Notiune
Institutie nou introdusa prin Codul Civil, impreviziunea vine in sprijinul echilibrarii obligatiilor asumate de catre parti prin contract. Astfel, atunci cand, datorita unor imprejurari imprevizibile, obligatiile asumate de catre una dintre parti au devenit excesiv de oneroase, pot fi aplicate dispozitiile art. 1.271 Cod civil, existand posibilitatea adaptarii contractului, sau incetarea acestuia.
Impreviziunea reprezinta practic o inlaturare a regulii intangibilitatii contractului.
Textul de lege consacra o regula si o exceptie in domeniul executarii contractului atunci cand imprejurarile pe care partile le-au luat in considerare la incheierea contractului s-au modificat si contractul a dobandit valenta de sarcina excesiva pentru una dintre parti.
Regula – obligativitatea dispozitiilor contractuale
Regula este consacrata de alin. (1) al articolului, dupa cum urmeaza: „Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei”.
Exceptia - o inlaturare a regulii intangibilitatii contractului
Exceptia se regaseste in alin. (2) al aceluiasi articol: „Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste”.
Este necesar ca noile circumstante sa creeze un dezechilibru real, de o anumita gravitate, ce poate fi apreciata astfel incat sa se poata stabili o limita a obligatiilor, dincolo de care dezechilibrul prestatiilor sa fie considerat impreviziune.
Accentul acestui echilibru este pus pe obligatia devenita excesiv de oneroasa, ceea ce inseamna ca noile circumstante trebuie sa-l puna pe debitor intr-o postura economica foarte dificila. Un exemplu ar putea fi acela in care, prin indeplinirea obligatiilor asumate, s-ar ajunge la o situatie de faliment.
Conditii
Pentru a putea fi aplicate dispozitiile referitoare la impreviziune, trebuie sa fie indeplinite conditiile stabilite in art. 1.271 alin. (3):
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.
Inlaturarea posibilitatii invocarii impreviziunii
Avand in vedere dispozitiile art. 1.271 alin. (3) lit. c), rezulta ca partile pot prevedea in contract ca, indiferent de modificarile care ar interveni pe perioada executarii contractului, partile isi asuma riscul schimbarii imprejurarilor, astfel incat niciuna dintre ele sa nu poata invoca intervenirea impreviziunii.
Rezultatul invocarii impreviziunii
Invocarea impreviziunii conduce in mod firesc la renegocierea contractului si la adaptarea acestuia, in asa fel incat partea care a invocat-o sa revina la echilibrul contractual initial.
In ceea ce priveste posibilitatea renegocierii contractului, este o cale intermediara de rezolvare a situatiei, in cazul in care renegocierea esueaza, existand posibilitatea intreventiei instantei.
Prin urmare, sesizarea instantei reprezinta abia a doua etapa a demersului debitorului obligatiei devenita excesiv de oneroasa.
Dispozitiile art. 1.271 privitoare la impreviziune se aplica numai contractelor incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului civil, asa cum se mentioneaza in art. 107 din Legea nr. 71/2011
