Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Conditiile angajarii raspunderii penale a persoanei juridice in lumina noului Cod penal


Va prezentam suportul de curs sustinut de prof. univ. dr. Mihai Adrian Hotca - Lector INPPA, avocat in Baroul Bucuresti.
 
Membrii baroului sunt invitati sa participe dupa incheierea lucrarilor Adunarii Generale din 21 mai la dezbaterea creditata cu 6 puncte de pregatire profesionala.

Conditiile angajarii raspunderii penale a persoanei juridice in lumina noului Cod penal

prof. univ. dr. Mihai Adrian Hotca

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Controalele fiscului Inspectia fiscala si controlul antifrauda


Cum castigi razboiul cu Fiscul Tot ce trebuie sa stii despre inspectia fiscala si controlul DGAF pentru a fi protejat impotriva abuzurilor Tactici si strategii pentru izbanda sigura asupra inamicului venit in control Stii sa te aperi Stii cum sa scapi fara amenda Descopera acum “arma” care te ajuta sa lupti eficient impotriva...

Oferta Speciala
valabila 48h

Lector INPPA
Avocat in Baroul Bucuresti
Abstract

In temeiul noului Cod penal, persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. In ceea ce priveste institutiile publice, acestea  raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce poate face obiectul domeniului privat.

1. Personalitatea juridica

1.1. Aspecte comune
Potrivit art. 135 din noul Cod penal (Legea nr. 186/2009): „(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.

(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte”.

Una dintre conditiile generale pentru angajarea raspunderii penale a persoanei juridice este ca aceasta sa aiba personalitate juridica. Existenta conditiei rezulta din folosirea de catre legiuitor a expresiei „persoana juridica”. Persoana juridica este o forma de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si de obligatii civile. Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul general.

Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa caz, de la data actului de infiintare, de la data autorizarii constituirii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.

Conform art. 219 din noul Cod civil, faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.

Potrivit art. 220 din noul Cod civil, actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de catre acestia prin incalcarea indatoririlor stabilite in sarcina lor, apartine, in numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea ceruta de lege, iar in lipsa, cu majoritatea ceruta de prevederile statutare.

In ceea ce priveste entitatile in curs de constituire sau pe cele care si-au incetat existenta prin dizolvare, acestea nu raspund penal, deoarece entitatile in curs de infiintare, pana la data recunoscuta ca fiind momentul dobandirii personalitatii si cele care nu se mai regasesc in categoria persoanelor juridice, intrucat nu au dobandit ori si-au pierdut fiinta juridica, nu au capacitate juridica penala. Intr-adevar, apreciem ca persoanele juridice in curs de constituire, daca savarsesc fapte prevazute de legea penala, chiar daca din punct de vedere civil li se recunoaste o personalitate juridica limitata, nu raspund din punct de vedere penal, deoarece acest tip de personalitate este recunoscut numai pentru constituirea valabila a persoanei juridice in cauza.

In doctrina, s-a considerat ca, in ceea ce priveste persoanele juridice aflate in faza lichidarii, poate fi angajata raspunderea penala a acestora pentru faptele savarsite in timpul acestei faze1, argumentandu-se, la fel ca in doctrina franceza, ca persoanele juridice lichidate isi pastreaza capacitatea juridica necesara pentru prefacerea bunurilor in bani si plata pasivului2.

Raspunderea penala a persoanei juridice este directa si personala, ceea ce inseamna ca eventualul drept de regres al persoanei juridice impotriva prepusului sau excede raportului juridic penal de conflict3. Dreptul de regres al persoanei juridice impotriva persoanei fizice care este raspunzatoare de comiterea infractiunii este exercitabil in temeiul raspunderii civile delictuale.

In temeiul principiului teritorialitatii legii penale, trebuie sa admitem ca si persoanele juridice straine care comit infractiuni pe teritoriul Romaniei vor raspunde penal potrivit legii penale romane4.

1.1.2. Aspecte particulare
Persoanele juridice de drept privat dobandesc personalitate juridica in functie de specificul fiecareia, acestea fiind clasificate, de regula, in doua mari categorii: persoane juridice cu scop lucrativ si persoane juridice fara scop lucrativ (non-profit).

