R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 1002/2012
Dosar nr. 1178/44/2011
Sedinta publica de la 24 februarie 2012
Asupra recursului de fata,
Din examinarea lucrarilor din dosar a constatat urmatoarele:
I. Circumstantele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Galati, reclamantul C.S. in contradictoriu cu parata A.N.V. a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual reprezentat de Ordinul nr. 7454 din 02 august 2011 emis de Vicepresedintele A.N.A.F., pana la pronuntarea de instanta de fond asupra cauzei.
2. Hotararea Curtii de Apel
Prin sentinta nr. 292 din 3 octombrie 2011a Curtii de Apel Galati a fost admisa cererea formulata de reclamantul C.S., in contradictoriu cu autoritatea parata A.N.V., in sensul ca a fost suspendata executarea Ordinului nr. 7454 din 02 august 2011 al vicepresedintelui A.N.A.F., ce conduce A.N.V., pana la pronuntarea instantei de fond asupra acestui act.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca suspendarea executarii actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispozitia instantei de judecata, in vederea respectarii principiului legalitatii, retinand ca atat timp cat autoritatea emitenta sau judecatorul se afla intr-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urma sa nu-si produca efectele asupra celor vizati.
Legiuitorul national a fost obligat sa gaseasca criterii pertinente pentru suspendarea executarii actelor administrative pana la clarificarea exacta a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile in speta. Masura cu caracter provizoriu determina punerea in balanta a interesului social cu cel personal, preeminenta unuia dintre ele fiind subsumata principiului legalitatii.
Mai mult, instanta de fond a retinut ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.
Instanta a apreciat ca suspendarea efectelor actelor administrative reprezinta o situatie de exceptie, la care judecatorul de contencios administrativ poate sa recurga atunci cand sunt indeplinite conditiile impuse de Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente si a constatat ca in cauza de fata sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.
In speta analizata, Curtea a constatat ca exista un caz bine justificat. Sunt invocate mai multe aspecte care fundamenteaza ideea unei indoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.
Astfel, s-a retinut ca reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului nr. 2406 din 04 iulie 2011 si Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de Presedintele A.N.A.F., ce nu au fost publicate in M. Of., Partea I.
Prin urmare, instanta a apreciat ca exista o aparenta de nelegalitate a actelor administrative a caror suspendare se solicita de reclamant, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumara a imprejurarilor expuse.
Instanta a retinut ca in speta este indeplinita si conditia prevenirii pagubei iminente, impusa de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si definita de art. 2 alin. (1) lit. s) din aceeasi lege, ca fiind prejudiciul material viitor si previzibil.
Astfel, caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul ca, prin ordinul mentionat, reclamantul a fost eliberat din functie, incepand cu data de 08 august 2011, iar la momentul pronuntarii hotararii acesta nu presteaza o activitate remunerata, ceea ce in mod evident afecteaza situatia financiara a reclamantului.
3. Recursul declarat de D.R.A.O.V. Galati in nume propriu si pentru A.N.V.
Recurentele au criticat solutia instantei de fond ca nelegala si netemeinica, aratand ca in cauza dedusa judecatii nu sunt indeplinite cele doua conditii pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ. S-a sustinut faptul ca pana la anularea actului administrativ de catre o instanta judecatoreasca, acest act se bucura de prezumtia de legalitate, prezumtie care nu a fost rasturnata in cauza de fata.
S-a aratat faptul ca pretinsa nelegalitate retinuta de instanta de fond, in ceea ce priveste nepublicarea in M. Of. a Ordinelor nr. 2406 si nr. 2407 din 2011 nu exista, actele fiind emise in conformitate cu prevederile legale, recurentele precizand ca ordinele aratate nu sunt acte administrative cu caracter normativ si, ca atare, nu trebuie publicate in M. Of., asa cum prevad dispozitiile art. 11 lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
De asemenea, s-a aratat ca nu au fost incalcate dispozitiile legale referitoare la Statutul functionarului public prin organizarea examenului de testare profesionala, intrucat dispozitiile art. 100 alin. (1) si (3) din Legea nr. 188/1999 prevad expres necesitatea organizarii examenului pentru ipoteza reorganizarii, in situatia in care mai multi functionari opteaza pentru aceeasi functie publica.
Cu privire la paguba iminenta, recurentele au aratat ca reclamantul nu a dovedit existenta unei pagube si nici macar un prejudiciu greu sau imposibil de inlaturat in ipoteza anularii actului.
II. Decizia instantei de recurs.
Inalta Curte de Casatie si Justitie analizand actele si lucrarile dosarului in raport cu motivele invocate, sentinta pronuntata si dispozitiile legale incidente in cauza, va admite recursul si va modifica in tot sentinta atacata in sensul ca va respinge cererea de suspendare formulata in cauza ca nefondata.
Inalta Curte a retinut ca actul administrativ atacat, respectiv Ordinul nr. 7454/2011, a fost emis de autoritatea parata in temeiul prevederilor art. 97 lit. c) si art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Instanta de control judiciar a retinut ca acest ordin a fost emis in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea si functionarea A.N.V., modificata si completata prin H.G. nr. 565/2011, conform carora numarul maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. este de 3.159.
In aplicarea acestor dispozitii, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele Presedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., D.R.A.O.V. si Directiilor Judetene si a Municipiului Bucuresti si nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de functii ale A.N.V., aparat central si structuri subordonate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea in conditiile art. 7 a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.
Inalta Curte, vazand dispozitiile legale mai sus aratate a constatat ca un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai in situatia in care vor fi indeplinite cumulativ cele doua conditii: existenta unui caz bine justificat si necesitatea evitarii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Notiunea de caz bine justificat a fost definita la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
In jurisprudenta sa constanta, Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti a retinut ca pentru conturarea cazului temeinic justificat, care sa impuna suspendarea unui act administrativ, instanta nu trebuie sa procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se intemeiaza insasi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie sa-si limiteze verificarea doar la acele imprejurari vadite de fapt si/ sau de drept care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.
Astfel de imprejurari vadite, de fapt sau/ si de drept care sunt de natura sa produca o indoiala serioasa cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost retinute de inalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de catre un organ necompetent sau cu depasirea competentei, actul administrativ emis in temeiul unor dispozitii legale declarate neconstitutionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importanta a actului administrativ in calea recursului administrativ.
Ori, asa cum s-a aratat, actul administrativ atacat a fost emis ca urmare a dispozitiilor legale referitoare la reorganizarea A.N.V., fiind emise si comunicate preavizele acelor functionari publici ale caror posturi au fost supuse reorganizarii.
Prin preavizele emise se aducea la cunostinta functionarilor publici ca posturile pe care le ocupa vor fi supuse reorganizarii si ca pana la data de 12 iulie 2011, ora 16:30, acestia pot opta pentru o functie vacanta corespunzatoare, optiune care constituie in acelasi timp si cerere de inscriere la examen, iar in situatia in care nu se exercita nicio optiune pentru posturile vacante se va dispune incetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din functia publica incepand cu data de 8 august 2011, data de intrare in vigoare a noilor structuri organizatorice si a noilor state de functii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte retine faptul ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale, fiind incident in cauza dedusa judecatii motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, reclamantul prezinta cazul bine justificat ca fiind acela al existentei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind aratate imprejurari legate de starea de fapt si de drept, insa Inalta Curte retine ca toate aceste situatii nu sunt de natura a argumenta cazul bine justificat.
Toate aspectele prezentate de reclamant au fost analizate de Inalta Curte si s-a constatat ca nu exista indicii de nelegalitate in emiterea actelor administrative atacate.
De asemenea, din dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezulta ca notiunea de paguba iminenta are in vedere producerea unui prejudiciu material viitor si previzibil, greu sau imposibil de reparat, conditie inexistenta in cazul unei diminuari salariale, care poate fi recuperata.
Inalta Curte rejudecand cererea de suspendare formulata a constatat ca in aparenta indiciile de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispozitiilor prevazute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natura a crea o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Nici conditia pagubei iminente nu este indeplinita in cauza, prejudiciul material invocat de reclamant nu exista.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 C. proc. civ., Inalta Curte va admite recursul formulat si va modifica hotararea atacata, in sensul ca va respinge cererea de suspendare formulata ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de D.R.A.O. vamale Galati in nume propriu si pentru A.N.V. impotriva sentintei nr. 292 din 3 octombrie 2011 a Curtii de Apel Galati, sectia contencios administrativ si fiscal.
Modifica sentinta atacata in sensul ca respinge cererea de suspendare formulata de reclamantul C.S. ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 24 februarie 2012.
