Conform art. 1207 din Noul Cod Civil, contractul poate fi anulat la cererea partii care la momentul incheierii contractului se afla intr-o eroare esentiala, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.
Eroarea este esentiala (a) cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului (de exemplu, daca unul dintre co-contractanti credea ca incheie un contract de intretinere si nu un contract de vanzare), (b) cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei (de pilda, daca unul dintre co-contractanti credea ca va cumpara un anume bun, dar, de fapt, achizitioneaza un altul) sau asupra unei cantitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat, ori (c) cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat (spre exemplu, atunci cand s-a incheiat un contract de mandat sau de intermediere in considerarea calitatilor personale mandatarului sau intermediarului).
Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate hotaratoare.
Pentru a putea fi invocata, in concordanta cu art. 1208 din Noul Cod Civil, eroarea trebuie sa fie scuzabila in sensul ca respectivul contract nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
De asemenea, nu se poate invoca eroarea asumata, respectiv eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa imprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta.
Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte. Buna-credinta este prezumata, co-contractantul trebuind sa aduca probe in sensul ca partea care invoca eroarea o face cu rea-credinta.
O noutate de reglementare consta in faptul ca dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si atunci cand exista o eroare de comunicare sau de transmitere a informatiilor sau documentelor. Mai exact, aceste dispozitii sunt aplicabile si in situatiile in care eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori in cele in care declaratia a fost transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta.
Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul in care, concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricarei parti.
Cu titlu de noutate, Noul Cod Civil admite si posibilitatea invocarii erorii de drept, respectiv eroarea asupra existentei sau continutului unei norme juridice. Eroarea de drept este considerata esentiala atunci cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului. Cu toate acestea, eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile.
Partea care a fost in eroare la momentul incheierii unui act juridic civil are doua posibilitati: de a cere anularea actului juridic sau de a cere adaptarea acestuia.
Adaptarea contractului in caz de eroare este un mecanism nou, reglementat de art. 1213 din Noul Cod Civil, ce presupune ca partea care a fost in eroare sa ceara printr-o notificare executarea contractului in modul in care aceasta parte a inteles clauzele acestuia. Adaptarea contractului se poate face numai cu consimtamantul celeilalte parti. Astfel dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut anularea, cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa declare ca este de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost inteles de partea aflata in eroare.
In ceea ce priveste vicierea prin dol a consimtamantului, aceasta intervine, conform art. 1214 din Noul Cod Civil, atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa-l informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie. O deosebire importanta fata de vechiul Cod Civil este ca dolul poate determina anularea contractului indiferent de elementul asupra caruia poarta si indiferent daca elementul respectiv era determinant sau nu pentru incheierea contractului. Sub imperiul vechii reglementari, dolul nu ducea la anularea contractului decat in situatia in care era decisiv pentru incheierea contractului. Astfel, in cazul in care manopere dolosive intrebuintate determinau acceptarea de catre cealalta parte a unor clauze mai putin favorabile, nu se putea invoca nulitatea actului juridic incheiat, ci se puteau cere numai despagubiri.
Aceasta posibilitate, de a cere despagubiri, este pastrata ca optiune pentru cel al carui consimtamant a fost viciat, care are doua posibilitati: de a cere anularea contractului, impreuna cu daune-interese, sau de a cere mentinerea acestuia si reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatit.
Dolul poate proveni si de la un tert, in cazul in care cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, trebuia sa cunoasca dolul la incheierea contractului.
Autori: Cornel Popa, Ruxandra Frangeti