In cazul societatilor comerciale, societatilor cooperative, societatilor agricole, organizatiilor cooperatiste, grupurilor de interes economic, grupurilor europene de interes economic, companiilor nationale si regiilor autonome, personalitatea juridica este dobandita, de regula, incepand cu data inmatricularii la registrul comertului.

O situatie speciala o au societatile comerciale nelegal constituite, dar inmatriculate la registrul comertului. Avand in vedere faptul ca societatile comerciale nelegal constituite au dobandit personalitate juridica, iar eventuala  constatare a nulitatii, conform art. 58 din Legea nr. 31/1990, produce efecte numai pentru viitor, consideram ca poate fi angajata raspunderea penala a acestora5. In schimb, persoana juridica de fapt nu poate fi subiect ale raspunderii penale, deoarece nu are personalitate juridica, aceasta fiind o conditie care trebuie sa existe „in drept”, iar nu in fapt, in momentul comiterii faptei prevazute de legea penala6.

Persoanele juridice de drept privat fara scop lucrativ sunt persoane juridice infiintate cu finalitate nonprofit, fiind constituite pentru a desfasura anumite activitati de interes nepatrimonial general, al unor colectivitati ori al unor persoane fizice. Este vorba despre asociatii, fundatii, sindicate, patronate, partide politice, organizatii religioase sau etnice.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, asociatiile si fundatiile dobandesc personalitate juridica din momentul inscrierii in registrul asociatiilor si fundatiilor tinut la grefa judecatoriei, iar federatiile din momentul inscrierii in registrul federatiilor aflat la grefa tribunalului. Pierderea personalitatii juridice a acestor persoane juridice are loc in momentul dizolvarii.

Precizam ca asociatiile, fundatiile si alte persoane juridice fara scop lucrativ raspund penal chiar daca au fost declarate de utilitate publica, deoarece prin aceasta calitate ele nu devin autoritati sau institutii publice.
Partidele politice sunt, conform art. 1 din Legea nr. 14/2003, persoane juridice de drept public. Acestea dobandesc personalitate juridica de la data ramanerii irevocabile a hotararii prin care se admite cererea de inregistrare (art. 22). Partidele politice isi inceteaza existenta juridica prin dizolvare sau prin hotarare a Curtii Constitutionale sau prin hotarare judecatoreasca, in cazurile si conditiile prevazute de lege. Cu toate ca prin lege partidele politice sunt persoane juridice de drept public, legiuitorul nu le-a exceptat de la raspundere penal, ci a exclus numai aplicarea impotriva acestora a anumitor pedepse complementare, si anume dizolvarea si suspendarea activitatii.

Sindicatele si patronatele dobandesc si pierd personalitatea juridica in conditiile prevazute de Legea nr. 54/2003 (a sindicatelor) si Legea nr. 54/2004 (a patronatelor). Ca si in cazul partidelor politice, nici sindicatelor sau patronatelor nu li se pot aplica dizolvarea si suspendarea activitatii.

Organizatiile religioase si cele apartinand minoritatilor nationale au un regim juridic similar cu cel aplicabil partidelor politice, sindicatelor si patronatelor, deoarece nici in cazul acestora nu se poate dispune pedeapsa complementara a dizolvarii sau suspendarii activitatii. Cultele religioase pot fi recunoscute ca persoane juridice prin hotarare a guvernului, iar pierderea acestei calitatii are loc tot printr-o asemenea hotarare, in cazurile si conditiile prevazute de lege (Legea nr. 489/2006). In afara cultelor religioase, pot fi infiintate asociatii religioase, care dobandesc personalitate juridica in momentul inscrierii lor in Registrul asociatiilor religioase, tinut la judecatorie.

Persoanele juridice care desfasoara activitati in domeniul presei, indiferent de forma juridica [de drept public (de pilda, Societatea Romana de Radiodifuziune – a se vedea Legea nr. 41/1994) sau de drept privat], raspund penal, dar nu li se pot aplica trei dintre pedepsele complementare: dizolvarea, suspendarea activitatii si inchiderea unor puncte de lucru.

