Competenta instantelor judecatoresti in contenciosul administrativ
Avand in vedere prevederile Legii nr.554 din 2004 a contenciosului administrativ, competenta materiala in aceasta materie se imparte intre Tribunal si Curtea de Apel. Fise distractive pentru gradinita Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri
Tribunalele administrativ-fiscale solutioneaza litigiile privind:
– actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene;
– care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei.
Curtea de Apel, prin sectiile de contencios administrativ si fiscal, solutioneaza litigiile privind:
– actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale;
– taxele si impozitele, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, numai daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
Legiuitorul, din dorinta de a elimina orice comentariu cu privire la competenta teritoriala a instantelor judecatoresti, a stabilit in mod expres competenta alternativa in materia contenciosului administrativ. Astfel, reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. In situatia in care reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Pentru introducerea cererii de chemare in judecata termenul este de 6 luni, stabilit de art. 11 alin. (1) si termenul de 1 an termenul-exceptie, stabilit de art. 11 alin. (2).
Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie, iar termenul de 1 an este un termen de decadere.
Termenul-regula – 6 luni – incepe sa curga de la:
– data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat
nejustificat, de solutionare a cererii;
– data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul de 1 an;
– data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
Termenul-exceptie – 1 an – se aplica in urmatoarele conditii:
– trebuie sa existe motive temeinice care au intervenit in interiorul termenului de 6 luni de zile si care au
determinat reclamantul sa depaseasca acest termen;
– acest termen se aplica doar in cazul actelor administrative unilaterale;
– termenul incepe sa curga de la data emiterii actului.
Pentru mai multe informatii la fel de utile despre dreptul administrativ clic
AICI
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri