Eliberare aviz psihologic fara consultarea reala a pacientului

Fapta inculpatului, psiholog cu drept de libera practica, de a emite un aviz psihologic necesar inscrierii la scoala de soferi fara sa consulte psihologic persoana solicitanta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu. Psihologul cu drept de libera practica are calitatea de functionar public strict cu privire la aceasta activitate, de evaluare psihologica a persoanelor ce solicita un aviz necesar inscrierii la scoala de soferi, iar norma primara de drept incalcata este art. 23 alineat 31 din O.U.G. nr. 195/2002. 

Curtea de Apel Brasov constata ca prin sentinta penala nr. 41 din 05.10.2017 pronuntata in dosarul penal nr. xx/119/2016 de Tribunalul Covasna s-au dispus urmatoarele: 
In temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedura penala s-a respins cererea Ministerului Public de schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis in judecata, respectiv din: 
- „fals intelectual”, prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal (2 infractiuni), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, in
- „fals material in inscrisuri oficiale”, prevazuta de art. 320 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p. 
In temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedura penala a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis in judecata, respectiv din „abuz in serviciu”, prevazuta de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (19 infractiuni), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, in  „abuz in serviciu”, prevazuta de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal  (19 acte materiale). 
In baza art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta. 
In baza art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal si art. 67 Cod penal i s-a interzis condamnatului ca pedeapsa complementara exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani. 
In baza art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta. 

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

II. Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr. xxx/P/2015 din 07.01.2016 al Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna, inregistrat la aceasta instanta sub nr. xx/119/2016, au fost trimisi in judecata inculpatii: 
1. B., pentru savarsirea infractiunilor de: 
- « trafic de influenta in forma continuata », prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal. 
- « trafic de influenta in forma continuata », prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal. 
- « trafic de influenta », prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. 

2. C., pentru savarsirea infractiunilor de: 
- « complicitate la infractiunile de trafic de influenta », prevazuta de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (2 infractiuni). 

3. D., pentru savarsirea infractiunii de: 
- « cumparare de influenta », prevazuta de art. 292 alin. 1 Cod penal. 

4. G., pentru savarsirea infractiunii de: 
- « trafic de influenta in forma continuata », prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. (2 acte materiale) 

5. H., pentru savarsirea infractiunii de: 
- « complicitate la infractiunile de trafic de influenta », prevazuta de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. (2 infractiuni) 

6. I., pentru savarsirea infractiunii de: 
- « trafic de influenta in forma continuata », prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. (3 acte materiale) 

7. A., pentru savarsirea infractiunilor de: 
- « abuz in serviciu» prevazuta de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000. (19 infractiuni) 
- «fals intelectual», prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal (2 infractiuni), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. 

Analizand mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala si in faza de judecata, instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele: 

In luna martie 2015, numitii J., K. si L. (fiicele, respectiv nepotul denuntatorului M.), au remis suma de 5.200 lei numitilor  B. si I. pentru ca acestia sa intervina pe langa functionari din cadrul SPCRPCIV N. si sa rezolve pe cai frauduloase promovarea de catre cei trei a examenului pentru obtinerea permisului de conducere. 

Astfel, L. le-a remis celor doi inculpati 1.200 lei, J. 1.000 lei si K. 3.000 lei, din care martorul denuntator a recuperat doar 2.000 lei, intrucat primii doi au picat proba de traseu, iar cea din urma proba de teorie.  

Inculpatul B. recunoaste toate faptele astfel cum ii sunt imputate, dar celalalt inculpat se apara invocand ca a avut numai rolul de traducator. Instanta de fond a retinut ca din inregistrarea efectuata de martorul denuntator rezulta implicarea activa a inculpatului I. in savarsirea infractiuni de trafic de influenta. 

Negocierile privind returnarea banilor s-au intins pe o perioada mai lunga de timp, cei doi inculpati incercand ca in contul diferentei de 3.200 lei nereturnata martorilor sa obtina un credit pentru produse electrocasnice, in numele inculpatului H., operatiune care a esuat insa din cauza insolvabilitatii celui dintai, creditul nefiind acordat.  

A mai retinut instanta de fond ca la data de 31.07.2015 investigatorul sub acoperire O. s-a deplasat la restaurantul P. insotit de martorul M., care l-a prezentat inculpatului B. ca fiind ”baiatul interesat de obtinerea permisului de conducere”, despre care conversasera anterior telefonic. Inculpatul B. l-a asigurat ca nu va intampina dificultati cu viza de resedinta pentru judetul N., pe care o va rezolva el. La masa celor trei s-a alaturat si inculpatul G., care, la intrebarea investigatorului cat ar costa obtinerea permisului de conducere pentru categoriile C si E, a schitat grafic pe fata de masa numarul 1500 si litera ”E”; ambii inculpati au specificat apoi ca sumei de 1.500 EUR i se adauga taxa de scolarizare, cu privire la care au indicat un cuantum final de 2.200 lei, dupa ce initial solicitasera 1.800 lei. In continuare B. l-a asigurat ca va rezolva problema examinarilor medicale, G. invederand ca obtinerea vizei de flotant va fi facilitata de un anume ”Q.”, si tot acest ultim inculpat, ca raspuns la intrebarea investigatorului, i-a indicat data de 03.08.2015 ca fiind ziua platii atat a sumei de 1.500 EUR, cat si a taxei de 2.200 lei.    
Cei doi inculpati i-au comunicat apoi investigatorului numerele lor de telefon, B. solicitandu-i ca in data de 03.08.2015 sa aduca pentru inceput doar 1.000 EUR, respectiv contravaloarea”interventiei” la proba teoretica, urmand ca diferenta de suma sa fie achitata ulterior, pentru promovarea probei de traseu, dupa ce investigatorul se va fi convins ca ”ei se misca”.  
Inculpatul G. se implica apoi activ in explicarea tuturor etapelor, invederand ca la oftalmologie e obligatorie prezenta investigatorului, chiar daca ”restul vor fi toate rezolvate de ei”, confirmand ca suma de 1.500 va fi platibila in EUR si stabilind el personal data platii ca fiind ziua de”luni”. Deopotriva inculpatul G. protesteaza si fata de gestul benevolent al inculpatului B. de a-i permite investigatorului doar o plata partiala, atragandu-i atentia ”sa nu pateasca ca si cu ala” si arogandu-si astfel o participare de-a dreptul decizionala la activitatea infractionala, prin contestarea deciziei luate de catre celalalt inculpat.      
Au avut mai multe intalniri in cadrul carora au discuta a aspecte legate de modalitatea frauduloasa de obtinere a permisului de conducere de catre investigatorul sub acoperire. 
Inculpatul D. i-a relatat investigatorului sub acoperire ca si el i-a platit inculpatului B. 500 de EUR pentru obtinerea permisului de conducere cat. C, din aceeasi suma solicitata, de 1.500 EUR, plata efectuata in toaleta aceluiasi local. 
Ulterior, in aplicarea planului imaginat de inculpatul B., investigatorul a plecat insotit de inculpatii C. si H. sa obtina viza de resedinta si adeverinta medicala, cel dintai solicitandu-i in prealabil sumele de 100 lei pentru preluarea in spatiu de catre H., 200 lei pentru ”serviciul de companie” al inculpatului C. si 100 lei pentru directorul serviciului de evidenta populatiei, pe care inculpatul B. l-a contactat in prealabil. 
Dupa un scurt periplu generat de absenta medicului care, potrivit spuselor inculpatului H. ”colabora” de obicei, investigatorul insotit de inculpatii C. si D. au ajuns la sediul serviciului de evidenta populatiei, unde inculpatul C. a completat un formular in numele lui D., care nu stia sa scrie, iar H. s-a asezat la coada, functionara de la ghiseu instiintandu-l ca actele nu pot fi preluate, din cauza neprezentarii in original a actului doveditor al spatiului. In acel moment inculpatul  C. i-a telefonat lui B., pentru ca acesta sa ia legatura cu directorul, in scopul surmontarii problemei cauzate de aceasta neregularitate, fapt care s-a si intamplat. 
In scurt timp inculpatul C. a fost contactat de B., care i-a transmis ca se pot ridica cartile de identitate, fiind gata deja, intrucat a vorbit el cu directorul. In intervalul de asteptare, petrecut intr-un bar, C. i-a avertizat pe cei doi ”candidati” sa  nu se lase trasi pe sfoara de B., intrucat doar  in ultima saptamana se confruntase cu 5 astfel de persoane, aspect care dovedeste implicarea deplina si a acestui inculpat in schema infractionala imaginata de B..  
In urmatoarea etapa investigatorul s-a deplasat cu inculpatul H. la medicul de familie al acestuia, R., caruia cel dintai i-a inmanat 50 de lei (costul fiindu-i comunicat de cel de-al doilea anterior) contra unei adeverinte. La iesirea din cabinet, l-au intalnit pe B., care i-a solicitat manifest investigatorului 100 de lei pentru contributia lui H. de a-l fi preluat in spatiu, si pe care investigatorul i-a platit, suma fiind incasata pe loc de acest ultim inculpat. Consultatia acordata investigatorului este consemnata la pozitia 5029 in registrul ridicat de la medicul R. in data de 25.09.15. 
Ulterior, s-a realizat deplasarea investigatorului si a inculpatilor C., B. si D. la cabinetul inculpatului A., unde B. a completat o fisa in numele lui D. si a obtinut avize psihologice pentru ambii ”candidati”, contra sumei de 100 lei platita de fiecare, fara ca vreunul dintre ei sa fi fost testat in vreun fel. La plecare, inculpatul B. a subliniat necesitatea ca investigatorul sa se declare multumit, intrucat n-ar exista, in opinia sa, prea multe persoane care sa intre in posesia unui astfel de aviz fara sa fie testate in vreun fel.  
Investigatorul si D. au fost apoi condusi de catre inculpatii C. si B. la centrul medical S., pentru obtinerea restului evaluarilor medicale, unde un medic, vazand resedinta investigatorului, a afirmat potrivit celor consemnate in procesul verbal, ca ”asta e unul din aranjamentele lui B.”, aspect de natura a dovedi notorietatea schemei infractionale implementate de B.. 
In ultima etapa a demersurilor, cei patru s-au deplasat mai intai intr-un bar, unde li s-a alaturat Q., instructorul la care face referire inculpatul G. la prima intalnire,  iar apoi la scoala de soferi S. din T., unde fiecare ”candidat” a achitat suma de 200 lei cu titlu de taxa de scolarizare (factura emisa pe numele investigatorului cu acest titlu fiind atasata la fila 199 vol. I UP). La un moment dat, inculpatul B. l-a indepartat pe D., spunandu-i ca se vor revedea luni, iar pe investigator l-a chemat intr-un loc mai retras, cerandu-i sa-i remita sumele convenite, astfel incat acesta i-a inmanat 100 de lei (solicitati pentru ”remuneratia” directorului de la evidenta populatiei) si 500 EUR, pentru demararea pasilor necesari fraudarii examenului de obtinere a permisului auto. 
La momentul despartirii celor doi, a fost realizat flagrantul de catre procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna, asupra inculpatului B. fiind identificati banii remisi de catre investigator si pusi la dispozitia acestuia potrivit procesului verbal atasat la fila 194 vol. I UP. 
Cu privire la acuzatiile aduse inculpatului A., instanta de fond a retinut ca inculpatul a emis avize psihologice pentru inscrierea la scoala de soferi mai multor persoane, indicate expres, fara a le consulta psihologic pe acestea, la solicitarea inculpatului B.. 
In al doilea rand, s-a mai retinut ca inculpatul a efectuat, ulterior emiterii avizului psihologic, modificari scrise in caietul de examinare al investigatorului si inculpatului D.. 
Instanta de fond a  considerat ca o evaluare psihologica, astfel cum este aceea impusa de exigentele art. 23 alin. 31 din O.U.G. nr. 195/2002, avand ca scop clar detectarea abilitatilor necesare unui conducator auto, nu se poate realiza prin simplul contact inter-uman, in cadrul caruia o persoana completeaza o fisa cu datele sale personale si raspunde, eventual, la intrebarea daca este scolarizata, daca sufera de vreo boala sau daca detine vreo alta categorie de permis de conducere. 
In drept, instanta de fond a considerat urmatoarele: 
Fapta inculpatului B. care, in cursul lunii martie 2015, impreuna cu inculpatul I., le-a promis numitilor J., K. si L. ca isi va trafica influenta pe care o are asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule N., pentru a-i determina pe acestia sa nu-si indeplineasca indatoririlor lor de serviciu si sa faciliteze promovarea frauduloasa a examenului pentru obtinerea permisului de conducere de catre  J., K. si L., contra sumei de 5.200 de lei (1000 de lei pentru J., 3000 de lei pentru K. si 1.200 de lei pentru L.), solicitata de catre inculpatii I. si B., din care ultimul a primit 1000 de lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de «trafic de influenta in forma continuata», prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale). 
Fapta inculpatului B. care, la datele de 31.07.2015, 19.08.2015 si 24.09.2015, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, i-a pretins 1.500 de Euro investigatorului desemnat in cauza, O., promitandu-i acestuia ca isi va trafica influenta pe care o are asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule N. si Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N., determinandu-i pe acestia sa nu-si indeplineasca, respectiv sa urgenteze indeplinirea indatoririlor lor de serviciu in vederea obtinerii de catre O. a unor categorii suplimentare la permisul de conducere auto, primind totodata din suma pretinsa 500 de Euro si 100 de lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  «trafic de influenta», prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal. 
Fapta inculpatului B. care, la data de 24.09.2015, in baza unei intelegeri anterioare, i-a promis inculpatului D. ca isi va trafica influenta pe care o are asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule N. si Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N., determinandu-i pe acestia sa nu-si indeplineasca respectiv sa urgenteze indeplinirea indatoririlor lor de serviciu in vederea obtinerii de catre cumparatorul de influenta a permisului de conducere auto, contra sumei de 1.500 de Euro, solicitata de catre B., din care a primit suma de 2200 de lei (echivalentul a 500 de Euro)., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de «trafic de influenta», prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal. 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta are antecedente penale, constand in condamnarea sus mentionata, ce a dus la excluderea sa din randul cadrelor active ale Politiei Romane, inculpatul avand anterior gradul de agent de politie. 
Faptele inculpatului C. care, cu intentie, contra sumei de 200 lei remisa de inculpatul B., a inlesnit activitatea infractionala a acestuia, privind infractiunile de «trafic de influenta», ce-l vizau pe investigatorul desemnat in cauza, O. (prima fapta) si pe inculpatul D. (a doua fapta), insotindu-i pe cei doi la Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N., in vederea obtinerii in conditii nelegale a vizei de flotant, precum si la medicii cu atributii in eliberarea documentelor necesare obtinerii permiselor de conducere auto, respectiv la  scoala de Soferi „S”, in vederea intocmirii complete a dosarului pentru frecventarea cursurilor scolii de soferi, activitatea fiind coordonata de B., intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de «complicitate la trafic de influenta» , prevazuta de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (2 fapte). 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta nu are antecedente penale. 
Fapta inculpatului D. care, la data de 24.09.2015, in baza unei intelegeri anterioare, i-a promis inculpatului B. suma pretinsa de acesta, 1.500 de Euro, din care i-a remis 2.200 de lei (contravaloarea a 500 de Euro) pentru ca acesta sa isi traficheze influenta pe care a lasat sa se creada ca o are asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule Covasna si Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N. in vederea obtinerii de catre cumparatorul de influenta a permisului de conducere auto, in mod ilicit, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de «cumparare de influenta», prevazuta de de art. 292 alin. 1 Cod penal. 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta nu are antecedente penale. 
Faptele inculpatului G., care, la data de 31.07.2015 si 03.08.2015, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, i-a pretins 1.500 Euro investigatorului desemnat in cauza, O., promitandu-i acestuia ca atat el, cat si B. isi vor trafica influenta pe care o au asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule N. si Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N., determinandu-i pe acestia sa nu-si indeplineasca, respectiv sa urgenteze indeplinirea indatoririlor lor de serviciu in vederea obtinerii de catre O. a unor categorii suplimentare la permisul de conducere auto, din suma solicitata inculpatul B. primind 500 de Euro si 100 de lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  «trafic de influenta», prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. (2 acte materiale). 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta are antecedente penale. 
Faptele inculpatului H., care cu intentie, la data de 24.09.2015, a inlesnit activitatea infractionala a inculpatului B., privind infractiunile de «trafic de influenta», ce-l vizau pe investigatorul desemnat in cauza,  O. (prima fapta) si pe inculpatul D. (a doua fapta), insotindu-i pe cei doi la Serviciului Public Local de Evidenta a Populatiei din cadrul Primariei Municipiului T., jud. N., in vederea obtinerii nelegale a vizei de flotant prin primirea fictiva in spatiul sau de locuit a celor doi, precum si la medicul de familie R., in vederea inscrierii in evidentele medicale a numitului O., primind de B. suma de 150 de lei, din cei 200 de lei promisi, activitatea infractionala fiind coordonata de B., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de «complicitate la trafic de influenta» , prevazuta de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal. (2 fapte) 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art.74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta nu are antecedente penale. 
Faptele inculpatului I. care, in cursul lunii martie 2015, impreuna cu inculpatul B., le-a promis martorilor J., K. si L. ca isi va trafica influenta pe care o are asupra functionarilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere si Inmatriculari Vehicule N., pentru a-i determina pe acestia sa nu-si indeplineasca indatoririle lor de serviciu si sa faciliteze promovarea frauduloasa a examenului pentru obtinerea permisului de conducere de catre  J., K. si L., contra sumei de 5.200 de lei (1000 de lei pentru J., 3000 de lei pentru K. si 1.200 de lei pentru L.), solicitata de catre inculpatii I. si B., din care ultimul a primit doar 1000 de lei, intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de «trafic de influenta in forma continuata», prevazuta de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale). 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a  avut in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta are antecedente penale. 
Faptele inculpatului A., psiholog in cadrul «A. si ASOCIATII » - SOCIETATE CIVILA PROFESIONALA DE PSIHOLOGIE, care a emis un numar de 19 avize psihologice necesare inscrierii solicitantilor la cursurile scolii de soferi, cu mentiunea „APT”, fara a-i examina propriu-zis pe acestia, incalcandu-si atributiile legale si profesionale, prevazute in art. 23 al. 31 din O.U.G. nr. 195/2002 si respectiv art. (5), (7), (17) din Legea nr. 213 din 27 mai 2004, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de „abuz in serviciu” prevazuta de art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. 
Fapta inculpatului A., psiholog in cadrul « A. SI ASOCIATII SOCIETATE CIVILA PROFESIONALA DE PSIHOLOGIE», care, ulterior emiterii avizului psihologic cu privire la numitul O., la data de 24.09.2015, a efectuat mentiuni nereale pe inscrisul «caiet de examinare psihologica» nr. 1811 din 24.09.2015, constand in completarea unor campuri libere ale testului psihologic, cu scopul de a-si ascunde fapta vizand neexaminarea acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de „fals intelectual”, prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal. 
Fapta inculpatul A., psiholog in cadrul « A. SI ASOCIATII SOCIETATE CIVILA PROFESIONALA DE PSIHOLOGIE», care, ulterior emiterii avizului psihologic cu privire la inculpatul D., la data de 24.09.2015, a efectuat mentiuni nereale pe inscrisul «caiet de examinare psihologica»  nr. 1812 din 24.09.2015, constand in completarea unor campuri libere ale testului psihologic, cu scopul de a-si ascunde fapta vizand neexaminarea acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de „fals intelectual”, prevazuta de art. 321 alin. 1 Cod penal. 
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 74 Cod penal, conduita inculpatului, precum si faptul ca acesta nu are antecedente penale. 

