Concediu de odihna urmat de demisie. Poate angajatorul sa imi ceara bani?

Am primit aceasta intrebare de la un cititor si ne-am gandit sa ii raspundem. Am trimis speta catre expertii PortalCodulMuncii si unul dintre acestia ne-a oferit explicatia. Iata, asadar, ce si cum poate face angajatorul cand angajatul isi ia concediu de odihna si apoi, la revenirea pe post, isi da demisia.

Apreciem ca in situatia in care, salariatul a beneficiat de zile de concediu de odihna necuvenite are obligatia sa restituie indemnizatia aferenta acestor zile intrucat aceasta indemnizatie reprezinta pentru angajator o plata nedatorata.

In ceeea ce priveste retinerea direct pe statul de salarii, facem precizarea ca retinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte cuprinse atat de Codul muncii, cat si de Codul de procedura civila.

Dispozitii speciale privind retinerile din salariu sunt cuprinse si in reglementarile privind colectarea creantelor fiscale cuprinse in Codul de procedura fiscala.

Cu exceptia retinerilor din salariu pentru sumele determinate de catre angajator reprezentand impozite si contributii, celelalte retineri se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu si in cadrul procedurii executarii silite.

Mai mult, retinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuata pe baza oricarui titlu executoriu, ci numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive. 

Este vorba despre art. 254 alin. (3) si (4), care prevede ca, in situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.

Contravaloarea pagubei recuperate astfel prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Observam ca:

S-a sustinut ca textul din Codul muncii care interzice retinerile din salariu cu titlu de daune in lipsa unei hotarari judecatoresti definitive este neconstitutional.



Examinand critica, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 24/2003 a constatat ca aceasta este nefondata. ”Interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria sa fie scadenta, lichida si exigibila, constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prevazuta de art. 164 alin. (2) din Codul muncii, este menita sa elimine arbitrariul din reglementarile anterioare, cand conducerea unitatii stabilea existenta pagubei, intinderea acesteia, lua masuri de recuperare prin dispozitie de imputare si proceda de indata la retinerea din drepturile salariale, urmand ca salariatul sa se adreseze organelor de jurisdictie pentru apararea intereselor sale legitime. In conditiile statului de drept, valoare consacrata prin art. 1 alin. (3) din Constitutie, raspunderea patrimoniala pentru daune se impune sa se stabileasca de catre instantele de judecata, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constitutie, infaptuiesc justitia in numele legii.

Acelasi principiu constitutional mai impune ca orice executare silita sa aiba la baza un titlu executoriu valabil. Aceasta insa nu lezeaza libertatea contractuala, deoarece partile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitatilor de executare sau de stingere a obligatiilor lor reciproce.

De asemenea, nu este ingradit nici dreptul salariatului sa consimta de bunavoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fara sa astepte pronuntarea unei hotarari judecatoresti. Ipoteza reglementata de alin. (2) al dispozitiei legale criticate se refera doar la situatiile in care salariatul nu acopera de bunavoie dauna cauzata angajatorului. 

Dispozitia legala prohibitiva se inscrie in cadrul masurilor de protectie a drepturilor salariale, in consens si cu prevederile art. 8 alin. (1) din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii privind protectia salariului nr. 95/1949, ratificata de Romania prin Decretul nr. 284/1973, prevederi potrivit carora: Retinerile din salariu nu vor fi autorizate decat in conditiile si limitele prescrise de legislatia nationala sau stabilite printr-un contract colectiv ori o hotarare arbitrala.