1.2. Capacitatea juridica

a) Precizari preliminare. A doua conditie generala pentru a putea fi angajata raspunderea penala a persoanei juridice este ca aceasta sa nu faca parte din categoria celor excluse, deoarece nu toate persoanele juridice raspund penal. Statul si autoritatile publice nu raspund penal, deoarece nu au capacitate juridica penala, astfel ca nu pot intra in raporturi de raspundere penala in calitate de subiecti pasivi ai acestor raporturi. De asemenea, institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

Mentionam ca, din cuprinsul textului legal reiese ca persoanele juridice, in afara celor anume exceptate, raspund penal indiferent daca sunt de drept public sau de drept privat. De altfel, potrivit art. 221 din noul Cod civil, daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in aceleasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.

b) Statul. Referitor la excluderea statului din sfera persoanelor juridice care raspund penal, aceasta se justifica prin aceea ca statul este printre singurele persoane juridice care nu pot fi desfiintate, iar pe de alta parte acesta este unicul subiect activ al raporturilor de raspundere penala. De asemenea, statul nu se impune a fi sanctionat, intrucat in cazul amenzii, singura pedeapsa principala aplicabila persoanelor juridice, acesta si-ar face singur o plata7. Mai mult, nici pedepsele complementare nu-si pot gasi aplicare cand este vorba de stat, deoarece activitatea statului nu poate fi suspendata, acesta nu poate fi dizolvat, el nu participa la licitatii publice etc.

Prin urmare, in sistemul nostru de drept, statul nu raspunde penal si nici nu exista ratiuni pentru a propune de lege ferenda instituirea unei atare raspunderi, indiferent de faptele care i s-ar putea imputa. Precizam ca statul poate raspunde pe terenul altor ramuri de drept (civil, international etc.).

De altfel, cu exceptia Danemarcei, in Codul penal al careia, in art. 27, este prevazuta posibilitatea angajarii raspunderii penale a statului pentru infractiuni care nu au fost comise in exercitarea atributiilor referitoare la puterea publica8 si a unor state de common law9, celelalte state exclud de plano raspunderea penala a statului.
Excluderea statului din categoria persoanelor juridice care raspund penal se fundamenteaza si pe dispozitiile celui de-al doilea Protocol al Conventiei privind protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, care in art. lit. d) prevede ca „persoana juridica” este orice entitate care are acest statut in temeiul dreptului national aplicabil, cu exceptia statelor sau a altor entitati publice in exercitiul prerogativelor lor de putere publica si a organizatiilor internationale publice.

c) Autoritatile publice. Care sunt autoritatile publice vizate a art. 135 C. pen. Prevederi importante referitoare la autoritatile publice sunt cuprinse in Constitutie. Legea fundamentala prevede ca sunt „autoritati publice”: Parlamentul (Capitolul I, art. 61-79), Presedintele Romaniei (Capitolul II, art. 80-101), Guvernul (Capitolul III, art. 102-110), Administratia publica (Capitolul V, art. 116-123), Autoritatea judecatoreasca (Capitolul VI, art. 124-134).

Genul autoritatilor publice care apartin administratiei publice centrale de specialitate cuprinde ministerele, organele de specialitate organizate in subordinea Guvernului, organele de specialitate organizate in subordinea ministerelor, organele de specialitate organizate ca autoritati administrative autonome, fortele armate, Consiliul Suprem de Aparare a Ţarii (art. 116-119), Curtea de Conturi.

Din categoria autoritatilor publice, care apartin administratiei publice locale fac parte consiliile locale alese din comune, orase si din subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor (art. 120), primarii alesi (art. 121), consiliile judetene alese (art. 122) si prefectul (prefectura), numit in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, care este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale (art. 123).

Din „Autoritatea judecatoreasca” fac parte instantele judecatoresti (art. 126-130), parchetele care functioneaza pe langa instantele judecatoresti (art. 131-132) si Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133-134).
Expresia „autoritate publica” este definita in art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, conform caruia autoritatea publica este „orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica”. Credem ca asimilarea nu poate fi extinsa si domeniul dreptului penal.

d) Institutiile publice. Potrivit art. 135 alin. (1): „Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat”. In redactarea existenta in Codul penal anterior se prevedea ca nu raspund penal institutiile publice: „care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”. Se observa ca redactorii noului Cod penal au tinut seama de sugestia, facuta in literatura de specialitate, referitoare la formularea anterioara, care era considerata necorespunzatoare10.