III. Analizand apelurile formulate in cauza, pe baza mijloacelor de proba administrate in cele trei faze ale procesului penal, Curtea retine urmatoarele: 
A. Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna, ce a criticat sentinta sub mai multe aspecte, de nelegalitate si netemeinicie. 
Reprezentantul  Ministerului Public, in sustinerea orala a caii de atac, a aratat ca invoca 3 aspecte de nelegalitate, cel de-al treilea va fi un aspect pe care il invoca suplimentar. 
A aratat ca primul aspect de nelegalitate se refera la modalitatea de deducere a retinerii si arestarii preventive dispusa fata de inculpatul B.. 
Instanta de fond a dispus deducerea arestului preventiv pana la data de 16 martie 2016 fara a defalca in mod concret perioada executata ca si arest preventiv si ca si arest la domiciliu, avand in vedere ca incepand cu data de 23.12.2015 inculpatul B. a fost plasat in arest la domiciliu. 
De asemenea, instanta de fond nu a facut referire la celelalte masuri preventive dispuse fata de inculpat, respectiv masura controlului judiciar. 
In ceea ce il priveste pe inculpatul G., a aratat ca instanta de fond in mod corect a constatat ca acest inculpat a suferit o condamnare anterioara, a dispus contopirea pedepsei rezultante cu pedeapsa anterioara, insa nu a dispus anularea mandatului de executare si emiterea unui alt mandat. 
A mai aratat ca acelasi aspect se regaseste si in situatia inculpatului I.. 
In ceea ce priveste pedepsele aplicate inculpatilor C., H. si A., s-a aratat ca instanta de fond atunci cand a stabilit pedepse s-a referit in dispozitiv la o singura pedeapsa. Cu titlu de exemplu, in cazul inculpatului C., desi acesta a fost trimis in judecata pentru comiterea a doua infractiuni de complicitate la trafic de influenta, in dispozitivul hotararii instanta de fond face referire la o singura pedeapsa si la o singura infractiune de trafic de influenta si pune in paranteza doua infractiuni. Apreciaza ca instanta de fond trebuia sa aplice pentru fiecare infractiune in parte cate o pedeapsa si ulterior sa aplice regulile concursului de infractiuni, aceeasi fiind situatia si in cazul celorlalti inculpati – H. si A.. 
S-a aratat apoi ca aspectele de netemeinicie vizeaza incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului A. si modalitatea de individualizare judiciara a pedepselor aplicate tuturor inculpatilor. 
Cu privire la incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatului A., respectiv cele 2 infractiuni de fals intelectual, a aratat ca prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni de fals intelectual cu referire la acele avize si modificari facute pe caietul de examinare psihologica la numerele 1811 si 1812, cu privire la cele doua persoane examinate – O. si inculpatul D. 
Instanta de fond si-a insusit incadrarea juridica data de procurorul de caz prin rechizitoriu, insa pe parcursul cercetarii judecatoresti s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de fals intelectual in infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale justificat de faptul ca, practic, modificarile aduse acelor acte au fost ulterioare, astfel in opinia procurorului de sedinta de la instanta de fond si in opinia sa s-ar impune ca si starea de fapt retinuta in hotararea judecatoreasca si in rechizitoriu sa fie incadrabila in dispozitiile privind falsul material in inscrisuri oficiale si nu in infractiunea de fals intelectual. 
De asemenea, in ceea ce priveste schimbarea de incadrare juridica dispusa din oficiu de catre instanta de fond cu privire la infractiunea de abuz in serviciu retinuta in sarcina inculpatului din 19 infractiuni intr-o singura infractiune in forma continuata cu 19 acte materiale, apreciaza ca inculpatul atunci cand a savarsit aceste infractiuni, examinand cele 19 persoane, a avut rezolutii infractionale diferite, astfel ca faptele retinute in sarcina sa intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, cu privire la fiecare persoana examinata in parte si nu o infractiune in forma continuata cu 19 acte materiale. 
In atare situatie, s-a apreciat ca incadrarea juridica corecta a faptei este cea data prin rechizitoriu si anume savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in concurs, fiind vorba de 19 infractiuni. 
S-a mai apreciat ca pedepsele sunt mult prea blande raportat la activitatea infractionala a inculpatilor A., C., G., B., I. si D., cu atat mai mult cu cat inculpatii G., I. si B. nu sunt la prima abatere de acest gen. S-a solicitat deci majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatilor, tinand seama de intreaga activitate infractionala desfasurata de catre acestia. 
Cu privire la criticile aduse de Ministerul Public sentintei apelate, Curtea retine ca inculpatul B. a fost arestat preventiv, dupa care, incepand cu data de 23.12.2015, a fost plasat in arest la domiciliu. Pentru acuratete juridica se impunea a se preciza in mod clar ca inculpatul s-a aflat atat sub puterea masurii arestarii preventive cat si in arest la domiciliu, astfel ca va fi considerata intemeiata aceasta critica si, in rejudecare, in baza art. 72 Cod penal se va deduce retinerea, arestul preventiv si arestul la domiciliu pentru inculpatul B. de la 24.09.2015 pana la 16.03.2016. 
Nu se impunea mentionarea in dispozitivul sentintei apelate a perioadei cat inculpatul s-a aflat sub control judiciar, intrucat nu exista text de lege care sa impuna o asemenea obligatie. Articolul 404 alineat 4 litera b Cod de procedura penala se refera la situatia in care instanta de fond ar fi hotarat ceva prin dispozitiv cu privire la masura controlului judiciar, masura in vigoare la data pronuntarii. 
Cu privire la inculpatul G., avand in vedere ca la data de 08.06.2016 a inceput executarea pedepsei, iar instanta de fond nu a indicat in concret aceasta data, se va considera intemeiata si aceasta critica adusa de Ministerul Public sentintei apelate si,  in rejudecare, in baza art. 72 Cod penal va deduce retinerea si arestarea preventiva pentru inculpatul G. de la 25.09.2015 pana la 07.06.2016 si perioada executata de la 08.06.2016 pana la data de 16.01.2018, inclusiv. 
Avand in vedere ca instanta de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentinta pentru inculpatii G. si I., stabilind o pedeapsa rezultanta pentru intreaga activitate infractionala, se impune a se dispune si anularea vechilor mandate de executare pedeapsa pentru cei doi inculpati si emiterea unor noi mandate de executare. Prin urmare si aceasta critica va fi considerata fondata astfel ca, in rejudecare, va fi anulat mandatul de executare pedeapsa nr. 91/16.10.2015 emis in baza sentintei penale nr. 78/2014 a Curtii de Apel  Brasov, definitiva prin decizia penala nr. 363/A/16.10.2015 si se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru inculpatul G. si se va anula mandatul de executare pedeapsa nr. 89/16.10.2015 emis in baza sentintei penale nr. 78/2014 a Curtii de Apel  Brasov, definitiva prin decizia penala nr. 363/A/16.10.2015 si se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru inculpatul I.. 
Nici in cazul inculpatului I.  instanta de fond nu a indicat data exacta de la care se deduce perioada executata astfel ca trebuie admisa si aceasta critica adusa sentintei apelate si, in rejudecare, in baza art. 72 Cod penal se va deduce din pedeapsa pentru inculpatul I. perioada executata de la 17.10.2015 la zi. 
Cu privire la incadrarea juridica a faptei de fals retinuta in sarcina inculpatul A., criticata de Ministerul Public, Curtea retine ca infractiunea de fals intelectual se poate savarsi numai cu ocazia incheierii unui act oficial. Articolul 321 Cod penal stabileste ca falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia reprezinta infractiunea de fals intelectual. 
Prin urmare, orice falsificari ale unui inscris oficial, ce se realizeaza prin acte materiale ulterioare intocmirii inscrisului, reprezinta acte ce realizeaza continutul infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale. 
In speta, dupa ce inculpatul a emis acele doua avize psihologice pentru O. si pentru D., intocmind deci cele doua acte oficiale, a intervenit asupra celor doua acte cateva zile mai tarziu, prin consemnarea de mentiuni nereale pe inscrisul «caiet de examinare psihologica», incercand sa-si ascunda deci fapta de emitere a avizelor fara nici un consult psihologic. 
Este o situatie atipica intrucat aceste caiete de evaluare psihologica ar fi trebuit sa fie completate la data emiterii avizelor, dar nu au existat, inculpatul completandu-le in fals, ulterior, si ele trebuiau sa constituie fundamentul unui aviz psihologic si sa se constituie intr-un tot unitar cu acel aviz psihologic, sa formeze impreuna acel act oficial ce urma sa fie folosit la inscrierea la scoala de soferi. Chiar daca numai avizul era folosit pentru inscrierea la scoala de soferi, caietul de examinare psihologica, prin rolul sau, apare ca fiind indisolubil legat de acest aviz, care trebuia acordat, in acest caz unde au existat, numai ca in fals, constatari facute de psiholog in caiet, numai pe baza acestor constatari, astfel ca si aceste consemnari efectuate de inculpat in fals reprezinta tot un inscris oficial. 
Curtea considera deci ca situatia premisa a infractiunii de fals intelectual presupune  denaturarea adevarului pe care un act oficial ar trebui sa-l cuprinda, facuta de un functionar public cu prilejul exercitarii atributiilor de serviciu, astfel ca, nefiind indeplinita in speta aceasta cerinta esentiala a elementului material, se va considera intemeiata aceasta critica adusa de Ministerul Public si, in rejudecare, in baza art. 386 Cod de procedura penala va schimba incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis in judecata, din 2 infractiuni de fals intelectual, prevazute de art. 321 alineat 1 Cod penal, intr-o singura infractiune de fals material in inscrisuri oficiale, prevazuta de art. 320 alineat 1 si 2 Cod penal, art. 35 alineat 1 Cod penal (2 acte materiale). 
Referitor la critica privind incadrarea juridica a faptei de abuz in serviciu, Curtea considera ca rationamentul instantei de fond este unul corect, iar unitatea rezolutiei infractionale rezulta din modalitatea concreta de savarsire a faptei, respectiv netestarea cursantilor la solicitarea coinculpatului B., din intervalul de timp in care s-a savarsit infractiunea, pentru inculpatul A.  formandu-se un obicei din a nu testa persoanele aduse de inculpatul B., in schimbul unei sume modice primite de la acesta, rezolutia sa infractionala fiind deci unitara, ori de cate ori venea in cabinetul sau o persoana adusa de acest din urma inculpat. 
Prin urmare, in mod corect a considerat instanta de fond ca se impune schimbarea incadrarii juridice a faptelor de abuz in serviciu savarsite de inculpat intr-o singura fapta de abuz in serviciu, in forma continuata, astfel ca va fi respinsa aceasta critica adusa de Ministerul Public sentintei apelate. 
