Preambul
Este un principiu general acceptat in plan international ca restructurarile realizate in afara procedurilor judiciare de insolventa aduc foarte multe beneficii celor implicati, ele fiind mult mai flexibile si eficiente decat cele judiciare.
Tocmai de aceea, inainte ca un caz de insolventa sa fie dedus solutionarii unei instante judecatoresti, o optiune ce poate sta la indemana debitorilor si creditorilor este aceea de a ajunge la o solutie informala sau o restructurare financiara prin negocieri extrajudiciare, in care ambele parti incearca sa ajunga la un acord prin care sa se modifice termenii obligatiei si sa se permita debitorului sa isi continue in mod normal activitatea economica.
Demersurile de restructurare extrajudiciara:
a) permit societatilor comerciale viabile sa isi continue activitatea si sa treaca cu succes de perioadele in care se confrunta cu dificultati financiare;
b) permit institutiilor financiare si altor creditori sa isi reduca pierderile;
c) conduc la evitarea impactului economic si social pe care il au cazurile majore de faliment al
societatilor comerciale;
d) reduc volumul de activitate al instantelor judecatoresti;
e) au efecte pozitive asupra altor parti interesate (clienti, angajati, furnizori si investitori), deoarece o entitate aflata in proces de restructurare extrajudiciara continua sa functioneze;
f) sunt mai eficiente si mai eficace decat procedurile judiciare (termene de solutionare mai scurte si rate de recuperare mai mari);
g) contribuie la dezvoltarea increderii in corectitudinea, transparenta si nivelul de asumare a raspunderii in randul comunitatii de afaceri.
CAPITOLUL I
Scopul si domeniul de aplicare
Prezentul Ghid ofera societatilor comerciale debitoare, creditorilor acestora si institutiilor publice competente indrumari pentru derularea negocierilor in vederea restructurarii obligatiilor in afara cadrului judiciar.
Principiile prevazute de prezentul ghid si notele de indrumare pentru aplicarea acestora au caracter de recomandare, scopul lor fiind de a furniza debitorilor si creditorilor acestora un instrument conceput pe baza celor mai bune practici internationale in aceasta materie.
Principiile de derulare a negocierilor extrajudiciare pot fi folosite, in masura compatibilitatii lor, si
in negocierile dintre debitor si creditori in procedura mandatului ad-hoc si a concordatului preventiv.
CAPITOLUL II
Negocieri voluntare de restructurare extrajudiciar
Articolul 1
Rezultate
Rezultatul urmarit prin negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara il reprezinta elaborarea unui plan de restructurare acceptat de debitor si de creditorii relevanti, plan care sa permita continuarea activitatii debitorului si acoperirea totala sau partiala a obligatiilor acestuia. Daca acest rezultat nu se concretizeaza, alternativele posibile sunt declansarea unei proceduri judiciare de preinsolventa (mandat ad-hoc sau concordat preventiv) sau de insolventa. In ambele situatii, utilizarea informatiilor acumulate pe parcursul perioadei de negocieri voluntare, poate conduce la desfasurarea cu mai mare celeritate a procedurilor judiciare.
Articolul 2
Tipuri de negocieri extrajudiciare
Negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara pot fi:
a) bilaterale, derulate intre debitor si creditorul sau, negocieri ce conduc la o reesalonare a platii si/sau la o remitere de datorie;
b) multilaterale, derulate intre debitor si principalii sai creditori, negocieri ce conduc la o reesalonare a datoriilor, remitere de datorie, la acordarea de alte facilitati, potrivit conventiei partilor.
c) colective, derulate intre principalii creditori ai unui debitor, negocieri ce conduc la stabilirea modului de acordare de suport financiar suplimentar debitorului, la stabilirea modului de impartire a riscurilor intre creditori, precum si la asumarea de catre creditori a angajamentului de a nu intreprinde sau continua masuri judiciare impotriva patrimoniului debitorului pentru recuperarea creantelor.
Articolul 3
Diferente intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale de insolventa si pre-insolventa
Intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale de insolventa exista urmatoarele diferente:
a) Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor nu urmaresc modificarea drepturilor sau impunerea de obligatii creditorilor care nu participa la negocieri sau care nu agreeaza rezultatul acestora;
b) Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor sunt, prin esenta, consensuale si nu aduc atingere drepturilor legale ale debitorilor si/sau creditorilor;
c) Atat procesul de negociere, cat si acordurile care se incheie intre debitor si creditori in cadrul demersurilor voluntare de restructurare extrajudiciara sunt flexibile, se pot realiza intr-o perioada mai scurta de timp si cu un risc reputational mai scazut prin evitarea publicitatii negative a procedurii formale de insolventa;
d) Negocierile extrajudiciare pot crea premisele evitarii intrarii in incapacitate de plata si declararii starii de insolventa;
e) Negocierile extrajudiciare creeaza un context favorabil pentru obtinerea unor finantari suplimentare;
f) Negocierile extrajudiciare nu conduc la suspendarea, automata, a actiunilor judiciare si extrajudiciare impotriva patrimoniului debitorului.
g) Negocierile extrajudiciare voluntare de restructurare a obligatiilor nu sunt adaptabile oricarui debitor, prin urmare daca activitatea debitorului nu poate fi viabilizata in urma procesului de restructurare, se va proceda la executarea silita a debitorului, fara intarziere.
Intre negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara si procedurile formale pre-insolventa (concordatul preventiv si mandatul ad-hoc) exista urmatoarele diferente:
a) Negocierile extrajudiciare permit curgerea dobanzilor aferente creantelor creditorilor si recuperarea acestora;
b) Negocierile extrajudiciare pot conferi un plus de celeritate in aprobarea planului de restructurare judiciara;
c) Negocierile extrajudiciare nu conduc la suspendarea, automata, a actiunilor judiciare si extrajudiciare impotriva patrimoniului debitorului.
Articolul 4
Partile
Negocierile implica, de obicei, un numar limitat de creditori, de regula din randul celor ce detin creantele importante ca valoare si/sau din perspectiva posibilitatii debitorului de a-si continua activitatea. Printre acestia se vor numara, in principiu, institutiile de credit cu expunere fata de debitor, negocierea putand include si alti creditori principali cum ar fi creditorii ce asigura finantare, locatorii si furnizorii majori. Creditorii participanti la negocieri si ale caror drepturi sunt afectate de restructurarea propusa sunt numiti, in continuare, creditori relevanti.
CAPITOLUL III
Sectiunea 1
Principiile de desfasurare a negocierilor extrajudiciare
Principiul 1
Negocierea voluntart extrajudiciart de restructurare a obligaaiilor este o concesie, iar nu un drept
Negocierile voluntare de restructurare extrajudiciara a obligatiilor trebuie demarate numai daca imprejurarile concrete in care se afla societatea comerciala debitoare ce intampina dificultati financiare sunt de natura sa ofere posibilitati de solutionare a acestor dificultati si de viabilizare a societatii comerciale pe termen lung. Debitorii sunt incurajati sa apeleze la creditori pentru a discuta optiunile din cadrul unui asemenea demers.
Principiul 2
Buna credinta
Toate negocierile intre debitori si creditori, pe de o parte, si intre creditori, pe de alta parte, trebuie sa se desfasoare cu buna credinta, in scopul gasirii unei solutii constructive.
Principiul 3
Abordare coordonata
Interesele tuturor partilor sunt cel mai bine realizate printr-o abordare coordonata. In acest scop, creditorii pot organiza un comitet de coordonare. In cazurile mai complexe, se poate lua in considerare posibilitatea selectarii unor consultanti profesionisti pentru acordarea de consultanta si asistenta comitetului si creditorilor relevanti.
Principiul 4
Conducerea negocierilor cu debitorul
Creditorii pot desemna o persoana care sa conduca negocierile cu debitorul si sa asigure primirea de catre toti creditorii relevanti a informatiilor referitoare la debitor. Aceasta persoana este, de regula, creditorul cu expunerea cea mai mare fata de debitor, avand experienta in gestionarea unor negocieri de asemenea natura sau o persoana independenta in raport cu partile. Creditorii relevanti si debitorii pot lua in considerare posibilitatea de a apela, in timp util, la procedura medierii in vederea solutionarii eventualelor litigii.
Principiul 5
Moratoriul. Alte concesii acordate de creditorii relevanti
Toti creditorii relevanti vor coopera cu debitorul si intre ei pentru a acorda debitorului o perioada de timp (moratoriu) suficienta, dar limitata, in care acesta sa elaboreze propunerile de solutionare a dificultatilor financiare.
Un astfel de moratoriu reprezinta o concesie, iar nu un drept. Data de la care incepe sa curga acest termen este denumita data moratoriului. Durata unui asemenea moratoriu trebuie sa fie limitata la timpul necesar pentru pregatirea planului mentionat la Principiul 11 sau pentru a decide ca un astfel de plan nu poate fi pregatit intr-o perioada de timp rezonabila.
Toti creditorii relevanti vor putea renunta la anumite drepturi contractuale.
Principiul 6
Prioritate pentru fondurile noi
Daca pe durata moratoriului sau daca, potrivit clauzelor propuse pentru planul de restructurare, debitorul ii sunt acordate fonduri suplimentare de catre unul sau mai multi creditori, fonduri privite ca element component al procesului de restructurare, acest/acesti creditor/creditori poate/pot cere noi garantii reale sau personale pentru creditul acordat.
Principiul 7
Nedeclansarea sau necontinuarea executarii silite
Pe parcursul moratoriului creditorii relevanti se vor abtine de la initierea sau continuarea oricaror masuri de executare a creantelor impotriva debitorului sau de reducere a expunerii lor fata de debitor, inclusiv de la a solicita declansarea procedurii insolventei.
Principiul 8
Angajamentul debitorului fata de creditori pe parcursul moratoriului
Pe parcursul moratoriului, debitorul se angajeaza sa nu intreprinda nicio actiune ce ar putea afecta in sens negativ posibilitatile de recuperare a creantelor de catre creditorii relevanti, in mod colectiv sau individual, comparativ cu posibilitatile acestora la data moratoriului.
Principiul 9
Transparenta pe parcursul moratoriului
Pe parcursul moratoriului, debitorul va oferi tuturor creditorilor relevanti si consultantilor profesionali ai acestora acces deplin la toate informatiile relevante referitoare la activele, pasivele, activitatile si perspectivele sale.
Principiul 10
Confidenaialitatea informatiei
Informatiile referitoare la activele, pasivele, activitatile si perspectivele debitorului precum si toate propunerile de solutionare a dificultatilor financiare ale acestuia vor fi considerate informatii confidentiale, daca ele nu au deja caracter public.
Principiul 11
Planul de restructurare
Debitorul va elabora o propunere de restructurare bazata pe un plan de afaceri, care va trata aspecte operationale si financiare. Planul de afaceri trebuie sa fie fundamentat pe evaluari reale si prognoze rezonabile si realizabile care sa demonstreze capacitatea reala a debitorului de a genera fluxul de numerar necesar restructurarii, pentru ca aceste negocieri sa nu aiba ca efect doar intarzierea intrarii in insolventa. In scopul elaborarii planului de restructurare, debitorul poate apela la consultanti de specialitate: practicieni in insolventa, economisti, avocati s.a.
Planul poate include, spre exemplu, modul de valorificare a unor active, modificarea calendarului de plata a creantelor, remiteri de datorie, injectarea de capital suplimentar, constituirea de garantii, conversia creantelor in actiuni, monitorizarea strategiei de management a debitorului.
Principiul 12
Concordanaa propunerilor debitorului cu prerogativele legale ale creditorilor
Propunerile de solutionare a dificultatilor financiare ale debitorului trebuie sa tina seama de prerogativele legale individuale ale creditorilor si de pozitia corespunzatoare a acestora la data Moratoriului in ordinea de prioritate a creantelor in cazul unei proceduri de insolventa.
Sectiunea a 2-a
Note de indrumare
Principiul 1
Negocierea voluntara extrajudiciara de restructurare a obligatiilor este o concesie, iar nu un drept
Procedura extrajudiciara de restructurare a obligatiilor trebuie demarata numai daca imprejurarile concrete in care se afla societatea comerciala debitoare ce intampina dificultati financiare sunt de natura sa ofere posibilitati de solutionare a acestor dificultati si de viabilizare a societatii pe termen lung. Debitorii sunt incurajati sa initieze un dialog cu creditorii pentru a discuta optiunile din cadrul unui asemenea demers.
Negocierile voluntare extrajudiciare de restructurare a obligatiilor reprezinta o modalitate importanta de solutionare a situatiilor in care societatea comerciala debitoare se afla in imposibilitate de a-si indeplini obligatiile contractuale. Aceste demersuri constituie un mijloc de evitare a procedurilor formale de insolventa. Este esential ca toate partile sa negocieze in vederea gasirii unei solutii echitabile. Nicio restructurare a obligatiilor debitorului fata de creditori, inclusiv institutii de credit, nu va fi considerata un drept. Pe de alta parte, nici creditorii nu pot obliga pe debitor sa participe la negocieri. In consecinta, ambele parti sunt indreptatite sa se bazeze pe prerogativele detinute in baza clauzelor contractuale. Asemenea prerogative includ, pe de o parte, dreptul creditorilor de a initia actiuni de executare silita impotriva debitorului si de valorificare a garantiilor constituite in favoarea acestora de catre debitor sau in beneficiul acestuia, si, pe de alta parte, dreptul debitorului de a solicita declansarea procedurii insolventei.
Cu conditia respectarii acestor prerogative contractuale, partile sunt incurajate sa se angajeze in negocieri de buna credinta, care sa ofere posibilitatea debitorului sa isi continue activitatea si, in acelasi timp, sa ramburseze creditorilor sai cat mai mult posibil din datoriile sale fata de acestia.
Principiul 2
Buna-credinta
Toate negocierile intre debitori si creditori, pe de o parte, si intre creditori, pe de alta parte, se desfasoara cu buna-credinta in scopul gasirii unei solutii constructive.
Toate negocierile dintre debitor si creditori vor fi realizate cu buna-credinta si onestitate.
Negocierile voluntare extrajudiciare de restructurare a obligatiilor trebuie sa conduca la avantaje reciproce pentru toate partile implicate. In cazul in care una din parti considera ca celelalte parti nu negociaza cu buna-credinta, este foarte probabil ca negocierile sa esueze. Daca negocierile esueaza, creditorii vor apela la posibilitatile legale care le stau la dispozitie si este probabil sa fie initiate proceduri de executare silita sau o procedura judiciara de insolventa.
De asemenea, toti creditorii relevanti implicati in restructurare vor actiona cu buna-credinta in negocierile dintre ei
Principiul 3
Abordare coordonata
Interesele partilor sunt cel mai bine realizate printr-o abordare coordonata. Creditorii pot facilita coordonarea prin crearea unui comitet de coordonare. In cazurile mai complexe, se poate lua in considerare desemnarea unor consultanti profesionisti care sa acorde asistenta comitetului si creditorilor relevanti.
In cazul in care numarul creditorilor relevanti este restrans, acestia au posibilitatea sa decida asupra unei abordari coordonate fata de debitor. Este posibil ca debitorul sa poata negocia separat cu fiecare dintre creditorii relevanti de indata ce s-a cazut de comun acord asupra unui moratoriu conform Principiului 5. De regula, creditorii vor incerca sa se asigure ca nu sunt tratati inechitabil in comparatie cu alti creditori ce au o pozitie similara. Pentru a facilita realizarea unei abordari coordonate, creditorii relevanti pot forma un comitet de coordonare care sa fie autorizat sa negocieze cu debitorul, sa evalueze propunerile acestuia si sa agreeze termenii si conditiile acordului definitiv cu debitorul. Membrii comitetului de coordonare pot fi selectati in functie de valoarea creantelor sau in baza altor criterii stabilite de comun acord.
In cazul in care exista un numar semnificativ de creditori relevanti sau cand acestia au drepturi si prerogative ce difera in mod semnificativ, s-ar putea considera drept adecvata constituirea mai multor comitete de coordonare.
Principiul 4
Conducerea negocierilor cu debitorul
Creditorii pot desemna o persoana care sa conduca negocierile cu debitorul si sa asigure primirea de catre creditorii relevanti a informatiilor referitoare la debitor. Aceasta persoana este, de regula, creditorul cu expunerea cea mai mare fata de debitor, avand experienta in gestionarea unor negocieri de asemenea natura, sau o persoana independenta. Partile pot lua in considerare posibilitatea de a apela in timp util la procedura medierii in vederea solutionarii eventualelor litigii.
Comitetul de Coordonare poate desemna pe unul dintre creditori sa trateze cu debitorul in numele Comitetului. Creditorul desemnat in acest scop poate fi creditorul cu expunerea cea mai mare fata de debitor, inclusiv institutia de credit cu expunerea cea mai mare.
Periodic, diferite grupuri de creditori pot desemna coordonatori diferiti care sa ii reprezinte in negocierile lor cu debitorul.
Coordonatorii nu sunt de regula autorizati sa angajeze creditorii relevanti cu privire la o anumita directie de actiune, rolul acestora fiind de a intermedia procesul de negociere, asigurandu-se ca toti membrii comitetului de coordonare obtin informatiile necesare.
Coordonatorii pot fi imputerniciti sa ii autorizeze pe specialistii externi, precum contabili, avocati, evaluatori, sa ii asiste pe creditorii relevanti, acestia din urma suportand proportional costurile aferente. Alegerea acestor specialisti ar trebui discutata cu creditorii relevanti si aprobata de acestia, deoarece este important ca specialistii respectivi sa ofere, in mod impartial, consultanta, in beneficiul tuturor creditorilor relevanti.
Fiecare creditor relevant are optiunea de a realiza o evaluare proprie si de a lua o decizie proprie in ceea ce priveste propunerile pe care le primeste de la debitor.
Daca in cursul negocierilor se ajunge la un impas, dar ambele parti doresc in continuare sa ajunga la un compromis, partile pot apela la procedura medierii, ca modalitate alternativa de solutionare pe cale amiabila a litigiilor.
Principiul 5
Moratoriul. Alte concesii ale creditorilor relevanti
Toti creditorii relevanti vor coopera cu debitorul si intre ei pentru a acorda debitorului o perioada de timp suficienta, dar limitata, in care acesta sa elaboreze propunerile de solutionare a dificultatilor financiare.
Un astfel de moratoriu reprezinta o concesie, iar nu un drept. Data de la care incepe sa curga acest termen este denumita data moratoriului. Durata unui asemenea moratoriu trebuie sa fie limitata la timpul necesar pentru pregatirea planului prevazut la Principiul 11 sau pentru stabilirea faptului ca un astfel de plan nu poate fi pregatit intr-o perioada de timp rezonabila.
In cazul in care un numar de creditori relevanti negociaza cu debitorul, acestia trebuie sa stabileasca ca data a moratoriului data la care toti creditorii au fost informati de debitor cu privire la situatia sa financiara. De la aceasta data creditorii convin ca pozitiile lor nu se vor mai modifica.
Durata moratoriului va fi stabilita de comun acord. Initial, moratoriul nu trebuie sa depaseasca cateva saptamani, desi durata poate varia de la caz la caz, in functie de complexitatea informatiilor ce trebuie colectate si de natura propunerilor debitorului.
Toti creditorii relevanti vor putea renunta la anumite drepturi contractuale, precum:
- nu vor calcula dobanzi penalizatoare si alte costuri suplimentare;
- vor reduce dobanzile aplicabile;
- nu vor formula solicitari pentru rambursarea anticipata a datoriei (reducerea expunerilor);
- vor permite utilizarea liniilor si facilitatilor de credit existente;
- vor putea acorda o perioada de gratie la plata dobanzilor si la rambursarea capitalului.
In schimbul obtinerii concesiilor de mai sus, debitorul poate constitui garantii reale si/sau personale suplimentare, aferente creditelor in curs.
Principiul 6
Prioritate pentru fondurile noi
Pe durata moratoriului sau in cadrul procesului de restructurare, pot fi necesare fonduri suplimentare. Propunerea debitorului ar trebui sa precizeze sursa acestor fonduri, spre exemplu instrainarea unor active excedentare, contributii ale creditorilor sau ale asociatilor/actionarilor.
In cazul in care creditorii sunt cei care acorda fonduri suplimentare debitorului, pentru protectia intereselor acestora si pentru a-i incuraja in demersul lor de a sprijini restructurarea debitorului, este necesar, de obicei, ca noile creante sa beneficieze de prioritate, acest aspect fiind inclus in planul de restructurare.
Mai multe modalitati tehnice pot fi folosite pentru a facilita furnizarea fondurilor noi, inclusiv:
a) constituirea de noi garantii reale si personale.
Cea mai eficace metoda de asigurare a prioritatii este constituirea de noi garantii reale si/sau personale in favoarea partilor ce au acordat fonduri suplimentare. Prin urmare, este necesar sa se stabileasca, in mod clar, daca o astfel de constituire de garantii este valabila si in eventualitatea unui esec al procesului de restructurare.
b) prioritatea conventionala, realizata printr-o subordonare voluntara a rangului de prioritate al creantei
Un creditor sau o categorie de creditori ce participa la restructurare poate, in mod voluntar, sa modifice rangul creantelor sale/lor, in sensul plasarii acestora pe o pozitie inferioara creantei/creantelor reprezentate de fondurile noi, creand astfel o prioritate conventionala in favoarea fondurilor noi. Aceste intelegeri au efect intre parti si nu influenteaza rangul de prioritate al creantelor prevazut de legea insolventei.
c) Infuzia de capital
Debitorul ar trebui sa tina cont de faptul ca, daca nu detine active asupra carora sa poata fi constituite garantii in favoarea creditorilor ce acorda fonduri suplimentare, exista riscul de a nu obtine aceste fonduri. In aceasta situatie asociatii/actionarii societatii debitoare trebuie sa aiba in vedere o majorare a capitalului social sau, eventual, sa furnizeze ei insisi garantii.
Principiul 7
Nedeclansarea sau necontinuarea executarii silite
Pe parcursul moratoriului toti creditorii relevanti se vor abtine de la initierea sau continuarea oricaror masuri de executare a creantelor impotriva debitorului sau de reducere a expunerii lor fata de debitor, inclusiv de la solicitarea deschiderii procedurii insolventei.
Confirmarea moratoriului de catre creditorii relevanti furnizeaza debitorului perioada de timp necesara in cursul careia urmeaza sa intocmeasca un plan de restructurare si in care creditorii relevanti nu vor intreprinde masuri de recuperare a creantelor lor. Astfel de acorduri includ, de regula, angajamente ale creditorilor relevanti in sensul ca pe parcursul moratoriului:
a) nu vor initia procedura insolventei;
b) nu vor initia sau continua proceduri de executare silita impotriva debitorului;
c) nu vor tinde sa isi imbunatateasca pozitia lor individuala fata de alti creditori prin obtinerea de garantii sau executarea acestora, ori prin solicitarea unui tratament preferential.
