Interdictia de vanzare intre soti

Interdictia de vanzare intre soti in materie comerciala. Prescriptie. Contract de cesiune de parti sociale incheiat intre soti. Sanctiunea aplicabila contractului in raport de dispozitiile art.1 Cod comercial  si ale art.1307 Cod civil. Imprescriptibilitatea dreptului la actiune

Interdictia de vanzare intre soti prevazuta expres in art.1307 Cod civil este deopotriva aplicabila si contractului de vanzare-cumparare comerciala (art.1 Cod comercial) interdictia vanzarii comerciale intre soti fiind, de asemenea, menita sa apere principiul revocabilitatii donatiilor intre soti si, totodata, sa ocroteasca pe mostenitorii si creditorii sotului vanzator impotriva unor acte frauduloase ale tertilor.

Cum sanctiunea vanzarii intre soti este nulitatea absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil conform art.2 din Decretul nr.167/1958.

(Sursa: Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala decizia nr.1367 din 8 aprilie 2008)  
     
Prin actiunea inregistrata sub nr.1080/114/2007 la data de 2 februarie 2007, pe rolul Tribunalului Buzau, reclamanta Z.C. a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti, prin care sa se dispuna anularea actului aditional autentificat sub nr.894/13 mai 1997, in contradictoriu cu parata SC G.C.94.

Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta comerciala nr.593 din 20 martie 2007, a admis exceptia privind prescriptia dreptului la actiune invocata de parata SC G.C.94 si a respins actiunea formulata de reclamanta Z.C., obligand pe aceasta sa plateasca paratei cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele: 

Prin actul aditional autentificat sub nr.894 la data de 13 mai 1997 la Biroul Notarial individual L.S., la Statutul Societatii Comerciale G.C.94, asociatul unic si administratorul GH.GH. al societatii a aprobat intrarea in societate a numitei Gheorghe Aurica. Asociatii de comun acord au aprobat retragerea din societate a numitului GH.GH., care a cesionat partea sa de capital in valoare de 200.000 lei numitei GH.A. si nu mai are nicio pretentie fata de societate si nici societatea fata de acesta. Potrivit actului aditional sus amintit, asociatul unic si administratorul SC G.C.94 este GH.A.

Prin sentinta nr.4955 din 13 iunie 1997, pronuntata in dosarul nr.6100/1997 al Judecatoriei Buzau s-a dispus inregistrarea mentiunilor in Registrul Comertului Buzau conform prevederilor actului autentificat sub nr.894/1997 la statutul societatii autentificat sub nr.11579/1994 si actele aditionale nr.10193/1995 si nr.4636/1996 al SC G.C.94, dispunandu-se totodata si inregistrarea acestei sentinte la Registrul Comertului Buzau, la D.G.F.P. a Municipiului B. si publicarea la Monitorul Oficial.

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Reclamanta Z.C. a solicitat prin actiunea dedusa judecatii, in calitate de mostenitor rezervatar al defunctului GH.GH. anularea actului aditional, prin care fratele sau si-a pierdut calitatea de asociat unic si administrator al SC G.C.94, prin cesionarea partii sale de capital, sotiei sale GH.A. si retragerea sa din societate.

Pentru protejarea tertilor, legea cere inscrierea cesiunii, in registrul comertului (art.203 alin.1 si 2 din Legea nr.31/1990).

Cesiunea de parti sociale produce efectele fata de terti numai din momentul inscrierii in Registrul Comertului. 

Actul aditional nr.894 autentificat la data de 13 mai 1997 a fost inregistrat in Registrul Comertului si a fost publicat in Monitorul Oficial, conform sentintei nr.4955 din 13 iunie 1997, devenind astfel opozabil tertilor care aveau posibilitatea sa ceara anularea lui in termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Avand in vedere ca actul aditional al carui anulare se solicita a inceput sa produca efecte in anul 1997, iar actiunea dedusa judecatii a fost formulata la data de 2 februarie 2007, instanta a constatat ca dreptul la actiune al reclamantei s-a stins prin prescriptie si a admis exceptia invocata de parata SC G.C.94 privind prescrierea dreptului la actiune, respingand actiunea reclamantei Z.C. ca fiind tardiv formulata.