Cu privire la exprimarea instantei de fond care a dispus condamnarea inculpatilor C., H. si A. pentru cate doua infractiuni, iar in dispozitivul hotararii face referire la o singura pedeapsa si la o singura infractiune de trafic de influenta, punand insa in paranteza doua infractiuni, Curtea considera ca modalitatea aleasa de instanta de fond reprezinta numai o exprimare defectuoasa, iar nu o omisiune de pronuntare cu privire la faptele deduse judecatii de care au fost acuzati inculpatii, din moment ce in paranteza se consemneaza ca inculpatii sunt condamnati pentru 2 fapte, iar concursul de infractiuni efectuat de instanta de fond vizeaza pedepsele aplicate pentru toate faptele deduse judecatii. 
Cu privire la critica adusa de Ministerul Public ce vizeaza modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatilor, Curtea observa ca instanta de fond a individualizat pedepsele prin raportare la circumstantele reale si personale, la atitudinea procesuala a inculpatilor si la urmarile faptelor, astfel ca nu se impune majorarea pedepselor. 
Faptului ca inculpatii G., I. si B. nu sunt la prima abatere li s-a dat relevanta juridica prin aplicarea sporului de pedeapsa obligatoriu in urma efectuarii contopirii pedepselor aplicate pentru infractiuni concurente, astfel ca nu se impune, pentru aceste motiv, majorarea pedepselor aplicate inculpatilor pentru faptele deduse judecatii in prezenta cauza. 
Insa, Curtea va observa ca in mod gresit instanta de fond a aplicat pedeapsa complementara si pedeapsa accesorie direct pe langa pedeapsa rezultanta, intrucat, potrivit art. 67 Cod penal, pedeapsa complementara se aplica pe langa pedeapsa principala, dupa care, in situatia in care sunt mai multe pedepse complementare, se realizeaza concursul potrivit art. 45 Cod penal. Rationamentul este identic si in cazul pedepsei accesorii, aceasta aplicandu-se pe langa fiecare pedeapsa principala, daca a fost aplicata pedeapsa complementara. 
Prin urmare, se va constata omisiunea aplicarii pedepsei accesorii si complementare pe langa fiecare pedeapsa principala si gresita stabilire a pedepsei complementare si accesorii rezultante pentru inculpatii C. si H. astfel ca, in rejudecare, se va aplica pe langa fiecare dintre cele doua pedepse principale aplicate celor doi inculpati, atat pedeapsa complementara cat si pedeapsa accesorie, dupa care se va stabili pedeapsa complementara si accesorie rezultanta conform art. 45 Cod penal. 
Impotriva sentintei a formulat apel inculpatul B., care, prin aparator din oficiu, in sustinerea orala a apelului a solicitat admiterea apelului si micsorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, avand in vedere ca in fata instantei de fond a recunoscut savarsirea faptei si s-a prevalat de dispozitiile art. 396 Cod procedura penala. Inculpatul a fost retinut si pe perioada retinerii acesta a inteles gravitatea faptelor sale. Inculpatul regreta fapta comisa. A fost arestat timp de 6 luni si sub imperiul masurii controlului judiciar acesta si-a gasit un loc de munca pe o perioada nedeterminata. A depus astazi la dosar o adeverinta din care rezulta acest lucru. 
Inculpatul are doi copii in intretinere, cel mai mic este in clasa a 5-a, iar sotia sa este bolnava. Chiar daca inculpatul a avut o condamnarea anterioara la o pedeapsa de 1 an inchisoare, solicita sa se aiba in vedere ca acesta a recunoscut fapta si a solicitat procedura simplificata. 
Analizand apelul formulat de inculpat, Curtea retine ca prima instanta a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minim, valorificandu-se atitudinea de recunoastere a faptelor prin reducerea limitelor de pedeapsa cu o treime. Instanta de fond a aplicat pedepse orientate spre minimul legal obtinut in urma reducerii limitelor, luand in considerare si caracterul continuat al uneia dintre infractiuni dar si aspectul ca au existat mai multe discutii si intalniri cu investigatorul sub acoperire, fiind implicate mai multe persoane in derularea activitatii infractionale coordonate de acest inculpat. Oricine putea obtine permis de conducere in N. cu ajutorul inculpatului care avea relatii pentru obtinerea vizei de flotant, la medicul de familie sau pentru obtinerea avizului psihologic fara efectuarea testelor necesare. Activitatea infractionala realizata de acest inculpat, desi nu a avut urmari grave in prezentul dosar, este totusi complexa, astfel ca nu se impune o reducere a pedepselor, chiar daca inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor. 
Prin urmare, apelul formulat de inculpatul B. va fi respins ca nefondat. Incadrarea juridica a faptelor si starea de fapt, astfel cum au fost analizate de instanta de fond si acceptate de inculpat, nu vor mai fi analizate, urmand a fi insusite de instanta de control judiciar. 
Impotriva sentintei a formulat apel inculpatul C., care, prin aparator din oficiu, in sustinerea orala a apelului a solicitat reducerea cuantumului celor doua pedepse aplicate inculpatului, urmand a se aplica o pedeapsa rezultanta intr-un cuantum mai redus. S-a aratat ca inculpatul a declarat atat in fata instantei cat si la urmarirea penala exact starea de fapt retinuta in actul de sesizare a instantei. Chiar daca in concret nu se pot retine dispozitiile art. 396 alin. 10 Cod procedura penala, apreciaza ca aceasta stare de drept sa fie avuta in vedere la reanalizarea pedepsei. 
Analizand apelul formulat de inculpat, Curtea retine in primul rand ca starea de fapt retinuta de instanta de fond este corecta, iar analiza mijloacelor de proba ce dovedesc vinovatia inculpatului urmeaza a fi insusita de instanta de control judiciar. 
Astfel, din procesele verbale incheiate de investigator, din interceptarile convorbirilor purtate de inculpati, din inregistrarile video de la Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor, din declaratiile inculpatilor B. si D. precum si din declaratiile investigatorului, astfel cum au fost analizate de instanta de fond, analiza ce nu va mai fi reluata, rezulta foarte clar ajutorul dat de inculpatul C. coinculpatului B. pentru a facilita obtinerea documentelor necesare investigatorului O. si inculpatului D. pentru inscrierea la scoala de soferi, acesta fiind primul pas obligatoriu pentru obtinerea permisului de conducere prin traficarea presupusei influente a inculpatului B. pe langa functionarii Serviciului de Permise Auto. 
 Din analiza acestor mijloace de proba rezulta ca inculpatii C. si H. i-au insotit pe investigatorul O. si pe inculpatul D., ambii cumparatori ai influentei inculpatului B. pentru obtinerea permisului de conducere, la Serviciul de Evidenta a Persoanelor, unde inculpatul C. a efectuat demersuri pentru obtinerea frauduloasa a vizei de resedinta, inculpatul fiind si platit pentru acest serviciu, astfel cum a precizat inculpatul B. (200 lei pentru ”serviciul de companie” al inculpatului C.). 
Inculpatul C. a completat un formular in numele lui D., care nu stia sa scrie, iar H. s-a asezat la coada, functionara de la ghiseu instiintandu-l ca actele nu pot fi preluate, din cauza neprezentarii in original a actului doveditor al spatiului. In acel moment inculpatul C. i-a telefonat lui B., pentru ca acesta sa ia legatura cu directorul, in scopul surmontarii problemei cauzate de aceasta neregularitate, fapt care s-a si intamplat (astfel cum rezulta din SMS-urile trimise de inculpat martorului T., f. 234, 239 vol. IV UP). 
In scurt timp inculpatul C. a fost contactat de B., care i-a transmis ca se pot ridica cartile de identitate, fiind gata deja, intrucat a vorbit el cu directorul. 
Astfel cum rezulta din declaratiile investigatorului, in intervalul de asteptare, petrecut intr-un bar, C. i-a avertizat pe cei doi sa  nu se lase trasi pe sfoara de B., intrucat doar in ultima saptamana se confruntase cu 5 astfel de persoane, aspect care dovedeste, astfel cum a reliefat si instanta de fond, o implicarea a acestui inculpat in schema infractionala gandita de B..  
Ulterior, inculpatul C. impreuna cu investigatorul si cu inculpatii B. si D. s-au deplasat la cabinetul inculpatului A. si, de aici, la centrul medical S., pentru obtinerea restului evaluarilor medicale. 
Toata activitatea inculpatului C. a fost realizata in deplina cunostinta de cauza, in baza unei intelegeri prealabile avute cu inculpatul B. si pe baza unui plan dinainte stabilit. Discutiile purtate cu investigatorul, modalitatea concreta in care a actionat, coordonat si cu rezultate concrete si imediate precum si plata inculpatului C. de catre cei doi doritori de permis auto, dovedesc intelegerea existenta intre inculpatul C. si ceilalti inculpati, precum si rolul primului dintre ei in structura infractionala. Astfel cum rezulta din interceptarea telefonica a convorbirii purtate de inculpatul B., mentionata de instanta de fond, pentru a nu fi observat acest inculpat pe camerele de luat vederi de la Serviciul de Evidenta a Persoanelor, sarcina inculpatului C. era de a conduce cumparatorii de influenta la acest serviciu, precum si la toate institutiile de unde trebuiau obtinute avize sau alte acte necesare inscrierii la scoala de soferi din judetul N.. 
Prin urmare, starea de fapt retinuta de prima instanta pentru acest inculpat este corecta si bazata pe probele analizate detaliat in motivarea sentintei apelate si succint in prezenta decizie. 
Incadrarea juridica a faptelor a fost corect realizata, considerandu-se ca sunt intrunite elementele constitutive a doua infractiuni de complicitate la trafic de influenta, cate una pentru fiecare cumparator de influenta, ajutorul dat de inculpatul C. coinculpatului B. fiind unul direct si material. 
Cu privire la motivele de apel formulate de inculpat prin aparator din oficiu, Curtea retine ca prima instanta a aplicat inculpatului pedeapsa in cuantum minim pentru fiecare fapta, valorificandu-se astfel atitudinea de recunoastere partiala a faptelor. 
Activitatea infractionala realizata de acest inculpat, desi nu a avut urmari grave in prezentul dosar, este totusi una fara de care nu se putea duce la capat planul infractional complex al inculpatului B., ajutorul dat de C. fiind o piesa importanta, astfel ca nu se impune o reducere a pedepselor, sub limita legala. 
O astfel de reducere nu s-ar putea realiza decat printr-o retinere a circumstantelor atenuante care insa nu pot fi incidente in prezenta cauza. 
Prin urmare, motivul de apel prin care s-a solicitat reducerea pedepselor va fi considerat neintemeiat. 
Insa, dat fiind faptul ca urmarea imediata a celor doua fapte nu a constat intr-o perturbare a activitatii institutiilor statului ci numai a creat o stare de pericol, observand varsta matura a inculpatului si faptul ca nu are antecedente penale, precum si atitudinea de recunoastere a savarsirii infractiunilor, respectiv ajutorul dat inculpatului B., Curtea considera ca inculpatul prezinta suficiente posibilitati de indreptare cu ajutorul Serviciului de Probatiune, astfel ca nu este necesara executarea imediata a pedepsei rezultante. 
Astfel, in temeiul art. 91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani si 8 luni inchisoare aplicata inculpatului C. pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal. 
In baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va respecta urmatoarele masuri de supraveghere: 
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul N., la datele fixate de acesta; 
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; 
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; 
d) sa comunice schimbarea locului de munca; 
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. 

