Impreviziunea este o institutie nou introdusa prin Codul Civil (articolul 1271): textul din Noul Cod Civil consacra o regula si o exceptie in domeniul executarii contractului atunci cand imprejurarile pe care partile le-au luat in considerare la incheierea contractului s-au modificat si contractul a dobandit valenta de sarcina excesiva pentru una dintre parti.
- este o situatie in care instanta de judecata intervine in contract
REGULA: „Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei”.
Potrivit acestui prim alineat, fiecare parte in contract trebuie sa isi execute obligatia sa conform clauzelor
contractului, chiar si atunci cand obligatia proprie a devenit mai oneroasa decat parea sa fie la data incheierii contractului., afectand echilibrul initial, prezumat, dintre prestatiile reciproce.
EXCEPTIA: daca executarea a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, exista posibilitatea interventiei instantei in contract.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta:
a) adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
Conditiile in care poate avea loc interventia instantei
Ceea ce poate prilejui interventia instantei in contract nu este orice schimbare a imprejurarilor, ci sunt cerute mai multe conditii cumulative:
a) elementul care provoaca un caracter excesiv al sarcinii debitorului sa nu fi existat la data incheierii contractului, ci sa fi aparut dupa acest moment;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia sa nu fi fost avute in vedere si nici sa nu fi fost posibil sa fie avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
c) partea pusa in dificultate sa nu-si fi asumat (expres sau prin natura contractului) sa suporte riscul producerii evenimentului perturbator si nici sa nu se poata in mod rezonabil considera ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul sa fi incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.
Asa cum rezulta din ultimul text, sesizarea instantei este abia a doua etapa a demersului debitorului obligatiei devenita excesiv de oneroasa, acesta fiind tinut, ca si conditie prealabila sesizarii instantei, sa incerce negocierea cu cealalta parte, in scopul de a obtine adaptarea contractului.
Importanta dezechilibrului creat
Este necesar ca circumstantele noi sa creeze un dezechilibru de o anumita gravitate, ce poate fi apreciata fie in concreto de judecator, fie in abstracto de legiuitor, care poate sa fixeze un prag dincolo de care dezechilibrul prestatiilor sa fie considerat impreviziune.
Se observa ca diferenta dintre aplicarea regulii (privind executarea intocmai a obligatiilor asumate prin contract) si aplicarea exceptiei (care presupune adaptarea contractului prin interventia instantei) este destul de dificila, fiind sarcina instantei sa discrimineze situatiile in care obligatia unei parti a devenit „mai oneroasa” sau „excesiv de oneroasa”.
Circumstantele noi trebuie sa-l puna pe debitor intr-o postura economica foarte dificila. Un exemplu ar fi acela in care s-ar ajunge la o situatie chiar falimentara, insa posibilul faliment nu este singurul caz care ar atrage aplicarea teoriei impreviziunii.
Distinctii fata de alte institutii
Trebuie facuta distinctia intre impreviziune si leziune, cel mai relevant fiind momentul in care intervine dezechilibrul intre prestatii. In cazul leziunii disproportia vadita intre cele doua prestatii se apreciaza in momentul formarii acordului de vointa, pe cand impreviziunea se apreciaza in momentul executarii. In cazul impreviziunii, in momentul incheierii acordului de vointa nu exista un dezechilibru intre prestatiile partilor, ci acest dezechilibru apare ulterior.
De asemenea, mai trebuie sa se distinga intre impreviziune si forta majora. In ceea ce priveste forta majora, ne aflam in prezenta unui eveniment ce nu putea fi nici prevazut si nici impiedicat de catre debitor, care se vede, astfel, in imposibilitatea de a-si mai putea executa obligatia, pe cand in cazul impreviziunii este sigur ca obligatia nu este imposibil de executat, ci doar este mai oneroasa, iar daca debitorul ar executa-o, atunci el si-ar atrage starea de faliment. Forta majora nu poate conduce, ca in cazul impreviziunii, la adaptarea contractului, ci conduce la doar la suspendarea sau incetarea efectelor lui.