Care sunt institutiile publice ce desfasoara activitati ce nu pot face obiectul domeniului privat”? Aceste institutii publice sunt persoane juridice care desfasoara activitati excluse initiativei private, ceea ce inseamna ca nu pot fi desfasurate de persoane fizice si nici de persoane juridice de drept privat11.

Practic, asemenea institutii sunt relativ greu de identificat, deoarece cel putin o parte din institutiile care desfasoara activitati ce nu pot constitui obiect al initiativei private pot fi incluse si in categoria autoritatilor publice. Credem ca, in fiecare caz, organele judiciare trebuie sa verifice dispozitiile legale aplicabile persoanei juridice in cauza, iar daca se constata ca infractiunea a fost savarsita in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat, va exclude posibilitatea raspunderii penale, iar daca infractiunea a fost savarsita in exercitarea unei activitati ce poate face obiectul domeniului privat, organul judiciar va socoti ca fiind indeplinita cerinta legala, dispunand in consecinta.

Sunt institutii publice, de pilda, Institutul National al Magistraturii, Institutul de Medicina Legala „Mina Minovici”, Institutul de Expertize Criminalistice, Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor, Banca Nationala a Romaniei, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Uniunea Nationala a Notarilor Publici, Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti etc12. Spre exemplu, nu intra in sfera persoanelor juridice excluse de la raspundere penala universitatile de stat sau alte institutii de drept public, care deruleaza activitati ce pot face obiectul initiativei private13.

Regiile autonome, de asemenea, nu pot fi incluse in categoria institutiilor publice, chiar daca acestea au o natura juridica mixta (de drept privat si de drept public), deoarece art. 136 din Constitutie le prevede in mod distinct, astfel ca pot raspunde penal toate regiile, indiferent daca desfasoara sau nu activitate intr-un domeniu care este exclus initiativei private. De pilda, regiile de transport local, Regia Autonoma „Monetaria Statului”, Regia Autonoma „Monitorul Oficial” etc14.

Pe de alta parte, persoanele juridice de drept privat pot raspunde penal, indiferent de tipul de activitate pe care-l desfasoara, cu observarea limitarilor stabilite de lege. Astfel, spre exemplu, conform art. 141 din Codul penal, dizolvarea si suspendarea activitatii sau uneia dintre activitatile persoanei juridice nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii si nici persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.
Vor raspunde penal, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de lege, de pilda, urmatoarele categorii de persoane juridice: asociatiile; fundatiile; sindicatele; societatile comerciale; societatile cooperative; societatile agricole; grupurile de interes economic; regiile autonome etc.

1.3. Savarsirea infractiunii in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice
A treia conditie generala pentru antrenarea raspunderii penale a persoanelor juridice este ca infractiunile sa fie savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice15. Se observa ca legiuitorul roman a reglementat raspunderea penala a persoanei juridice dupa sistemul clauzei (raspunderii) generale sau modelul raspunderii generale, intalnit in special in common law, potrivit caruia persoana juridica poate raspunde penal pentru orice infractiune, fara excluderea de plano a unor infractiuni. Bineinteles ca, anumite infractiuni, cum sunt, violul, marturia mincinoasa etc. conceptual nu pot fi comise, cel putin in calitate de autor, de persoana juridica.

Privitor la aceasta conditie trebuie rezolvata chestiunea continutului legaturii intre persoana fizica care efectueaza actul de conduita propriu-zis al infractiunii si persoana juridica, deoarece potrivit art. 135 C. pen. pentru antrenarea raspunderii penale a persoanelor juridice este necesar ca infractiunile sa fie savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Textul legal nu cuprinde criterii pe baza carora sa se identifice persoanele care savarsesc infractiuni fie pentru transpunerea in practica a obiectului de activitate, fie numai in folosul sau interesul persoanei juridice.

Prin savarsirea unei infractiuni in realizarea obiectului de activitate trebuie sa intelegem ca un organ, prepus16 sau reprezentant al persoanei juridice a comis o infractiune cu prilejul transpunerii in practica a activitatilor pe care, potrivit legii sau actelor constitutive, persoana juridica le poate derula. Vor intra aici, de pilda, infractiunile la regimul concurentei, infractiuni din domeniul muncii etc. In orice caz, asa cum s-a remarcat in doctrina, faptele evaluate trebuie sa aiba legatura cu „politica generala a persoanei juridice” sau cu „activitatile principale menite sa duca la realizarea obiectului social, si nu de fapte care au fost doar ocazionate de activitati legate indirect de acest obiect”17. Prepusul este o persoana care indeplineste o insarcinare sau functie in interesul persoanei juridice, iar persoana juridica va raspunde penal daca fapta savarsita de acesta are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.

