In stare de legitima aparare se afla acea persoana care comite contraventie pentru a inlatura un atac material, direct si imediat indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public, atac care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui care este atacat, ori interesul public.
Niciunei persoane lezate in drepturile sale nu ii este permis de ordinea de drept din tara noastra sa-si faca singura dreptate.
Exista totusi situatii exceptionale in care o persoana este victima unei agresiuni si cand in fata unui pericol iminent, lipsita de posibilitatea de a apela la interventia autoritatilor, nu are alt mijloc de a evita pericolul decat savarsind o contraventie.
Exemplu
Avem drept exemplu fapta unui taximetrist aflat noaptea in statie. Fiind atacat de doi infractori, care vor sa-l talhareasca si sa-i ia autoturismul, claxoneaza insistent si striga cerand ajutor cetatenilor. Desi a tulburat linistea locuitorilor din zona, nu va fi considerata contraventie, fiind comisa in stare de legitima aparare.
“Tulburarea fara drept linistii locuitorilor cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma este interzisa constituind o contraventie prevazuta de Legea 61/1991”. O asemenea fapta nu poate fi totusi calificata ca atare daca faptuitorul a facut acest lucru, alertand pe ceilalti, deoarece era atacat de doua persoane pentru a fi talharit. Desi au tulburat linistea publica, strigatele sale nu pot fi considerate periculoase pentru societate, intrucat au fost produse in scopul apararii integritatii corporale si a bunurilor persoanei impotriva unui atac material, imediat si direct, deci o fapta utila.
Nu ar fi uman, ne dam seama, ca legea sa nu admita posibilitatea apararii si deci exonerarea de raspundere juridica pentru o fapta savarsita in scopul inlaturarii unui pericol direct, imediat si injust.
Daca sunt indeplinite urmatoarele conditii, o contraventie este considerata ca fiind savarsita in stare de legitima aparare:
a) fapta de aparare sa fie precedata de un atac;
b) apararea sa se faca fata de un atac periculos si direct indreptat impotriva unor valori individuale si sociale;
c) apararea sa fie riposta impotriva unui atac material si imediat.
Si persoana care din cauza tulburarii sau a temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs actul, este deasemenea legitima aparare.
