahamdia potrivit careia, in caz de litigiu, competenta apartine exclusiv instantelor algeriene, Curtea aminteste ca Regulamentul nr. 44/2001 limiteaza posibilitatea derogarii de la normele de competenta pe care le stabileste. Curtea precizeaza ca o conventie atributiva de competenta incheiata inainte de nasterea litigiului nu poate impiedica lucratorul sa sesizeze instantele competente potrivit normelor speciale din acest regulament in materia contractelor individuale de munca. In caz contrar, obiectivul de a proteja lucratorul, in calitate de parte contractanta defavorizata, nu ar fi atins.
Prin urmare, o conventie atributiva de competenta, incheiata anterior nasterii unui litigiu, poate numai sa ofere lucratorului posibilitatea de a sesiza, in afara de instantele care sunt in mod normal competente in conformitate cu Regulamentul nr. 44/2001, si alte instante, inclusiv, daca este cazul, cele din afara Uniunii.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Sursa
CURIA