Legiuitorul roman, pornind de la regula specialitatii capacitatii de folosinta, a avut in vedere numai activitatile specifice obiectului de activitate al persoanei juridice, fie ca acesta este cel principal sau este unul dintre obiectele secundare. De pilda, daca o persoana juridica care are ca obiect de activitate impresariatul artistic savarseste fapte de trafic de persoane pentru practicarea prostitutiei.

O infractiune este comisa in interesul persoanei juridice in toate cazurile cand folosul – material sau moral – obtinut prin infractiune revine, in totul sau in parte, persoanei juridice, desi infractiunea nu este comisa in realizarea obiectului de activitate. Pe buna dreptate, se considera ca o infractiune este savarsita in interesul persoanei juridice si atunci cand folosul consta in evitarea unei pierderi18. Dintre infractiunile ce pot fi comise in interesul persoanei juridice, mentionam traficul de droguri, traficul de persoane, contrabanda, spalarea banilor etc.

O problema de drept, ridicata deja in doctrina noastra, este aceea a stabilirii solutiei in ipoteza in care o persoana fizica savarseste o infractiune in realizarea obiectului de activitate, dar in beneficiul exclusiv al persoanei fizice respective (ori a unei alte persoane) sau chiar contrar intereselor persoanei juridice19. Pornind de la ideea ca cele trei ipoteze – savarsirea infractiunii in realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, in interesul persoanei juridice sau in numele persoanei juridice – nu sunt conditii cumulative, ci sunt trei situatii alternative, consideram ca ori de cate ori sunt indeplinite conditiile a cel putin uneia dintre ipoteze poate fi angajata raspunderea penala a persoanei juridice, indiferent de imprejurarea ca fapta a fost sau nu comisa si in interesul persoanei juridice ori daca a fost sau nu savarsita in numele acesteia, bineinteles cu indeplinirea conditiilor obiective si subiective prevazute de lege pentru infractiunea imputata.

In sensul legii penale, o infractiune este savarsita in numele persoanei juridice daca persoana fizica care efectueaza elementul material al faptei actioneaza in calitate de prepus sau reprezentant al persoanei juridice, investit in mod oficial, fara ca fapta sa fie savarsita in realizarea obiectului de activitate sau in folosul persoanei juridice in cauza.

Potrivit proiectului Corpus Juris, pentru ca activitatea ilicita a unei persoane fizice sa poata atrage angajarea raspunderii penale a persoanei juridice nu se cere conditia unei investiri oficiale intr-o functie decizionala, reprezentare sau control, fiind suficient numai ca persoana fizica sa fi actionat in numele persoanei juridice ori sa fi avut o asemenea putere de drept sau de fapt.

O alta problema de drept este aceea a stabilirii solutiei legale in ipoteza in care o persoana fizica savarseste o fapta prevazuta de legea penala, in numele unei persoane juridice, dar contrar interesului acesteia. Spre exemplu, savarsirea unei infractiuni de spalare a banilor exclusiv in numele unei societati comerciale, de catre un reprezentat al acesteia, fara legatura directa cu realizarea obiectului de activitate, in interesul unuia dintre actionarii societatii comerciale.