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin decizia nr.126 din 18 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Z.C. impotriva sentintei nr.593 din 20 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Buzau, in contradictoriu cu parata SC G.C.94.

Curtea a retinut ca prin actul aditional a carui anulare se cere de apelanta reclamanta, asociatul unic al SC G.C.94, GH.GH. a cesionat partile sociale numitei GH.A., acesta fiind mentionat in Registrul Comertului si publicat in Monitorul Oficial conform sentintei civile nr.4955 din 13 iunie 1997 pronuntata de Judecatoria Buzau.

In cauza sunt aplicabile dispozitiile speciale ale Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, infiintarea sau modificarea actelor constitutive, cesionarea partilor sociale putand fi valabil facuta chiar daca partile au calitatea de soti. 

Prin recursul declarat in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, reclamanta a sustinut ca decizia nr.126/18 iunie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr.1080/114/2007 si sentinta comerciala nr.593/20 martie 2007 pronuntata de Tribunalul Buzau, in dosarul nr.1080/114/2007 sunt nelegale si netemeinice, intrucat instanta de apel s-a limitat in a arata ca „in cauza sunt aplicabile dispozitiile speciale ale Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, infiintarea sau modificarea actelor constitutive, cesionarea partilor sociale putand a fi valabil facuta chiar daca partile au calitatea de soti.

In speta nu se poate retine incidenta dispozitiilor art.1307 Cod civil care interzic in general vanzarea intre soti”.

Recursul este fondat.

Inalta Curte verificand sustinerile reclamantei constata criticile formulate ca fiind intemeiate.

Dispozitiile art.1307 Cod civil interzic in general vanzarea intre soti. Daca vanzarea intre soti ar fi valabila, s-ar putea ocoli aceasta dispozitie imperativa a legii prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate. Scopul interdictiei este de a impiedica ca sotii sa realizeze sub aparenta unor vanzari simulate donatii irevocabile.

Prin aceasta interdictie se apara si interesele mostenitorilor (rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor). Daca vanzarea intre soti nu ar fi interzisa, prin vanzari simulate unul dintre soti ar putea face celuilalt liberalitati care sa exceada cotitatea disponibila sau care sa fie sustrase raportului donatiilor (fara indeplinirea conditiilor scutirii de raport).

Nerespectarea interdictiei cu privire la vanzarea intre soti, duce la nulitatea absoluta a contractului, anularea putand fi ceruta de oricare dintre soti, de mostenitorii ocrotiti sau de creditori, fara a fi obligati sa dovedeasca fraudarea drepturilor.

Interdictia de vanzare intre soti prevazuta expres in art.1307 Codul civil este deopotriva aplicabila si contractului de vanzare-cumparare comerciala (art.1 Cod comercial), „interdictia vanzarii comerciale intre soti fiind, de asemenea, menita sa apere principiul revocabilitatii donatiilor intre soti si, totodata, sa ocroteasca pe mostenitorii si creditorii sotului vanzator impotriva unor acte frauduloase ale sotilor”.

Art.1 din Codul comercial prevede: „In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil”.

Instanta de apel in mod gresit a retinut ca sunt aplicabile dispozitiile speciale ale Legii nr.31/1990, fara a indica expres temeiul textului prin care este admisa instrainarea partilor sociale intre soti si fara a observa ca prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului comercial si respectiv ale Codului civil.

Asadar, in cauza sunt incidente dispozitiile art.1307 Cod civil.

In concluzie, sanctiunea vanzarii intre soti este nulitatea absoluta, iar in aceste conditii dreptul la actiune este imprescriptibil conform art.2 din Decretul nr.167/1958.

Raportat acestor considerente, Inalta Curte admite recursul declarat de reclamanta Z.C. impotriva deciziei nr.126 din 18 iunie 2007 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ, caseaza decizia recurata si sentinta nr.593 din 20 martie 2007 a Tribunalului Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ si trimite cauza Tribunalului Buzau pentru solutionarea pe fond a cererii, in drept fiind aplicabile dispozitiile art.312(5) Cod procedura civila coroborat cu prevederile art.313 Cod procedura civila.