Nesolutionarea in 27 de ani a procesului in care intreprinderea de comert exterior Metalimportexport cere despagubiri firmei Thyssen, in urma unor livrari a fost reclamata Consiliului Superior al Magistraturii, care va lua joi in discutie situatia sesizata.
Printr-un memoriu adresat Consiliului Superior al Magistraturii, in 23 februarie 2010, si Ministerului Justitiei, in 7 martie 2011, ce a fost inaintat CSM, fiind inregistrat sub nr. 1/6620/1154/16 martie 2011 si Inspectiei Judiciare, Thyssen Stahl GmbH a sesizat caracterul vadit neechitabil al procedurii judiciare derulate in cauza in care are calitatea de parata si cu care instantele romane au fost sesizate in anul 1983, incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice de catre instantele de judecata din Romania, care, pe de o parte, in mod repetat au desfiintat hotarari irevocabile urmare a admiterii contestatiilor in anulare promovate de reclamanta, iar pe de alta, si-au schimbat nejustificat viziunea asupra unor probleme de drept a caror interpretare este neechivoca si incalcarea flagranta a institutiei termenului rezonabil.
Verficarile ce au fost efectuate de Inspectia Judiciara, in baza art. 31 din Legea 317/2004 si in limitele de competenta prevazute de dispozitiile art. 46 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, arata ca, prin actiunea inregistrata la data 30 decembrie 1983, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamanta Intreprinderea de Comert Exterior Metalimportexport Bucuresti (in prezent SC Metalexportimport SA Bucuresti) a chemat in judecata paratele: Otto Wolff America Inc., cu sediul in SUA, Otto Wolff A.G. Koln, cu sediul in Germania, Otto Wolf GmbH, cu sediul in Germania, Comsteel AG, cu sediul in Elvetia, Cideco SA, cu sediul in Franta, C. Itoh, cu sediul in SUA, Cardinal Shipping, cu sediul in SUA, solicitand obligarea acestora, in solidar, la plata sumei de 22.206.040,091 USD, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In 14 aprilie 1988 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti cererea formulata de aceeasi reclamanta in contradictoriu cu paratele Banca Romana de Comrt Exterior (Bancorex) si Chase Manhattan Bank din SUA, prin care s-a solicitat obligarea acestora la restituirea documentatiei originale aferenta incarcaturii de 16.774 tone tabla groasa, in valoare de 5.517.289 USD si la plata de daune de 1.200.000 USD, iar in caz de nerestitituire a documentatiei sa fie obligate la plata celor doua sume.
Prin sentinta civila 874 din 25 inaurie 1994 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta 9489 din 23 septembrie 1993, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a declinat competenta solutionarii litigiului in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
Cele doua dosare au fost conexate, cauza fiind inregistrata, in 1993, pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
La 7 februarie 1997, reclamanta a facut mai multe precizari asupra partilor si obiectului cererii si anume cu privire la schimbarea denumirii reclamantei si schimbarea denumirii si adreselor paratelor.
Prin sentinta 1607 din 16 aprilie 1998 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia Comerciala au fost respinse exceptiile invocate de parate privind prescriptia dreptului la actiune si autoritatea de lucru judecata; a fost admisa in parte actiunea reclamentei SC Metalexportimport SA, astfel cum a fost precizata, impotriva paratelor din grupul Otto Wolff si anume 1) Otto Wolff GmbH, parte a grupului Thyssen AG, 2) Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH, parte a grupului Thyssen Handelsunion AG si Thysen AG Dusseldorf Germania si 3) Otto Wolf America Inc - Huston Texas - SUA si au fost obligate aceste parate la plata sumei de 17.983.598 US dolari, cu titlu de contravaloare marfa, din care in solidar cu parata Cideco, suma de 10.148.597 US dolari, cu dobanda legala de la data introducerii actiunii, 30 decembrie 1983, pana la data abrogarii Decretului nr. 311/1954, adica 08.01.1998. Prin aceeasi sentinta a fost obligata parata Chase Manhattan Bank la restituirea documentelor originale privind incarcaturile de pe vasele Arethuza si kooper sau la plata cu titlu de despagubiri a contravalorii acestor incarcaturi pentru nava Arethuza a sumei de 2.606.570 USD, in solidar cu paratele din grupul Otto Wolff si Cideco, suma facand parte din totalul de 17.983.589 USD, cu dobanda legala de la data introducerii actiunii, 14 aprilie 1988, pana la data abrogarii Decretului nr. 311/1954. Instanta a obligat paratele din grupul Itochu la 2.532.820 USD, contravaloarea marfa, cu dobanda legala de la data introducerii actiunii pana la data abrogarii Decretului nr. 311/1954 si la 18.195,46USD, cheltuieli de judecata. Prin aceeasi hotarare a fost respins capatul de cerere privind daunele fata de parata Chese Manhattan Bank ca nefondat. De asemenea, instanta a respins actiunea fata de Banca Romana de Comert Exterior ca nefondata si a luat act de renuntarea reclamantei la judecata fata de parata Comsteel cu sediul in Elvetia.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamanta SC Metalexportimport SA, precum si paratele Ott Wolff AG, Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH si Otto Wolf America.