In ceea ce ne priveste, cele trei ipoteze prevazute de art. 135, fiind necumulative, apreciem ca solutia legala este aceea ca nu are relevanta nici lipsa legaturii cu obiectul de activitate si nici imprejurarea ca fapta a fost comisa contrar intereselor persoanei juridice, atata timp cat fapta respectiva a fost comisa in numele persoanei juridice. Precizam insa ca, desi o fapta prevazuta de legea penala este comisa in numele unei persoane juridice, este posibil ca aceasta sa angajeze exclusiv raspunderea penala a persoanei fizice, in special in cazurile in care prin savarsirea infractiunii sunt vatamate interesele persoanei juridice, dar nu pentru ca fapta este impotriva intereselor acesteia, ci pentru ca este posibil sa nu se realizeze continutul elementului subiectiv, deoarece vinovatia, asa cum vom vedea, se raporteaza la atitudinea unor persoane fizice din cadrul persoanei juridice.
In urma analizei textului legal, asa cum s-a constatat deja in doctrina, se observa ca cele trei categorii de infractiuni – in realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, in interesul persoanei juridice sau in numele persoanei juridice – se intrepatrund20, deoarece sunt fapte care sunt savarsite in realizarea obiectului de activitate, in folosul si in numele persoanei juridice. De pilda, savarsirea unei infractiuni de trafic de persoane de catre administratorul unei societati comerciale care are ca obiect de activitate transport de persoane este o infractiune care poate fi inclusa in oricare dintre cele trei categorii.
 
2. Vinovatia penala a persoanei juridice

Pentru angajarea raspunderii penale a persoanei juridice, art. 191 din Codul penal anterior prevedea ca fapta trebuie savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala. Asa cum am mai spus, noul Cod penal nu a mai reluat aceasta mentiune, dar nu pentru ca vinovatia nu este o conditie pentru angajarea raspunderi penale a persoanei juridice, ci pentru ca mentiunea nu este necesara, deoarece art. 16 alin. (1) C. pen. stabileste ca „fapta (indiferent daca este comisa de o persoana fizica sau de o persoana juridica – precizarea noastra) constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala”.

Vinovatia persoanei juridice se raporteaza la organele si organizarea acesteia, putandu-se spune ca stabilirea vinovatiei persoanelor fizice ce alcatuiesc organele persoanei juridice echivaleaza cu stabilirea vinovatiei persoanei juridice in cauza. Daca fapta nu este comisa de organele persoanei juridice, ci de reprezentanti sau prepusi, vinovatia persoanei juridice se stabileste prin raportare la atitudinea organelor acesteia. Existenta vinovatiei sau a formei ori modalitatii acesteia se va desprinde din aspectele obiective ale modului in care au fost adoptate hotararile de catre organele de conducere ale persoanei juridice sau din practicile existente, cunoscute, acceptate sau tolerate, in cadrul activitatii persoanei juridice. Desi, in principiu, se poate afirma ca vinovatia persoanei fizice din conducerea persoanei juridice releva si vinovatia acesteia, totusi, credem ca organele judiciare trebuie sa stabileasca regulile si practicile existente in cadrul organizarii si functionarii persoanei juridice respective si, pe baza constatarilor, daca rezulta ca organele persoanei juridice au decis, au stiut sau nu au impiedicat, pe baza parghiilor avute la indemana, savarsirea unor infractiuni, urmeaza a se constata ca poate fi angajata raspunderea penala a persoanei juridice, daca este realizata forma de vinovatie ceruta de lege pentru infractiunea examinata.

In cazul faptelor intentionate este necesara preexistenta unei decizii a persoanei juridice pe baza careia a fost savarsita fapta prevazuta de legea penala. In cazul infractiunilor din culpa, vinovatia se stabileste prin verificarea obligatiilor persoanei juridice. De exemplu, daca infractiunea a fost determinata de o organizare necorespunzatoare. In ipoteza angajarii raspunderii penale a persoanei juridice pentru fapte savarsite din culpa se considera ca aceasta este posibila indiferent daca este sau nu stabilita vinovatia unei persoane fizice, deoarece culpa se raporteaza la atitudinea organelor entitatii colective in cauza21.

In ceea ce priveste infractiunile comise de catre alte persoane decat organele persoanei juridice, pentru existenta infractiunii este necesar ca acestea sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie despre activitatea infractionala desfasurata de persoana fizica. Prin urmare, este exclusa raspunderea penala a persoanei juridice atunci cand infractiunea este comisa pe neasteptate de catre un prepus al persoanei juridice sau daca fapta infractionala nu se incadreaza intr-o practica tolerata ori consimtita de persoana juridica. De asemenea, daca persoana juridica si-a creat un sistem bine organizat de supraveghere si control care, in mod rezonabil era apt sa previna comiterea de infractiuni, raspunderea persoanei juridice trebuie exclusa.