Poate fi necesar ca debitorul sa isi asume angajamente derivand din Principiul 8 si Principiul 9 din Prezentul Ghid in orice acord de moratoriu cu creditorii relevanti.
Principiul 8
Angajamentul debitorului fata de creditori pe parcursul moratoriului
Pe parcursul moratoriului, debitorul se angajeaza sa nu intreprinda nicio actiune ce ar putea afecta in sens negativ posibilitatile de recuperare a creantelor de catre creditorii relevanti, in mod colectiv sau individual, comparativ cu posibilitatile acestora la data moratoriului.
Pe parcursul moratoriului este important ca debitorul sa nu intreprinda nicio actiune care sa dezavantajeze creditorii, in mod colectiv sau individual. De asemenea, debitorul nu trebuie sa creeze avantaje in favoarea unui creditor fata de ceilalti creditori relevanti.
Daca nu s-a agreat un plan de restructurare, iar debitorul indeplineste cerintele prevazute de lege pentru declansarea procedurii insolventei, acesta are obligatia de a formula o cerere de deschidere a procedurii in termen de 5 zile de la expirarea moratoriului.
Principiul 9
Transparenta pe parcursul moratoriului
Pe parcursul moratoriului, debitorul va oferi tuturor creditorilor relevanti si consultantilor acestora acces deplin la toate informatiile relevante referitoare la activele, pasivele, activitatile si perspectivele sale.
Indiferent daca demersul voluntar de restructurare extrajudiciara presupune o negociere bilaterala intre debitor si creditor sau una multilaterala, in care negocierile se poarta fie cu toti creditorii, fie cu un creditor lider sau cu un specialist desemnat de comitetul de coordonare, debitorul va avea obligatii stricte in ceea ce priveste dezvaluirea informatiilor.
In mod special, debitorul trebuie sa fie pregatit sa ofere acces deplin la toate informatiile relevante, necesare creditorilor pentru a evalua corect propunerile debitorului. Aceste informatii trebuie sa cuprinda cel putin descrierea completa a tuturor activelor si pasivelor debitorului si a perspectivelor activitatii acestuia. Pentru a furniza informatiile respective, poate fi necesar ca debitorul sa intocmeasca prognoze si proiectii mai detaliate decat cele pe care le realizeaza in mod obisnuit. Este necesar ca informatiile furnizate sa fie considerate rezonabile de catre creditori pentru ca acestia sa continue sa participe la acordul de moratoriu.
In cazul in care refuza sau nu poate sa furnizeze creditorilor informatiile respective, debitorul se poate astepta, in mod realist, ca respectivii creditori sa actioneze numai in propriul lor interes. Principiul bunei-credinte va fi aplicabil si procesului de furnizare a informatiilor de catre debitor.
Principiul 10
Confidentialitatea informatiei
Informatiile referitoare la activele, pasivele, activitatile si perspectivele debitorului, precum si toate propunerile de solutionare a dificultatilor financiare ale acestuia vor fi considerate informatii confidentiale, daca ele nu sunt deja facute publice.
Pe parcursul moratoriului si pe parcursul procesului de restructurare, creditorii relevanti vor primi informatii esentiale referitoare la activele, pasivele, activitatea si perspectivele debitorului. O parte a acestor informatii pot fi considerate confidentiale din punct de vedere comercial. In cazul in care creditorii relevanti au calitatea de institutii de credit, va fi aplicabila obligatia de pastrare a secretului bancar.