In baza art. 93 alineat 2 litera a Cod penal va impune condamnatului obligatia de a frecventa un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probatiune sau in colaborare cu institutii din comunitate. 
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. va trebui sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 70 de zile si stabileste ca institutiile din comunitate in care inculpatul poate presta munca sunt: Primaria Municipiului T. si  Primaria orasului N.. 
In baza art. 404 alin. 2 Cod procedura penala se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere. 
In baza art. 65 alineat 3 Cod penal se va suspenda pedeapsa accesorie rezultanta aplicata inculpatului C. pe durata suspendarii executarii pedepsei principale. 
Impotriva sentintei penale a formulat apel si inculpatul H., care, prin aparator din oficiu, a solicitat, in sustinerea orala a apelului, admiterea apelului declarat de acesta si in rejudecare, a solicitat achitarea inculpatului, in temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedura penala raportat la art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedura penala. Considera ca din toate probele administrate in cauza nu rezulta ca inculpatul avea cunostinta de activitatea celorlalti coinculpati. Acesta doar o singura data a incercat sa isi ajute o veche cunostinta. A solicitat sa se aiba in vedere circumstantele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, toata viata si-a castigat existenta in mod legal, a muncit cu contract de munca tot timpul iar de cativa ani sufera de boala parkinson, boala care-i afecteaza foarte mult viata de zi cu zi. 
In subsidiar, in situatia in care instanta va aprecia ca inculpatul a savarsit faptele retinute in sarcina sa, a solicitat ca si modalitate de executare a pedepsei sa se dea eficienta dispozitiilor art. 83 Cod penal, in sensul de a se dispune amanarea aplicarii pedepsei. Considera ca inculpatul indeplineste toate conditiile pentru a putea beneficia de prevederile art. 83 din Codul penal si scopul pedepsei prevazut de legiuitor in mod sigur va fi atins. 
  Analizand apelul formulat de inculpat, Curtea retine ca starea de fapt retinuta de instanta de fond este corecta, iar analiza mijloacelor de proba ce dovedesc vinovatia inculpatului urmeaza a fi insusita de instanta de control judiciar. 
Astfel, din procesele-verbale incheiate de investigator, din interceptarile convorbirilor purtate de inculpati, din inregistrarile video de la Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor, din declaratiile inculpatilor B. si D. precum si din declaratiile investigatorului, astfel cum au fost analizate de instanta de fond, analiza ce nu va mai fi reluata, rezulta foarte clar ajutorul dat de inculpatul H. coinculpatului B. pentru a facilita obtinerea documentelor necesare investigatorului O. si inculpatului D. pentru inscrierea la scoala de soferi, acesta fiind primul pas obligatoriu pentru obtinerea permisului de conducere prin traficarea presupusei influente a inculpatului B. pe langa functionarii Serviciului de Permise Auto. 
 Din analiza acestor mijloace de proba rezulta ca inculpatii C. si H. i-au insotit pe investigatorul O. si pe inculpatul D., ambii cumparatori ai influentei inculpatului B. pentru obtinerea permisului de conducere, la Serviciul de Evidenta a Persoanelor, unde inculpatul H. s-a asezat la ghiseu si a discutat cu angajata institutiei, completand formularul ce a permis luarea in spatiu a celor doi doritori de permis de conducere, efectuand demersuri pentru obtinerea frauduloasa a vizei de resedinta, inculpatul H. fiind si platit pentru acest serviciu, astfel cum a precizat inculpatul B. ( cu suma de 150 lei din cei 200 de lei promisi). 
Prin urmare, starea de fapt retinuta de prima instanta pentru acest inculpat este corecta si bazata pe probele analizate detaliat in motivarea sentintei apelate si succint in prezenta decizie. 
Incadrarea juridica a faptelor a fost corect realizata, considerandu-se ca sunt intrunite elementele constitutive a doua infractiuni de complicitate la trafic de influenta, cate una pentru fiecare cumparator de influenta, ajutorul dat de inculpatul H. coinculpatului B. fiind unul direct si material. 
Cu privire la motivele de apel formulate de inculpat prin aparator din oficiu, Curtea retine ca nu se poate dispune achitarea acestuia din moment ce toata activitatea inculpatului H. a fost realizata in deplina cunostinta de cauza, in baza unei intelegeri prealabile avute cu inculpatul B. si pe baza unui plan dinainte stabilit. Discutiile purtate cu investigatorul, modalitatea concreta in care a actionat, coordonat si cu rezultate concrete si imediate precum si plata inculpatului H., dovedesc intelegerea existenta intre acest inculpat si ceilalti inculpati, precum si rolul primului dintre ei in structura infractionala. Sarcina inculpatului H. era de a-i lua in spatiu pe cumparatorii de influenta ce nu domiciliau in N.  si de a le obtine adeverintele necesare de la medicul sau de familie, desi acesti cumparatori de influenta nu erau inscrisi pe listele acestui medic. 
Curtea mai retine ca prima instanta a aplicat inculpatului pedeapsa in cuantum minim pentru fiecare fapta, valorificandu-se astfel lipsa antecedentelor penale si integrarea sociala a inculpatului. 
Activitatea infractionala realizata de acest inculpat, desi nu a avut urmari grave in prezentul dosar, este totusi una fara de care nu se putea duce la capat planul infractional complex al inculpatului B., ajutorul dat de H. prin luarea in spatiu a cumparatorilor de influenta fiind primul pas in derularea planului infractional condus de B.. 
Nu se poate dispune nici renuntarea la aplicarea pedepsei, din moment ce nu este indeplinita cerinta prevazuta de art. 83 alineat 2 Cod penal, pedeapsa prevazuta de lege pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta fiind de 7 ani inchisoare. 
Insa, dat fiind faptul ca urmarea imediata a celor doua fapte nu a constat intr-o perturbare a activitatii institutiilor statului ci numai a creat o stare de pericol, observand varsta matura a inculpatului si faptul ca nu are antecedente penale, Curtea considera ca inculpatul prezinta suficiente posibilitati de indreptare cu ajutorul Serviciului de Probatiune astfel ca nu este necesara executarea imediata a pedepsei rezultante. 
Astfel, in temeiul art. 91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani si 8 luni inchisoare aplicata inculpatului H. pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal. 
In baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va respecta urmatoarele masuri de supraveghere: 
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul N., la datele fixate de acesta; 
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; 
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; 
d) sa comunice schimbarea locului de munca; 
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. 