Prin decizia nr. 1743 din 3.08.1999, pronuntata in dosarul nr. 2792/1996 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia comerciala a respins apelurile formulate.
Impotriva deciziei nr. 1743 din 03.08.1999 a instantei de apel au declarat recurs reclamanta SC Metalexportimport SA si paratele Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH, Otto Wolf America Inc si Thyssenkupp Steel AG (fosta Otto Wolff Flachstahl AG).
Prin decizia nr. 6126/07.12.2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Sectia Comerciala in dosarul nr. 6853/2000 au fost admise recursurile declarate de cele trei parate si de reclamanta, a fost casata decizia instantei de apel, au fost admise apelurile declarate impotriva sentintei civile nr. 1607/16.04.1998 a Tribunalului Bucuresti, care a fost schimbata in parte, dispunandu-se urmatoarele: respingerea actiunii reclamantei fata de paratele Thyssenkupp Steel AG, Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH, Otto Wolf America Inc. pentru lipsa calitatii procesuale pasive, fiind inlaturata obligarea acestora la plata in solidar a despagubirilor in suma de 17.983.589 USD cu dobanda legala, cat si de la plata cheltuielilor de judecata stabilite prin hotararea tribunalului. A stabilit ca dobanda de 6% pe an fata de celelalte parate curge de la data introducerii actiunii pana la plata integrala a acestora; au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Prin aceeasi decizie reclamanta SC Metalexportimport SA a fost obligata la 2.658.824.571 lei taxa judiciara in recurs catre paratele Thyssenkupp Steel AG, Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH, Otto Wolf America Inc, iar parata Cideco Franta a fost obligata la plata sumei de 340.992.423 lei taxa judiciara de timbru in recurs catre reclamanta SC Metalexportimport SA.
Impotriva deciziei 6126/7.12.2000 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia comerciala, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a promovat in 7 iunie 2001, recurs in anulare, care ulterior a fost retras, prin decizia 50/8 aprilie 2002 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Completul de noua judecatori, luandu-se act de retragerea recursului in anulare si fiind respinsa ca inadmisibila cererea formulata de reclamanta - intimata SC Metalexportimport SA de continuarea judecatii.
Impotriva acestei decizii reclamanta SC Metalexportimport SA a formulat contestatie in anulare, ce a fost respinsa ca nefondata prin decizia 148/9 decembrie 2002, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie - Completul de noua judecatori in dosarul 101/2002.
Impotriva deciziei nr. 6126/7.12.2000 a Curtii Supreme de Justitie - Sectia Comerciala, reclamanta SC Metalexportimport SA a formulat contestatie in anulare.
Prin decizia 4092/4 iulie 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comerciala in dosarul nr. 1686/2002 a fost admisa contestatia in anulare, s-a dispus anularea deciziei mentionate mai sus si s-a fixat termen in vederea solutionarii recursurilor.
Impotriva deciziei nr. 4092/4.07.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Comerciala au fost formulate contestatii in anulare de catre contestatoarele Otto Wolff Handelsgesellschaft GmbH Germania, Otto Wolf America Inc SUA si Thyssenkupp Steel AG Germania, acestea fiind respinse ca inadmisibile prin decizia nr. 4081/11 decembrie 2006, pronuntata de Inalta Curte de Casaiie si Justitie - Sectia Comerciala.
De asemenea impotriva deciziei 4092/4 iulie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) - Sectia Comerciala a fost formulata cererea de revizuire de catre parata Otto Wolff Handelsgesellschaft GmbH , prin incheierea nr.2682/19.09.2007 ICCJ luand act de renuntarea la judecarea cererii de revizuire.
In rejudecarea recursurilor formulate impotriva deciziei 1743/3 august 1999 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia Comerciala, ICCJ a pronuntat decizia 3681/5 decembrie 2008.
Reclamanta SC Metalexportimport SA a formulat o noua contestatie in anulare, promovata impotriva deciziei 3681/5 decembrie 2008 , cerere care a fost inregistrata pe rolul ICCJ - Sectia Comerciala sub 10576/1/2008.
Prin decizia 893/4 martie 2010 pronuntata de ICCJ - Sectia Comerciala in dosarul 1056/1/2008 a fost admisa contestatia in anulare, s-a dispus anularea partiala a deciziei contestate numai cu privire la admiterea recursurilor declarate de paratele Otto Wolff Handelsgesellschaft, Otto Wolf America Inc si Thyssenkupp Steel Beteiligungen GmbH impotriva deciziei 1743/3 august 1999. Dupa pronuntarea deciziei 893/04.03.2010 s-a fixat termen pentru solutionarea recursurilor declarate de parati la 17 iunie 2010, cauza este in prezent suspendata, pentru solutionarea exceptiei de nelegalitate a prevederilor art. 98 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, in temeiul dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocata de reclamanta.