In doctrina se considera ca, atat timp cat vinovatia persoanei juridice este un element distinct de vinovatia persoanei fizice, deoarece este analizata separat, trebuie sa admitem ca vinovatia celor doua persoane poate fi la fel (de  aceeasi forma sau modalitate) sau diferita22.

Se poate vorbi de aceeasi forma de vinovatie cand atat persoana juridica, cat si cea fizica actioneaza ambele din culpa sau ambele cu intentie. Spre exemplu, daca membrii consiliului de administratie al unei persoane juridice a luat decizia deturnarii obiectului de activitate in vederea derularii unor activitati de trafic de persoane, aceeasi atitudine subiectiva fata de aceasta activitate avand si persoanele fizice implicate in transpunerea in practica a hotararii consiliului de administratie. Un alt exemplu care poate fi retinut aici este acela cand la cauzarea unui accident de munca ce a produs moartea mai multor persoane au avut o atitudine culpabila atat persoana fizica, care a pus in functiune utilajul ce s-a defectat si din cauza caruia a survenit accidentul, cat si organele de conducere ale societatii, care nu au efectuat instructajul privind protectia muncii.

In doctrina sunt date si exemple in sensul ca forma de vinovatie cu care actioneaza persoana juridica si persoana fizica poate fi diferita. De pilda, angajatul care deverseaza constant cu intentie deseuri care polueaza, iar persoana juridica pentru care acesta lucreaza nu stie (prin organele sale) despre activitatea prepusului sau, insa se constata o neglijenta repetata in ceea ce priveste supravegherea activitatii angajatilor.

In cazurile date ca exemple, in randurile anterioare, autorul material – angajatul neglijent sau cel de rea-credinta – vor raspunde penal fie in calitate de participant, fie in calitate de unic faptuitor, dupa caz, deoarece este posibil ca persoana juridica sa nu raspunda penal, dupa cum este posibila si situatia ca persoana din conducerea persoanei juridice sa nu poata fi trasa la raspundere penala. Deci, raspunderea penala a persoanei juridice poate coexista impreuna cu raspunderea persoanei fizice, care are calitatea de organ al persoanei juridice, si cu cea a persoanei fizice care a efectuat elementul material al infractiunii, dar cele trei categorii de subiecti se pot afla si in alte pozitii. De exemplu, persoana juridica nu raspunde penal, dar raspund cele doua persoane fizice. Sau, persona juridica si autorul material raspund penal, fara ca persoana fizica ce conduce persoana juridica sa raspunda penal. De asemenea, este posibil ca numai persoana juridica sa raspunda penal23.
Referitor la proba vinovatiei, in doctrina se arata ca aceasta se face indirect, prin probarea vinovatiei organelor persoanei juridice, intre cele doua existand un raport de identitate.


3. Corelatia raspunderii penale a persoanei juridice cu raspunderea penala a persoanei fizice

Subliniem faptul ca, prin introducerea raspunderii penale a persoanei juridice, legiuitorul roman nu a dorit sa construiasca o „umbrela” sub care sa se adaposteasca persoanele fizice care au realizat elementul material al infractiunii. Dimpotriva, in art. 135 alin. (3) C. pen. se precizeaza ca „Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte”. Analizand ipotezele in care se poate pune problema raspunderii penale a persoanei juridice, bazandu-ne si pe experienta practica a altor state, constatam ca, excluzand anumite situatii exceptionale, de regula, persoana fizica in privinta careia sunt intrunite aspectele obiective ale faptei prevazute de legea penala raspunde penal, in timp ce persoana juridica in legatura cu care s-a comis infractiunea raspunde penal uneori si, foarte rar, sunt cazuri in care persoana juridica raspunde penal in mod exclusiv. Posibilitatea raspunderii penale exclusive a persoanei juridice rezulta din prevederile art. 135 alin. (3) C. pen., conform carora raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice.

Pe baza acestor prevederi legale se poate spune ca raspunderea penala a persoanei juridice se poate cumula cu cea a persoanei fizice, dar nu o presupune, astfel ca pot exista cazuri in care persoana juridica sa raspunda penal, desi organele judiciare nu au reusit sa retina in sarcina vreunei persoane fizice conditiile raspunderii penale. In asemenea situatii, in doctrina se discuta referitor la modul cum se poate stabili existenta conditiilor raspunderii penale a persoanei juridice, in lipsa raportarii la o persoana fizica24.