In baza art. 93 alineat 2 litera a Cod penal va impune condamnatului obligatia de a frecventa un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probatiune sau in colaborare cu institutii din comunitate. 
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul H. trebuie sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 70 de zile si stabileste ca institutiile din comunitate in care inculpatul poate presta munca sunt: Primaria Municipiului T. si  Primaria orasului N.. 
In baza art. 404 alin 2 Cod procedura penala va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea  suspendarii sub supraveghere. 
In baza art. 65 alineat 3 Cod penal va suspenda pedeapsa accesorie aplicata inculpatului H. pe durata suspendarii executarii pedepsei principale. 
Impotriva sentintei penale a formulat apel si inculpatul G.. In sustinerea orala a apelului, prin avocat din oficiu, a solicitat admiterea apelului formulat de acesta si, in principal, achitarea inculpatului in baza art. 16 lit. a din Codul de procedura penala si, in subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. A aratat ca, pe parcursul intregului proces penal, inculpatul nu a recunoscut fapta deoarece nu a savarsit-o, iar din intreg materialul probator nu rezulta cu certitudine ca inculpatul ar fi cerut efectiv suma de bani. Apreciaza ca sunt serioase dubii in ceea ce priveste faptele retinute in sarcina inculpatului si acestea profita inculpatului. In subsidiar, a considerat ca si reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului poate avea un efect educativ asupra acestuia. 
Analizand motivele de apel formulate de acest inculpat, Curtea retine ca activitatea sa infractionala realizata la data de 31.07.2015 este dovedita prin  procesul verbal intocmit de catre investigator la aceeasi data unde se arata ca s-a deplasat la restaurantul P. insotit de martorul M., unde, la masa alaturi de cei doi si de B. s-a alaturat si inculpatul G., care, la intrebarea investigatorului cat ar costa obtinerea permisului de conducere pentru categoriile C si E, a schitat grafic pe fata de masa numarul 1500 si litera ”E”; apoi ambii inculpati au specificat apoi ca sumei de 1.500 EUR i se adauga taxa de scolarizare, cu privire la care au indicat un cuantum final de 2.200 lei, dupa ce initial solicitasera 1.800 lei. In continuare B. l-a asigurat ca va rezolva problema examinarilor medicale, G. invederand ca obtinerea vizei de flotant va fi facilitata de un anume ”Q.”, si tot acest ultim inculpat, ca raspuns la intrebarea investigatorului, i-a indicat data de 03.08.2015 ca fiind ziua platii atat a sumei de 1.500 EUR, cat si a taxei de 2.200 lei.    
Cei doi inculpati i-au comunicat apoi investigatorului numerele lor de telefon, B. solicitandu-i ca in data de 03.08.2015 sa aduca pentru inceput doar 1.000 EUR, respectiv contravaloarea ”interventiei” la proba teoretica, urmand ca diferenta de suma sa fie achitata ulterior, pentru promovarea probei de traseu, dupa ce investigatorul se va fi convins ca ”ei se misca”.  
Astfel cum corect a retinut instanta de fond, procesul-verbal intocmit de catre investigatorul sub acoperire se coroboreaza cu redarea inregistrarii din mediul ambiental a respectivei conversatii, atasata la filele 61-73 vol. I UP. 
Inculpatul G., auzind ca investigatorul doreste sa obtina permisul de conducere pentru categoriile C si E, i-a invederat ca ”o sa cam il coste” (f. 66 vol. I UP), desenand cu un betisor pe fata de masa numarul 1.500 si raspunzandu-i investigatorului, care i-a solicitat sa ii confirme valuta sumei ca fiind EUR, ca ”el (investigatorul) a vorbit, el (inculpatul) doar a desenat”. 
In continuare, la sugestia investigatorului ca va avansa toata suma la final, respectiv la momentul obtinerii permisului, G. protesteaza, dand de inteles ca plata trebuie facuta inainte de intreprinderea oricarui demers: ”nu final, aicea final nu e, aici e inceputul” (f. 66 vol.  I UP). Inculpatul G. se implica apoi activ in explicarea tuturor etapelor, invederand ca la oftalmologie e obligatorie prezenta investigatorului, chiar daca ”restul vor fi toate rezolvate de ei” (f. 67 vol. I UP), confirmand ca suma de 1.500 va fi platibila in EUR si stabilind el personal data platii ca fiind ziua de ”luni”. Deopotriva inculpatul G. protesteaza si fata de gestul benevolent al inculpatului B. de a-i permite investigatorului doar o plata partiala, atragandu-i atentia ”sa nu pateasca ca si cu ala” (f. 69 vol. I UP). 
Implicarea inculpatului G. in traficarea influentei pe care pretindea ca o are rezulta deci din cele doua mijloace de proba indicate mai sus, coroborate cu declaratia inculpatului B. (acesta a precizat in declaratia aflata al fila 225 din volumul I de urmarire penala ca „in data de 31.07.2015 G. i-a promis lui O. ca-l va ajuta sa obtina permisul de conducere contra unei sume de bani, respectiv 1500 de euro, din care 500 euro scoala si 1000 de euro revenindu-i lui G.”., iar in declaratia aflata la fila 230 a mentinut afirmatia in sensul ca G. a spus ca-l va ajuta pe O. la examenul teoretic si practic pentru suma totala de 1500 de euro. 
Cu privire la actul material din data de 03.08.2015, Curtea retine convorbirea telefonica aflata la fila nr. 154 din volumul I de urmarire penala, in care inculpatul G. ii solicita investigatorului, la 3 zile dupa intalnirea din data de 31.07.2015, un minim avans pentru demararea procedurilor, precizand ca, in caz contrar, va trebui sa astepte si asa trece o luna si jumatate. Aceasta convorbire se coroboreaza cu declaratia investigatorului in dovedirea acestui act material. 
Conlucrarea inculpatului G. cu inculpatul B. este clar indreptata in scopul declarat expres de cei doi, astfel cum rezulta din convorbirile interceptate, respectiv traficarea presupusei influente a celor doi pentru obtinerea permisului de conducere de catre investigator prin interventia la lucratorii serviciului de permise N.. 
Starea de fapt retinuta de instanta de fond este deci una corecta si bazata pe mijloacele de proba aratate mai sus, astfel ca nu se poate dispune achitarea inculpatului. 
 Fapta inculpatului G. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta in forma continuata, cu 2 acte materiale, fiecare interventie a inculpatului realizand elementul constitutiv al acestei infractiuni, infractiunea consumandu-se prin pretinderea de bani investigatorului. 
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului in mod corect au fost avute in vedere antecedentele penale ale inculpatului si urmarea imediata a faptei, ce a constituit intr-o stare de pericol pentru buna desfasurare a relatiilor de serviciu, nefiind deci de o gravitate deosebita, care sa impuna stabilirea unei pedepse orientate spre maxim. Aplicarea unei pedepse orientate spre minimul legal poate asigura o sanctionare adecvata a infractiunii savarsite, avand in vedere si implicarea activa a inculpatului in savarsirea infractiunii directe de trafic de influenta, acesta fiind coautor al faptei, impreuna cu B.. 
Astfel, apelul formulat de inculpatul G. va fi respins ca nefondat. 
Impotriva sentintei penale a formulat apel si inculpatul I.. In sustinerea orala a apelului, prin avocat, a solicitat admiterea apelului declarat de acesta si achitarea inculpatului in temeiul art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedura penala. 
A aratat ca, atat in faza de urmarire penala cat si in cursul cercetarii judecatoresti, s-au identificat doua stari de fapt sensibil contradictorii, cea prezentata de catre inculpatul B., care a parcurs procedura simplificata a recunoasterii si a recunoscut pentru inculpatul I. faptul ca ar fi avut o participare la comiterea faptei de trafic de influenta, versiune sustinuta si de catre declaratiile celor 4 martori din faza de urmarire penala a caror audiere a solicitat-o si o a doua versiune – cea prezentata de inculpatul I. si confirmata de exact aceeasi patru martori in faza cercetarii judecatoresti si anume aceea ca rolul acestuia a fost limitat la a efectua traducere pentru inculpatul B. fata de persoane care nu vorbesc limba romana. 
Instanta de fond a apreciat ca „declaratiile date in fata instantei de catre cei 4 martori au incercat sa minimalizeze contributia infractionala a inculpatului la rolul de simplu traducator”, contrazicand declaratia inculpatului B. cat si propriile declaratii din cursul urmaririi penale”. 
Este adevarat ca dispozitiile art. 103 Cod procedura penala permit judecatorului libera apreciere a probelor, dar exista si o reglementare supranationala reprezentata de jurisprudenta CEDO, unde exista nenumarate solutii si prin prisma respectarii dreptului la un proces echitabil motivarea - pe care orice judecator trebuie sa o dea atunci cand inlatura o declaratie pe care a perceput-o direct si nemijlocit in favoarea unei declaratii date la urmarirea penala, deci fara a avea acea nemijlocire, fara a fi in conditii de contradictorialitate si fara aceste garantii - trebuie sa convinga din punct de vedere obiectiv ca solutia este cea justa. 
Din motivarea instantei de fond reiese ca judecatorul a apreciat ca aceste declaratii ar fi nesincere pentru ca nu se coroboreaza cu declaratia inculpatului, care intelege sa nu recunoasca acuzatiile. 
Apreciaza ca, desi nu este inca prevazut expres la art. 103 alin. 3, declaratia unui inculpat, care parcurge procedura recunoasterii, nu ar trebui sa fie avuta in vedere la intemeierea unei solutii de condamnare pentru un alt inculpat din aceeasi cauza. 
Totusi, se poate face o apreciere si este evident ca dintre aceste persoane inculpatul B. este una dintre persoanele, care nu are nicio obligatie de a spune adevarul si care are interesul de a beneficia de o cauza legala de reducere a pedepsei, astfel incat apreciaza ca declaratiile date de acesta, care privesc un alt inculpat, trebuie privite cu o foarte mare rezerva. 
Din acest punct de vedere, apreciaza ca probele administrate in defavoarea inculpatului I. nu sunt suficiente pentru a justifica o solutie de condamnare, motiv pentru care, in principal, solicita achitarea inculpatului in temeiul art. 16 alin. 1 litera c Cod procedura penala. 
In subsidiar, daca se va aprecia ca probele sunt suficiente, solicita sa i se acorde inculpatului circumstantele atenuante prevazute de art. 75 alin. 2 Cod penal, constand in aceea ca a colaborat cu organele de urmarire penala in sensul ca intotdeauna a dat declaratii, a prezentat starea de fapt in care crede, anume aceea ca a fost un simplu traducator si mai mult decat atat exista si declaratii de martori date in fata instantei care confirma aceasta varianta. 
Din acest punct de vedere, apreciaza in contradictie cu cele sustinute de reprezentantul parchetului, ca pedeapsa aplicata inculpatului este prea mare fata de rolul concret pe care inculpatul l-ar fi avut la comiterea faptei. 
Analizand apelul formulat de inculpat, Curtea retine ca mijloacele de proba ce dovedesc savarsirea faptei constau in declaratiile inculpatului B., coroborate cu declaratiile martorilor M., L., J. si K., cu inregistrarea ambientala efectuata de martorul L. si cu interceptarile convorbirilor telefonice legate de restituirea banilor primiti de inculpatul I. fie numerar, fie prin achizitionarea unor produse electrocasnice prin acordarea unui credit. 
Astfel, cum corect a analizat si instanta de fond, condamnarea inculpatului I. nu se bazeaza in mare masura pe declaratiile coinculpatului B., constante pe parcursul procesului penal, ci pe declaratiile martorilor indicati mai sus ce se coroboreaza cu declaratiile inculpatului B., cu inregistrarea ambientala si cu interceptarile convorbirilor telefonice. Din toate aceste declaratii rezulta ca rolul inculpatului I. nu a fost de simplu traducator, ci s-a implicat activ in traficarea influentei, a primit sumele de bani solicitate pentru traficarea influentei si a purtat mai multe discutii cu martorul M. dupa ce cumparatorii de influenta nu au reusit sa obtina permisul de conducere, pentru restituirea sumelor primite. 
Daca declaratiile date in faza de urmarire penala de martorii M., L., J. si K. sunt clare in sensul ca inculpatul I. nu a fost simplu traducator, ci si-a traficat presupusa influenta, solicitand si primind sume de bani in scopul ajutarii celor 3 cumparatori de influenta sa-si obtina permisele de conducere ( martorul L. precizeaza ca I. era foarte convingator, ma asigura ca totul va fi bine la examenul de traseu, ca vor rezolva ei totul), declaratiile date in fata judecatorului nu mai sunt atat de clare in aceasta privinta, martorii incercand sa induca ideea ca inculpatul ar fi fost un simplu traducator. 