Firma Thyssen Stahl GmbH a invocat prin petitia formulata si inaintata CSM, pe de o parte incalcarea institutiei termenului rezonabil, iar pe de alta parte aspecte vizand legalitatea hotararilor pronuntate in cadrul procedurii judiciare derulate in cauza in care are calitatea de parata.
In ce priveste aspectele invocate in legatura cu incalcarea institutiei termenului rezonabil, Inspectia Judiciara a CSM spune ca se impune a se preciza ca, potrivit dispozitiilor art. 99 lit. e si h din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor si exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedura, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, daca fapta nu constituie infractiune.
"Avand in vedere ca in dreptul intern nu sunt reglementate aspectele privind durata rezonabila de solutionare a cauzelor (care este aceasta in diferite materii si criteriile in functie de care se stabileste), aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se va face prin raportare la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Conform hotararilor pronuntate de Vurte (printe multe altele, Frydlender impotriva Frantei, nr. 30.979/96, $ 43, CEDO 2000-Vii, Carstea si Grecu impotriva Romaniei, nr. 56.326/00, $ 40, M.Of. nr. 485 din 19/07/2007) aceasta apreciere se face in functie de circumstantele cauzei si tinand seama de criteriile consacrate de jurisprudenta sa, in special de complexitatea cauzei, de comportamentul partilor si de cel al autoritatilor competente, precum si de miza litigiului pentru partile dintr-un anumit litigiu", noteaza Inspectia Judiciara.
Totodata, Inspectia Judiciara arata ca in cauza se poate constata ca procedura initiala la 30 decembrie 1983 de reclamanta Intreprinderea de Comert Exterior Metalimportexport Bucuresti, in prezent SC Metalimportexport SA Bucuresti, nu este finalizata la momentul actual, partile aflandu-se in faza rejudecarii recursului, urmare a admiterii celei de-a doua contestatii in anulare formulata impotriva deciziei data in recurs.
"Prin raportare la criteriile anterior evocate si oricare ar fi gradul de complexitate al cauzei, o durata a procedurii mai mare de 27 de ani, in mod evident, nu poate fi apreciata ca fiind rezonabila", arata inspectia.
Sursa citata a analizat motivele care au condus la aceasta durata a cauzei, pentru a stabili daca aceasta durata a fost justificata de motive obiective, daca s-au incalcat dispozitiile privind judecarea cu celeritate a cauzelor si daca aceasta se datoreaza unor motive imputabile judecatorilor care au participat la solutionarea cauzei, daca au fost incalcate cu rea credinta sau grava neglijenta norme de procedura si daca aceste fapte si conduite pot face obiectul unei actiuni disciplinare.
Inspectia Judiciara a apreciat ca unul din motivele care a condus la prelungirea duratei procedurii decurge din complexitatea deosebita a cauzei ce a impus lamurirea mai multor probleme de drept si unei situatii de fapt, de asemenea, complexe. Alt motiv a fost cel privind procedurile cu strainatatea ce determina intarzieri mari, precum si acordarea de termene lungi, dar si casari si rejudecari ale cauzei, totul fiind prevazut de lege.
In concluzie, Inspectia Judiciara propune CSM sa sesizeze Ministerul Justitiei pentru a analiza oportunitatea modificarii institutiei contestatiei in anulare, care in speta de fata a avut "consecinte grave asupra duratei procedurii si securitatii raporturilor juridice".
Metalimportexport a livrat, la inceputul anilor '80, in SUA, tabla groasa produsa la Galati la un pret de 330 de dolari pe tona. Tranzactia, incheiata cu firma americana IMC, a fost facuta la un pret inferior celui practicat la acea data pe piata americana, si anume de 520 de dolari tona. Finantarea si vanzarea tablei au fost facute prin intermediul firmelor Otto Wolff Handelsgesellschaft mbh (OWH) si Otto Wolff America Inc.(OWA), ThyssenKrupp fiind desemnata apoi succesorul legal al celor doua firme.
Calitatea slaba a produselor livrate de combinatul din Galati a determinat, pentru o perioada, intreruperea furnizarii, dar tranzactiile au fost reluate, fara a exista insa posibilitatea recuperarii contravalorii marfii, intrucat nu au fost deschise acreditive bancare care sa garanteze plata tablei groase. In urma acestui fapt, firma americana a ramas datoare catre Metalimportexport cu 18 milioane de dolari.
Compania IMC a intrat in faliment in 1982, iar intreprinderea romaneasca de comert exterior a incercat sa-si recupereze datoria, indreptandu-se impotriva firmelor componente ale grupului Otto.
La 16 aprilie 1996, Tribunalul Bucuresti a obligat firmele grupului Otto Wolff, printre care si ThyssenKrupp, la plata sumei de 18 milioane de dolari. Curtea de Apel Bucuresti a decis acelasi lucru, insa un complet de trei judecatori al Curtii Supreme de Justitie a decis ca ThyssenKrupp nu poate fi raspunzator pentru afacerile din anii '80, partenerii fiind MIE si IMC. Ulterior, cauza a fost rejudecata de mai multe instante, in prezent fiind suspendata la ICCJ din iunie 2010.
MEDIAFAX
