Noutati privind incadrarea faptei de nedepunere a declaratiilor fiscale la termen in contraventie simpla sau contraventie continua

De asemenea, conform art. 339 din Codul de procedura fiscala, dispozitiile titlului mentionat anterior se completeaza cu prevederile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor, respectiv cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/20012 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin Legea nr. 180/20023, act normativ care constituie cadrul general in materia dreptului contraventional si cuprinde norme juridice cu caracter de drept comun in legatura cu regimul general al sanctiunilor contraventionale, al aplicarii si al executarii acestora.

Prezentul demers este determinat de raportarea prevederilor art. 13 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 la cele ale art. 336 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala.

Avem in vedere faptul ca, potrivit acestor prevederi, aplicarea amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue, in termen de 6 luni de la data incetarii savarsirii faptei, precizandu-se faptul ca ne aflam in situatia unei contraventii continue in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.

Din perspectiva problemei care face obiectul prezentului demers, un prim aspect care se cere a fi lamurit consta in faptul ca pentru stabilirea de catre organele fiscale, cu corectitudine, a termenului de prescriptie, in cazul aplicarii amenzilor  contraventionale pentru faptele prevazute la art. 336 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, este necesara o delimitare clara a contraventiilor simple fata de cele continue.

Pentru o intelegere cat mai corecta a acestor notiuni si o aprofundare a notiunii de "contraventie continua", ne putem raporta la analiza prin analogie a infractiunii continue, intrucat dreptul contraventional imprumuta anumite trasaturi din dreptul penal, avand in vedere natura comuna a celor doua forme de ilicit (contraventia si infractiunea).

Astfel, avand in vedere faptul ca art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 ne ofera un singur element de diferentiere a contraventiei continue fata de contraventia simpla, si anume "contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in asupra infractiunii continue.

Infractiunea continua este definita prin faptul ca reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune ce se caracterizeaza prin aceea ca elementul sau material, constand intr-o actiune sau inactiune, se prelungeste (continua, dureaza) in timp, in mod natural dupa momentul consumarii pana la incetarea activitatii infractionale, care se poate datora interventiei faptuitorului, altor persoane, ori organelor competente.

Din definitia prezentata, rezulta ca la infractiunile continue elementul material consta, intotdeauna, intr-o actiune sau inactiune care, in raport cu natura sa intrinseca, este susceptibila de a se prelungi in timp, in mod natural si dupa producerea rezultatului, adica dupa ce infractiunea a ajuns la momentul consumativ.

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Ca regula generala, in cazul infractiunilor cu durata de executare, raportarea altor institutii de drept penal incidente se face la momentul epuizarii infractiunilor6, aceasta regula fiind statuata in mod expres si de catre art. 13 alin. (2) al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 potrivit caruia "in cazul contraventiilor continue, termenul prevazut la alin. (1) curge de la data incetarii savarsirii faptei".

O alta caracteristica a infractiunilor continue consta in faptul ca este necesar ca incalcarea obligatiei legale, si anume actiunea/inactiunea, sa aiba izvorul in baza aceleiasi rezolutiuni infractionale.

Potrivit acestei interpretari, infractiunea continua poate fi comisa in forma succesiva, in sensul ca actul de executare ce se prelungeste in timp poate suferi intreruperi care insa sunt firesti, date de natura faptei savarsite, fara insa ca aceste intreruperi sa sisteze unitatea faptei care constituie infractiune.

In acest context, raportat la cele prezentate anterior, in situatia in care contribuabilul nu depune declaratiile fiscale la termenele prevazute de lege, pe parcursul a mai multe luni de zile, se pune problema incadrarii acestei fapte in contraventie simpla sau contraventie continua.

Or, raportand aceasta caracteristica a infractiunilor continue la contraventia de nedepunere a declaratiilor fiscale, observam faptul ca nu ne aflam intr-o astfel de situatie in ceea ce priveste fapta de nedepunere a declaratiilor fiscale, intrucat ea este sanctionata de lege ca infractiune simpla, avand astfel unitate contraventionala.

Cititi continuarea analizei AICI.

Mihaela IORDACHE – Consilier superior
Anca RAICIU – Expert superior
Ministerul Finantelor Publice