Desi in declaratia din fata instantei de fond martora K. a incercat sa il exonereze pe inculpatul I. de implicatia penala, a declarat totusi ca isi mentine depozitia din timpul urmaririi penale, precizand ca ”a uitat, dar, daca asa a declarat in timpul urmaririi penale, inseamna ca acela este adevarul” dar si ca inculpatul I. a afirmat ”adu banii si se rezolva”, atat telefonic cat si fata in fata, precum si faptul ca ambii inculpati au proferat promisiuni legate de promovarea examenului. 
In declaratia data in fata instantei de fond, martorul M. a negat initial ca inculpatul I. ar fi fost vreodata prezent la numeroasele intalniri cu B., respectiv in jur de 20, dar a invederat ca i-a contactat pe amandoi pentru recuperarea banilor, acestia dand vina unul pe celalalt. Deopotriva, martorul a reafirmat ca la intalnirea fiicei sale K. cu cei doi inculpati acestia i-au promis ca va obtine permisul de conducere in cel mai scurt timp, iar fiica sa i-a remis lui I.  3.000 lei. 
Martorul L. a incercat de asemenea in declaratia data in fata instantei de fond sa-l exonereze de raspundere pe inculpatul I., dar a precizat ca isi mentine declaratiile din timpul urmaririi penale. 
Curtea observa, in primul rand, ca cei trei martori au precizat initial ca inculpatul I. ar fi fost un simplu traducator, dar, pe parcursul audierilor in prima instanta, au revenit asupra declaratiilor si si-au mentinut declaratiile date la urmarire penala, neexistand deci contradictii intre declaratiile date de martori in faza de urmarire penala si in fata primei instante. 
In al doilea rand, se observa ca o asemenea ipoteza prezentata in aparare de inculpat, nu este sustinuta de declaratia coinculpatului B., constanta pe parcursul procesului si nici de discutiile ulterioare dintre M. si I. pentru recuperarea sumelor de bani primite sau de inregistrarea efectuata de martorul L.. 
Astfel cum corect a reliefat instanta de fond, dupa ce martorii nu au promovat examenul de obtinere a permisului auto, inculpatul I. s-a implicat activ in discutiile privind restituirea sumelor de bani primite, ceea ce ilustreaza ca nu a avut rolul unui simplu traducator, din moment ce implicarea sa, ce vizeaza rezolvarea problemelor de fond divergente intre inculpat si M. depaseste cu mult implicarea specifica unui simplu traducator. 
Din inregistrarea pusa la dispozitia organelor de urmarire penala de catre martorul L. se desprinde o negociere intre martor si cei doi inculpati, I. dovedind un rol extrem de activ in incercarea de a-l convinge pe martor ca fie dosarul lui va fi programat mai rapid, caz in care nu-si va primi banii inapoi, fie invers, interventia lui B. remarcandu-se doar de doua ori, prin sublinierea ipotezei de mai sus. Cel mai activ in discutie este inculpatul I.. 
Astfel cum rezulta din convorbirile atasate la filele 13-14, 23-24, 52-54, 90-91, 95-96, 106-107, 110-111, 114-115 vol. IV UP negocierile privind returnarea banilor s-au intins pe o perioada mai lunga de timp, cei doi inculpati incercand ca in contul diferentei de 3.200 lei nereturnata martorilor sa obtina un credit pentru produse electrocasnice, in numele inculpatului H., pe care sa i le furnizeze lui M. in substituirea lichiditatilor, operatiune care a esuat insa din cauza insolvabilitatii celui dintai, creditul nefiind acordat. 
Astfel cum a retinut si instanta de fond, implicarea inculpatului I. este evidenta, intrucat o alta persoana care trebuia cel mai probabil sa se ocupe de procurarea unei adeverinte atestand vechimea solicitantului H. la locul de munca, necesara accesarii creditului, il contacteaza pe acesta, care ii indica ce vechime si adresa sa completeze iar, intr-o conversatie din data de 29.03.2015 I. il asigura pe B. sa stea linistit, ca a rezolvat ”hartia”. 
Concluzionand, Curtea considera ca fapta inculpatului I. este dovedita prin probele analizate mai sus, astfel ca nu se poate dispune achitarea acestuia. 
Incadrarea juridica a faptei, in infractiunea de trafic de influenta, este corecta, din moment ce inculpatul si-a traficat presupusa influenta pe langa functionarii Serviciului de Permise N., promitandu-le celor 3 cumparatori de influenta ca-i vor ajuta sa-si obtina permisele de conducere. Pluralitatea de cumparatori de influenta determina o pluralitate de acte materiale ale aceleiasi infractiuni continuate, intrucat cu aceeasi ocazie si in aceeasi imprejurare s-au purtat discutii cu cei trei cumparatori de influenta. 
Prin urmare, apelul formulat de inculpat urmeaza a fi respins ca neintemeiat. 
Impotriva sentintei penale a formulat apel si inculpatul A.. In sustinerea orala a apelului, prin avocat ales a solicitat admiterea apelului declarat de acesta si achitarea inculpatului pentru ambele infractiuni retinute in sarcina sa. 
S-a aratat ca inculpatul a fost condamnat de catre instanta de fond, fara sa i se aduca la cunostinta in limbaj nejuridic ce a facut/ce nu a facut, ca a ajutat niste persoane pe care nu le cunoaste si ca nu a beneficiat in niciun fel despre eventuala neregula pe care a savarsit-o. arata ca acesta este primul aspect. 
Al doilea aspect, pe care nu-l intelege, este cum s-a nascut acest dosar si cum o armata de juristi analizeaza activitatea strict de specialitate a unui psiholog fara a avea o concluzie a corpului profesional care sa constate o culpa profesionala atat de grava care sa-l califice pentru o asa pedeapsa aspra? Apreciaza ca este mai grav decat la medici. Asa cum nu se poate contesta diagnosticul pus de medic fara sa existe concluzia pertinenta a unor specialisti in medicina, respectiv colegiul medicilor, nici aici nu se poate analiza activitatea specialistului psiholog. 
Inscrisurile aflate la dosarul cauzei il califica si ii caracterizeaza intreaga activitate. Inculpatul este un profesionist foarte bine pregatit, calificat in toate domeniile psihologice si i se reproseaza ca nu a completat ciornele acelea care reprezinta falsul sau ca nu a examinat propriu zis. 
Precizeaza ca nu stie exact ce nu a facut si pentru aceasta inactiune de ce risca aceasta pedeapsa? Daca i se reproseaza ca a eliberat aviz fara sa examineze, considera ca este vorba despre altceva. Precizeaza ca nu pune in discutie nicio schimbare de incadrare juridica, dar despre asta este vorba, in cel mai rau caz. 
Considera ca nu poate fi vorba nici despre acest fals - ca a declarat o imprejurare nereala, respectiv ca l-a testat pe unul din cei 19 beneficiari si de fapt nu l-a testat. 
Se poate vorbi asa fara sa fie nicio chestiune tehnica, care sa reglementeze procedura de evaluare psihologica? 
Este convins ca au fost o serie de confuzii neintentionate. 
Considera ca nu se poate sa se analizeze activitatea profesionala si sa se aprecieze de catre instanta ca inculpatul a gresit sau nu atunci cand i-a evaluat psihologic pe cei 19 beneficiari, cu atat mai putin in lipsa oricarei reglementari procedurale, formale. 
Ce sa i se reproseze inculpatului, pentru ca s-a intalnit cu fiecare din cei 19 martori, toti au intrat in cabinet, toti au completat solicitarea aceea de eliberare a avizului, pe toti i-a examinat? Ce a facut, cum i-a ajutat, ce a dobandit? Inculpatul nu a dobandit nimic, i-a examinat asa cum s-a priceput mai bine si nu stie daca in continuare va proceda altfel. 
A aratat in motivele scrise ca decizia 405 cel putin cu privire la inactiuni a adus o serie de argumente pertinente si a transat o chestiune care lasa loc interpretarilor, anume atunci cand unei persoane i se reproseaza o inactiune, cum este cazul inculpatului, aceasta actiune (atitudinea pe care trebuia sa o faca si a ales sa nu o faca) trebuie sa fie expres prevazuta de lege. 
Inculpatul nu are fisa postului, este psiholog independent, nu este silit sa se supuna decat deontologiei profesionale si legii. Ce a facut in concret, ce trebuia sa faca in concret si nu a facut, nu stie. 
Arata ca a incercat sa analizeze fiecare text de lege ce este pomenit atat in rechizitoriu cat si in hotararea primei instante, dar nu a regasit nici macar o obligatie vaga, o trimitere la o anumita conduita pe care a nerespectat-o inculpatul. 
Cele 3 texte din Legea 213, asa cum a aratat inculpatul, se refera la drepturi ale psihologului si la cum dobandesti calitatea de practician psiholog. Cum poate fi reprosat ca nu ar fi profitat de un drept prevazut in cele 4 articole citate alandala? 
Arata ca temeiul pentru care solicita achitarea inculpatului este art. 16 litera a Cod procedura penala. Sustine ca fapta nu exista. Inculpatul nu a savarsit nicio fapta penala, nu a facut nimic care sa-l califice pentru a fi inculpat si condamnat la ani grei de inchisoare. 
Cu privire la calitatea de functionar public a inculpatului, apreciaza ca s-a facut o alta confuzie pentru faptul ca Ministerul Transporturilor supravegheaza evaluarea psihologica pentru o anumita categorie de soferi cu responsabilitati sporite in siguranta persoanelor pentru ca transporta zeci si sute de persoane si sunt obligate de procedura sa fie examinate riguros si periodic. Ca sa i se poata retine inculpatului calitatea de functionar s-a facut trimitere la faptul ca psihologii ar actiona sub umbrela Ministerului Transporturilor, total exagerat. Nu este real. Psihologii nu isi desfasoara activ nici sub umbrela Ministerului Justitiei, nici a Ministerului Transporturilor si nici a Ministerului de Interne ca sa i se poata retine inculpatului cea de-a doua conditie stabilita de art. 175 alin. 1 Cod penal. 
In ce priveste inactiunea, arata ca nu insista pentru ca nu stie cum sa spuna ca nu a facut nimic pentru ca nu stie ce i se reproseaza ca ar fi omis in atitudinea aceasta pe care a ales sa o urmeze. 
Cu privire la reglementarea activitatii psihologilor, a aratat inculpatul cum este reglementata, cum este condusa, ce lege le reglementeaza activitatea lor. Considera ca numai acest aspect trebuie avut in vedere cand se analizeaza atributiile de serviciu, daca se trece peste prima aparare. Arata ca acuzarea nu s-a preocupat in a arata in concret vreo obligatie impusa de un text de lege in mod expres si sa nu lase la indemana nimanui sa faca interpretari si sa deduca anumite obligatii. 
Precizeaza ca infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat. Articolul 297 din Codul penal a preluat art. 246 si art. 248 din vechiul Cod penal. Au ramas doar doua genuri de urmari – vatamarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane si paguba. 
Una din cele doua urmari trebuie sa se regaseasca in cauza. Care este urmarea, paguba pe care a incercat-o cineva (o institutie sau bugetul consolidat al statului) sau care este vatamarea? 
Considera ca nu ar putea fi vorba de vechiul art. 246. Arata ca nu a gasit niciun rand cu privire la paguba. 
Precizeaza ca a gasit o referire contradictorie cu rechizitoriul la agravanta prevazuta de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptul ca inculpatul a dobandit un folos pentru sine constand in onorariul perceput cat si un folos pentru altul - dreptul candidatului la scoala de soferi de a se scolariza si a ajunge sofer. 
Considera ca nici in ce priveste aceasta ultima aparare - producerea rezultatului specific unei astfel de infractiuni, respectiv o paguba, nu se poate vorbi despre intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, sub nici un aspect. 
Apreciaza ca dosarul nu avea ce cauta in instanta fara o constatare a unei grave culpe profesionale. Considera ca nu este indeplinita nicio conditie din cele trei, ca sa se poata vorbi de abuz in serviciu. 
In ceea ce priveste infractiunea de fals, considera ca, indiferent de calificarea juridica care s-a dat initial, nu se poate vorbi nici de fals intelectual nici de fals material in inscrisuri oficiale pentru ca acel inscris este ciorna psihologului si nu poate sa produca consecinte juridice ca sa se poata vorbi despre fals. 
Considera ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica, motiv pentru care solicita desfiintarea acesteia si achitarea inculpatului A.. 
Cu privire la apelul formulat de inculpat, Curtea retine ca starea de fapt a fost corect retinuta de instanta de fond, care a motivat detaliat indeplinirea elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, cu indicarea textelor de lege relevante si aplicabile in speta. Curtea isi va insusi analiza primei instante fara a o mai relua, urmand a se raspunde, mai jos, criticilor aduse de inculpat sentintei atacate. 