In cazul in care grupul creditorilor relevanti include si creditori care nu au calitatea de institutii de credit, acestia vor garanta pastrarea confidentialitatii depline a informatiilor primite de la debitor, eventual, prin semnarea unor acorduri de confidentialitate. Cesiunea creantelor pe parcursul unui proces de restructurare in care sunt implicati mai multi creditori reprezinta un aspect complex, putand fi necesara indeplinirea unor conditii speciale.
Principiul 11
Planul de restructurare
Debitorul va elabora o propunere de restructurare bazata pe un plan de afaceri, care va trata aspecte operationale si financiare. Planul de afaceri trebuie sa fie fundamentat pe prognoze rezonabile si realizabile care sa demonstreze capacitatea reala a debitorului de a genera fluxul de numerar necesar restructurarii, pentru ca aceste negocieri sa nu aiba ca efect doar intarzierea intrarii in insolventa.
Scopul moratoriului este de a acorda timp debitorului pentru a intocmi un plan de restructurare. Planul trebuie sa demonstreze ca afacerea poate functiona in mod profitabil si sa stabileasca conditiile in care debitorul isi va rambursa datoriile catre creditorii relevanti. Acestia din urma il pot asista pe debitor la elaborarea planului.
Planul va cuprinde cel putin urmatoarele aspecte:
a) profitul/pierderea operational(a) proiectat(a) pentru fiecare an (pentru urmatorii cinci ani);
b) prognoza fluxului de lichiditati, indicand platile catre creditori (pentru urmatorii 3 ani);
c) sursele pentru capitalul circulant suplimentar necesar si modul in care vor fi finantate potentialele procese de imbunatatire operationala si financiara;
d) masura in care se anticipeaza ca drepturile creditorilor relevanti vor suferi transformari, prin reesalonare, modificare sau remitere de datorie;
e) toate modificarile substantiale ale societatii comerciale debitoare in perioada de referinta, inclusiv modificarile de actionariat sau in conducerea debitorului;
f) premisele principale pe care se fundamenteaza elementele de prognoza prevazute la lit. a) - e);
g) masurile de restructurare financiara si a activitatii debitorului;
h) masurile de monitorizare si evaluare ale planului de restructurare.
In cazul in care debitorul nu va putea sa demonstreze creditorilor relevanti ca exista o perspectiva rezonabila ca afacerea sa fie viabila in viitorul apropiat, este posibil ca acesti creditori sa nu fie de acord cu o amanare a platii sau cu o remitere de datorie.
Principiul 12
Concordanta propunerilor debitorului cu prerogativele legale ale creditorilor
Propunerile de solutionare a dificultatilor financiare ale debitorului trebuie sa tina seama de prerogativele legale individuale ale creditorilor, de pozitia corespunzatoare a acestora la data moratoriului in ordinea de prioritate a creantelor in cazul unei proceduri de insolventa
Creditorii relevanti pot conveni ca, in perioada dintre data moratoriului si data aprobarii planului de restructurare, pozitia unui creditor relevant fata de ceilalti creditori relevanti sa ramana nemodificata. Planul de restructurare va reflecta rangul de prioritate al creantelor in cazul unei proceduri de insolventa. Spre exemplu, se va considera inacceptabil ca actionarii sau creditorii subordonati sa beneficieze, sub orice forma, de masurile planului inainte de plata integrala a creantelor creditorilor garantati sau chirografari. In mod similar, debitorul va avea in vedere faptul ca creditorii garantati nu vor accepta, de regula, o deteriorare a pozitiei lor fata de creditorii chirografari.
Pe de alta parte, creditorii trebuie sa aiba in vedere faptul ca poate fi necesar ca acei creditori comerciali cu creante mici sa fie platiti conform cursului normal al desfasurarii activitatii debitorului, pentru a permite societatii sa isi continue activitatea comerciala, si ca se justifica acceptarea de catre creditori a efectuarii acestor plati tocmai pentru a se asigura ca garantiile detinute de acestia nu isi vor reduce sau pierde valoarea ca urmare a incetarii activitatii debitorului.