Astfel, cu privire la critica privind neprecizarea actiunii ilicite a inculpatului sau inactiunii, astfel ca inculpatul nu stie ce a gresit si nici cum sa emita astfel de avize pe viitor, Curtea observa ca din intreg dosarul penal, orice persoana cu buna credinta, inclusiv inculpatul B. si cele 19 persoane carora li s-a emis aviz de catre inculpatul A., poate observa ce s-a intamplat, si anume ca inculpatul a emis un aviz psihologic necesar inscrierii la scoala de soferi fara sa consulte psihologic nicio persoana.  
A atestat deci prin emiterea acestui aviz ca toate aceste persoane sunt apte sa devina conducatori auto din punct de vedere psihologic, daca bineinteles, stapanesc cunostinte teoretice si practice de condus un autoturism. Daca inculpatul chiar nu stie cum sa emita astfel de avize pe viitor, Curtea ii precizeaza ca trebuie emise numai dupa o testare psihologica reala si efectiva a solicitantului in urma careia sa se observe daca este apt psihologic sa conduca pe drumurile publice un autoturism. 
Modalitatea sa de emitere a vizelor rezulta si din convorbirea purtata de inculpat cu B. in biroul sau in data de 24.09.2015 cand inculpatul A. precizeaza cu referire la testarea psihologica a fiicei lui B. si a prietenei sale ca „luni, luni si daca eventual luni nu pot ele, atunci veniti macar cu buletinul lor”, ceea ce ilustreaza ca se emiteau avize si fara prezenta persoanelor ce trebuiau testate. 
Ceea ce trebuia sa  faca inculpatul in cazul tuturor acestor solicitanti de aviz a aratat chiar el atunci cand a completat in fals caietele de evaluare psihologica pentru investigatorul O. si pentru inculpatul D.. Astfel de caiete trebuiau completate pentru toti, nu pentru ca ar fi existat vreo norma legala expresa in acest sens, sau pentru ca legea prevedea obligatia tinerii unor astfel de caiete, ci pentru ca numai in urma unor astfel de teste scrise un psiholog de buna credinta isi da seama daca o persoana este apta sa conduca un autoturism pe drumurile publice. 
Inculpatul a mai aratat ca avizul sau era pentru inscrierea la scoala de soferi nu pentru obtinerea permisului de conducere si ca oricum candidatul urma sa fie testat psihiatric, dar Curtea observa convorbirea inculpatului din cabinetul sau din data de 24.09.2015, aflata la fila 104 din volumul I de urmarire penala, cu privire la fiica inculpatului B. si o prietena a acesteia, in care arata ca „cei de la psihiatrie nu se mai complica sa examineze daca vad ca are avizul psihologic, pac ii pune stampila sa nu se mai complice”. Deci avizul dat de inculpat este cat se poate de important in ansamblul controalelor medicale efectuate de un candidat, cu atat mai mult cu cat psihiatria si psihologia sunt doua domenii diferite, iar testarile vizeaza cu totul alte scopuri. 
Martorii audiati, ale caror declaratii au fost analizate de instanta de fond, astfel ca nu va mai fi reluata analiza, au aratat ca nu au fost testati in niciun fel, ci au completat fisa cu datele de identificare, au avut cateva discutii sumare, dupa care li s-a emis avizul cu mentiunea apt. 
Inculpatul s-a aparat in sensul ca nu se prevede in nici un act normativ vreo procedura concreta de testare psihologica, procurorul inducand in eroare instanta prin precizarea modalitatii de testare a soferilor profesionisti, ce nu se aplica in speta, unde discutam despre persoane ce doreau un permis de conducere, aratand inculpatul ca fiecare psiholog este liber sa-si aleaga modalitatea de testare a solicitantilor. Este adevarata sustinerea inculpatului, dar Curtea observa ca acuzatia sa concreta nu consta in alegerea uneia dintre variantele de testare psihologica in detrimentul alteia (aceasta acuzatie nu putea fi adusa tocmai pentru ca lipsesc norme clare stabilite prin lege cu privire la testarea solicitantilor ce doresc sa se inscrie la o scoala de soferi), ci, astfel cum s-a precizat mai sus, acuzatia consta in neefectuarea in nici un mod a testarii psihologice si in eliberarea unui aviz cu mentiunea apt in lipsa oricarei testari. 
Pornind de la definitia psihologiei, aceasta fiind stiinta mintii si comportamentului uman,  psihologia constand in studiul functiilor si proceselor mentale, a experientelor interioare si subiective - precum gandurile, emotiile, constiinta, motivarea, perceptia altora si personalitatea, se poate lesne observa care este scopul unei testari psihologice pentru obtinerea avizului necesar inscrierii la scoala de soferi. 
Psihologul, avand libertatea deplina de a-si alege metodele de testare, trebuie sa analizeze daca persoana ce-i solicita avizul este apta sa conduca autoturisme, prezentand competente de concentrare, observatie, atentie distributiva si alte astfel de tinte pe care trebuie sa le urmareasca un psiholog. Este evident ca nici un psiholog nu poate ajunge la concluzii certe cu privire la aceste aspecte relativ la persoane pe care nu le cunoaste, decat in urma unei testari efective, fie pe foaie, fie pe calculator. Afirmatia inculpatului in sensul ca din simple discutii isi da seama daca o persoana este apta psihologic este deci lipsita de orice fundament stiintific. 
Oricum, practica psihologilor in domeniu, astfel cum rezulta si din notele trimise de expert U. coroborate cu declaratia martorei J. (fila 106 volumul II up) ce a precizat ca a sustinut testarea psihologica la cabinetele S., unde a dat teste atat pe hartie cat si pe calculator, era clara in testarea efectiva a solicitantilor pe calculator si pe foaie, aproximativ 30 de minute durand o asemenea testare. Astfel cum rezulta din procesul-verbal intocmit de investigator, aflat la fila 95 din volumul I de urmarire penala, Inculpatul B. l-a intrebat pe investigator, la iesirea din cabinetul inculpatului A., daca este multumit, pentru ca nu sunt multe persoane care obtin avizul psihologic fara sa fie testate in niciun fel, ceea ce atesta inca odata lipsa oricarei verificari a capacitatilor a de a conduce autovehicule si eliberarea avizului cu incalcarea acestei obligatii legale a inculpatului A.. 
Chiar inculpatul A., in declaratia data in prezenta aparatorului ales in data de 14.12.2015, a precizat ca ii verifica atentia persoanei examinate prin testarea creion hartie pe testele specifice din caietul de examinare, folosind si calculatorul pentru aceleasi teste de atentie. Observa apoi coordonarea psihomotorie prin aplicarea de teste pe calculator sau prin observatie, testarea durand intre 15 si 30 de minute. Se observa deci, pe de-o parte, ca inculpatul cunoaste foarte bine cum trebuie efectuata o testare psihologica si, pe de alta parte, ca nu a aplicat aceste metode pe care le stie la cele 19 persoane din prezenta cauza. 
Referitor la apararea in sensul ca nu se poate dispune o hotarare de condamnare a inculpatului fara ca forul competent in domeniu, respectiv Colegiul Psihologilor, sa constate ca inculpatul si-a incalcat obligatiile profesionale, Curtea observa ca nu exista o astfel de conditionare a atragerii raspunderii penale a unui psiholog in legea penala romana si in mod corect nu exista, pentru ca numai un judecator poate stabili daca sunt indeplinite sau nu cerintele raspunderii penale ale unei persoane, fie ca este medic, avocat, politist sau de o alta profesie ce are un organism national sub tutela caruia isi desfasoara activitatea. 
Nu sunt deci obligatorii concluziile unei asemenea asociatii profesionale iar, daca exista, ele nu obliga judecatorul sa adopte solutia conforma cu aceste concluzii. 
Cu privire la starea de fapt, insusindu-si concluziile instantei de fond si avand in vedere si cele mentionate in prezenta decizie, Curtea considera ca inculpatul a eliberat avizele psihologice fara a-i testa in nici un mod pe solicitanti, deci fara a avea loc o testare psihologica efectiva. 
In continuare, Curtea va analiza in ce masura aceasta conduita a inculpatului constituie infractiunea de abuz in serviciu. 
Referitor la calitatea de functionar public a inculpatului, Curtea retine analiza detaliata efectuata de procuror, insusita de instanta de fond, considerand-o corecta. 
Este adevarata sustinerea inculpatului ca in activitatea sa de psiholog este independent si deci liber sa efectueze testarea psihologica dupa propriile proceduri, fiind supus coordonarii Colegiului Psihologilor, dar Curtea retine ca afirmatia este adevarata cu privire la toate activitatile ce intra in competenta unui psiholog, mai putin insa o mica parte din activitatea inculpatului, respectiv aceea de evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor. 
Daca in ceea ce priveste celelalte activitati realizate de inculpat in cadrul biroului profesional, Curtea este de acord cu concluziile avocatului sau, in sensul ca nu poate fi tras la raspundere penala pentru acestea intrucat nu are calitatea de functionar public, in schimb, cu privire strict la activitatea de evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice situatia inculpatului este cu totul alta si trebuie separate cele doua tipuri de activitati. 
Potrivit art. 175 alineat 2 Cod penal, functionarul public exercita un serviciu de interes public si este supus controlului sau supravegherii unei autoritati publice cu privire la indeplinirea serviciului public. 
Curtea considera ca activitatea stricta de evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, obligatie prevazuta de O.U.G. nr. 195/2002, este un serviciu de interes public tocmai prin prisma faptului ca toata aceasta evaluare sta la baza obtinerii unui permis de conducere ce ii permite oricarei persoane sa conduca autovehicule pe drumurile publice. Interesul public este tocmai acesta ca nicio persoana ce nu a fost evaluata cu privire la capacitatile psihologice sa nu poata sa se inscrie la scoala de soferi si sa obtina dreptul de a conduce pe drumurile publice. 
In continuare, cu privire la autoritatea publica care supravegheaza sau controleaza activitatea de evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, realizata de inculpat, Curtea retine dispozitiile art. 23 alineat 3 indice potrivit carora evaluarea psihologica se efectueaza in conditiile stabilite prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, in conditiile legii, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 
De asemenea, conform art. 122 alineat 1 litera q din O.U.G. nr. 195/2002,  Ministerul Transporturilor elaboreaza, in conditiile legii, norme privind evaluarea capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere ori tramvaielor. 
Cele doua acte normative stabilesc ca autoritatea publica sub supravegherea careia trebuie sa se desfasoare activitatea psihologilor de evaluare a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor este Ministerul Transporturilor, textele referindu-se la ipoteza persoanelor ce doresc sa se inscrie la scoala de soferi pentru obtinerea unui permis de conducere, iar nu la situatia soferilor profesionisti, cum sustine inculpatul. 
Astfel, cu privire strict la aceasta activitate pe care o realiza inculpatul A., exista o autoritate publica care trebuia sa supravegheze activitatea de interes public. Aspectul ca nu existau la acel moment norme clare intocmite de Ministerul Transportului, care sa prevada o procedura concreta de evaluare a a capacitatilor psihologice necesare conducatorilor auto amatori nu are relevanta cu privire la existenta unei autoritati publice, in sensul art. 175 alineat 2 Cod penal si se datoreaza, probabil, tocmai libertatii ce li se acorda psihologilor in alegerea celor mai bune metode de testare psihologica, in functie de nivelul de pregatire intelectuala si scolara a solicitantului de aviz. 
Inculpatul nu a uzat de aceasta libertate de alegere a modalitati concrete de evaluare a capacitatii psihologice de a conduce autovehicule, oferita de Ministerul Transporturilor, ci nu a efectuat nicio evaluare. 
In al doilea rand, din moment ce evaluarea capacitatilor psihologice de a conduce se inscrie intr-un ansamblu de verificari ce are ca rezultat, in final, obtinerea permisului de conducere, chiar si Directia de Permise N. avea obligatia de a verifica dosarul candidatului, inclusiv existenta unei evaluari a capacitatii psihologice. Din acest punct de vedere, Curtea considera ca si Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere N. reprezinta o autoritate publica care avea atributii de control a dosarului candidatului, dosar ce cuprinde si acel aviz psihologic. 
Prin urmare, Curtea considera, asemenea instantei de fond, ca inculpatul are calitatea de subiect activ al infractiunii de abuz in serviciu, fiind, strict cu privire la activitatea de evaluare a a capacitatilor psihologice necesare conducatorilor auto, functionar public (in acest sens si  decizia  HP nr. 20/2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie). 
Referitor la textul din legislatia primara incalcat de inculpat, se retin dispozitiile art. 23 alineat 31 din O.U.G. nr. 195/2002 conform caruia pregatirea teoretica si practica a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere este precedata de o evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere ori tramvaielor. 
Potrivit art. 3^3 evaluarea psihologica se efectueaza in conditiile stabilite prin ordin al ministrului transporturilor, constructiilor si turismului, in conditiile legii, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 
Legea se refera deci la o evaluare obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, iar nu la existenta unui aviz psihologic. Prin urmare, ceea ce este obligatoriu este evaluarea capacitatilor psihologice ale celor ce se inscriu la o scoala auto, ceea ce inculpatul nu a realizat, dupa cum s-a aratat mai sus. Obligatia legala este prevazuta in legislatia primara, astfel ca intreaga conduita a inculpatului care nu a realizat o evaluare a capacitatilor psihologice ale solicitantilor printr-o testare efectiva reprezinta o incalcare a acestei reguli de conduita. 
Mai departe, cu privire la urmarea imediata a acestei infractiuni, Curtea retine ca toata aceasta obligatie, de evaluare a capacitatilor psihologice a celor ce doresc sa devina soferi, are ca scop tocmai eliminarea oricarei posibilitati pentru cei ce nu au o asemenea capacitate de a conduce autovehicule de a obtine un permis de conducere si de a conduce autovehicule pe drumurile publice. 
Activitatea inculpatului, desi reprezinta numai un element in lantul ce determina obtinerea unui permis de conducere, este importanta si are un impact direct asupra sigurantei rutiere, asupra tuturor participantilor la trafic. Tocmai aceasta este ratiunea testarii psihologice si este prevazuta de legiuitor pentru atingerea scopului mentinerii unei sigurante in circulatia autovehiculelor, astfel incat toti participantii la trafic sa poata circula cu increderea ca nicio persoana ce nu are capacitati psihologice pentru a conduce nu se afla alaturi de ei in trafic. 
Urmarea imediata o reprezinta deci o stare de pericol pentru buna desfasurare a relatiilor sociale ce vizeaza desfasurarea in conditii de siguranta a traficului rutier, o vatamare a drepturilor si intereselor legitime ale oricarei persoane de a circula in siguranta pe strada sau pe trotuar, fara sa le fie pusa integritatea sau viata in pericol de conducatori auto fara capacitate psihologica de a conduce, pentru ca nicio persoana ce nu are capacitati psihologice sa conduca autovehicule nu ar trebui sa aiba dreptul sa se inscrie la scoala de soferi si sa conduca autovehicule pe drumurile publice. 
Referitor la urmarea imediata specifica, prevazuta de art. 132 din Legea nr. 78/2000, Curtea retine ca inculpatul A. elibera aceste avize in schimbul unei mici sume de bani primita de la inculpatul B. pentru fiecare solicitant, in plus fata de costul normal al lucrarii, astfel cum rezulta din declaratia acestuia din urma, coroborata cu declaratiile investigatorului si ale inculpatului D.. Chiar si in lipsa unei astfel de sume, primite separat dincolo de costul eliberarii avizului, inculpatul A. a beneficiat de multi clienti, ce i-au crescut veniturile, clienti pe care, daca nu ar fi acceptat modalitatea de lucru dorita de inculpatul B., cel mai probabil nu-i mai avea pe toti. De asemenea, inculpatul a beneficiat de mai mult timp liber pentru el, din moment ce nu-si mai consuma intre 15-30 de minute cu fiecare testare psihologica, eliberarea avizului decurgand intr-un timp mult mai scurt. Folosul necuvenit, pentru acest inculpat, intruneste cerintele art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel ca in mod corect a fost retinuta aceasta incadrare juridica. 
Fapta s-a consumat in momentul in care au fost eliberate avizele psihologice folosite de solicitanti la inscrierea la scoala de soferi, indiferent daca acestia din urma au reusit sau nu sa obtina permisul de conducere. Starea de pericol s-a produs deci in momentul emiterii avizelor fara nicio testare psihologica. Ulterior, fapta de abuz in serviciu a cunoscut un moment al epuizarii, odata cu ultimele acte materiale,  ce-i vizau pe investigator si pe inculpatul D.. 
Curtea considera deci ca sunt intrunite toate elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, respectiv calitatea subiectului activ al infractiunii, elementul material constand intr-o incalcare a unei obligatii stabilite in legislatia primara, urmarea imediata si legatura de cauzalitate ce rezulta din materialitatea faptelor. 
Intentia cu care a actionat inculpatul rezulta din modalitatea de savarsire a faptei si din aspectul ca, astfel cum a declarat la urmarire penala, cunostea foarte bine cum trebuie realizata o testare psihologica in vederea evaluarii capacitatilor de a conduce autovehicule, avea o foarte buna pregatire profesionala si experienta, astfel incat nu se poate sustine ca de buna credinta a evaluat vizual toate acele persoane, considerand o asemenea analiza suficienta pentru emiterea unui aviz psihologic. 
Considerand starea de fapt retinuta de instanta de fond corecta si fiind intrunite toate elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, in mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului, urmand a fi respinsa solicitarea formulata in apel de achitare. 
Cu privire la incadrarea juridica a faptei, intr-o singura infractiune continuata, pentru motivele aratate la analiza apelului formulat de Ministerul Public, Curtea considera corecta solutia la care a ajuns instanta de fond. 
Referitor la infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale, incadrare juridica ce, pentru motivele aratate la analiza apelului formulat de Ministerul Public, va fi retinuta in rejudecare de instanta de apel, Curtea observa ca inculpatul, desi nu i-a testat psihologic in nici un mod pe O. si pe D., astfel cum rezulta din declaratiile celor doi, ale inculpatului B. si din inregistrarile ambientale din cabinetul inculpatului A., a completat cele doua caiete de examinare psihologica cu mentiuni false, tocmai pentru a-si justifica emiterea celor doua avize psihologice. Caracterul oficial al inscrisului rezulta din calitatea de functionar public a inculpatului, strict cu privire la evaluarea obligatorie a capacitatilor psihologice solicitate in activitatea de conducere a autovehiculelor, astfel cum s-a aratat mai sus. 
Completarea acestor caiete trebuia facuta dupa testarea psihologica a subiectilor, pe baza raspunsurilor acestora. Cum cele doua persoane nu au fost testate si nu au raspuns la intrebarile inculpatului, este clar ca si consemnarile facute de inculpat pe aceste caiete reprezinta un fals. Nu poate fi acceptata apararea inculpatului in sensul ca din discutiile avute cu cei doi in ziua de vineri a putut completa acele caiete cu raspunsuri exacte la cateva zile dupa discutii. Singura modalitate de completare corecta a celor doua caiete era testarea efectiva a subiectilor, in cadrul careia cei doi ar fi trebuit sa efectueze acele teste concrete ale caror rezultate au fost consemnate de inculpat in fals. 
Fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale, respectiv elementul material de consemnare in fals, urmarea imediata constand intr-o stare de pericol si intentia inculpatului ce a urmarit ascunderea actiunii ilicite de emitere a celor doua avize fara nicio testare psihologica, se va dispune, in rejudecare, condamnarea inculpatului pentru aceasta infractiune savarsita in forma continuata, cu 2 acte materiale, la o pedeapsa orientata spre minimul legal. Criticile aduse de inculpat sentintei apelate cu privire la aceasta infractiune vor fi considerate nefondate. 
Referitor la individualizarea pedepselor si a modalitatii de executare a pedepsei rezultante, Curtea va lua in considerare conduita foarte buna a inculpatului inainte de implicarea in savarsirea acestor infractiuni, atat profesionala cat si sociala precum si nivelul de pregatire intelectuala ce-i permite sa inteleaga, daca doreste, consecintele negative ale faptelor sale, astfel incat sa nu le mai repete pe viitor. 
Nu se impune executarea in detentie a pedepsei rezultante intrucat o asemenea modalitate nu ar fi eficienta pentru atentionarea inculpatului cu privire la conduita sa pe viitor. Mult mai eficienta este o condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, condamnare ce, alaturi de derularea acestui proces penal, vor constitui factori ce-l vor constientiza pe inculpat si vor asigura o sanctionare corecta, in raport cu gradul de pericol social concret al faptelor savarsite. Implicarea inculpatului, cu o foarte buna reputatie profesionala si sociala, in asemenea fapte, apare pentru instanta ca fiind surprinzatoare si, tocmai din acest motiv, va considera ca activitatea infractionala reprezinta un accident in viata inculpatului, o deviere la bunele practici de pana acum, explicata, probabil, printr-o dorinta de a castiga mai multi bani, fara munca. 
Astfel, in rejudecare, in baza art. 386 Cod de procedura penala se va schimba incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis in judecata, din 2 infractiuni de fals intelectual, prevazute de art. 321 alineat 1 Cod penal, intr-o singura infractiune de fals material in inscrisuri oficiale, prevazuta de art. 320 alineat 1 si 2 Cod penal, art. 35 alineat 1 Cod penal (2 acte materiale). 
In baza art. 320 alin. 1 si 2 Cod penal, art. 35 alineat 1 Cod penal (2 acte materiale) va fi condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals material in inscrisuri oficiale in forma continuata, la stabilirea pedepsei urmand a se avea in vedere si forma continuata a infractiunii. 
In baza art. 67 Cod penal ii va aplica inculpatului A. pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal pe o perioada de 2 ani, considerand ca natura faptei il face incompatibil cu exercitarea acestor drepturi. 
In baza art. 65 Cod penal ii va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal. 
Se va reduce pedeapsa aplicata inculpatului A. pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alineat 1 Cod penal cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 si art. 35 alineat 1 Cod penal de la 3 ani inchisoare la 2 ani si 8 luni inchisoare, considerand ca persoana inculpatului impune o pedeapsa mai mica, suficienta pentru a asigura reeducarea acestuia. 
Va fi mentinuta pedeapsa complementara aplicata inculpatului pentru infractiunea de abuz in serviciu. 
In baza art. 65 Cod penal ii va aplica inculpatului A., pentru infractiunea de abuz in serviciu, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal. 
In baza art. 38 alin. 1  litera a Cod penal, art. 39 alin. 1 litera b Cod penal, art. 45 alin. 1, 3 si 5 Cod penal va contopi pedepsele principale, complementare si accesorii aplicate inculpatului A., va aplica pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 8 luni inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal pe o perioada de 3 ani si  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal, va spori pedeapsa principala cu 4 luni inchisoare, rezultand pedeapsa pe care o va executa inculpatul, de 3 ani inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal pe o perioada de 3 ani si  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 literele a si b Cod penal. 
In temeiul art. 91 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului pe un termen de incercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal. 
In baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va respecta urmatoarele masuri de supraveghere: 
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul N., la datele fixate de acesta; 
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; 
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; 
d) sa comunice schimbarea locului de munca; 
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. 
In baza art. 93 alineat 2 litera a Cod penal va impune condamnatului obligatia de a frecventa un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probatiune sau in colaborare cu institutii din comunitate. 
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va trebui sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 100 de zile si stabileste ca institutiile din comunitate in care inculpatul poate presta munca sunt: Primaria Municipiului T. si  Primaria orasului N.. 
In baza art. 404 al 2 Cod procedura penala va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sub supraveghere.        
In baza art. 65 alineat 3 Cod penal va suspenda pedeapsa accesorie rezultanta aplicata inculpatului A. pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.