In ceea ce ne priveste, apreciem ca stabilirea raspunderii penale a persoanei juridice presupune in toate cazurile raportarea la una sau mai multe persoane fizice care au realizat elementul material al faptei prevazute de legea penala. Fara o asemenea raportare, angajarea raspunderii penale a persoanei juridice ar fi arbitrara. Spre exemplu, in cazul in care decizia apartine unui organ colectiv si nu se poate stabili care dintre persoanele fizice au participat la luarea deciziei, persoana juridica raspunde penal numai daca o persoana fizica a transpus sau in practica rezolutia organului colectiv al persoanei juridice. „Executantul” – persoana fizica – raspunde penal numai daca a savarsit fapta cu forma de vinovatie prevazuta de lege, dar persoana juridica va raspunde penal, indiferent de situatia penala a persoanei fizice, deoarece fapta in ceea ce o priveste a fost comisa, in mod cert, cu vinovatie. De asemenea, daca decizia organului colectiv realizeaza in sine elementele obiective ale unei infractiuni, elementul material al faptei este atribuit tot unor persoane fizice, astfel ca indeplinirea aspectelor obiective ale faptei se apreciaza in functie de persoanele fizice participante la luarea deciziei in cauza. In ipoteza in care fapta prevazuta de legea penala este atribuita unui organ colectiv si nu se poate stabili ca cel putin o parte dintre persoanele fizice care alcatuiesc acest organ au comis fapta cu forma de vinovatie ceruta de lege, pe cale de consecinta va fi exclusa si raspunderea penala a persoanei juridice.  
Mentionam ca, desi raspunderea penala a persoanei juridice poate fi antrenata fara retinerea raspunderii penale a cel putin unei persoane fizice, de fiecare data aspectul subiectiv trebuie sa poata fi imputat cel putin unei persoane fizice, chiar daca nu se poate stabili identitatea acesteia (in cazul organelor colective, de pilda).
Spre deosebire, de alte legislatii, care prevad regula excluderii cumulului raspunderii penale a persoanei juridice si a raspunderii penale a persoanei fizice, credem ca legislatia noastra consacra regula potrivit careia raspunderea penala a persoanei fizice si a persoanei juridice nu se exclud, ci se cumuleaza25.  

In virtutea principiului caracterului personal al raspunderii penale, persoana juridica nu se poate regresa pentru a solicita plata amenzii penale platite, dar va putea solicita de la faptuitorii persoane fizice despagubiri in temeiul raspunderii civile delictuale. De asemenea, asociatii persoanei juridice nu pot fi obligati sa raspunda pentru amenzile penale aplicate entitatii fata de care au calitatea de asociati, deoarece s-ar incalca principiul personalitatii raspunderii penale, solutia fiind aceeasi inclusiv in cazul acelor persoane juridice in cadrul carora asociatii raspund nelimitat sau solidar26.

4. Participatia penala

In practica se pot ivi situatii in care sa se ridice problema stabilirii tipului de contributie la savarsirea infractiunii comise de persoana juridica. In ceea ce ne priveste, apreciem ca solutiile stabilite pentru participatia penala, in cazul in care o infractiune este comisa de catre mai multe persoane fizice. trebuie sa se aplice mutatis mutandis si atunci cand la savarsirea unei infractiuni participa persoane juridice. De exemplu, va exista coautorat atunci cand doua persoane juridice se inteleg sa efectueze impreuna o activitate care realizeaza continutul infractiunii prevazute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

_________________

1. Anca Jurma, Persoana juridica – subiect activ al raspunderii penale, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2010, p. 122.
2. Idem, 123.
3. Iulian Poenaru, Problemele legislatiei in domeniul contraventiilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 55-56.
4. Dorina Maria Costin, Raspunderea persoanei juridice in dreptul penal roman, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2010p. 273.
5. Idem, p. 282. A se vedea si Gheorghe Piperea, Obligatiile si raspunderea administratorilor societatilor comerciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 1998, p. 51.
6. Pentru aceeasi opinie, a se vedea Dorina Maria Costin, op. cit., p. 284.
7. Matei Basarab, Viorel Pasca, Gheorghita Mateut, Constantin Butiuc, Codul penal comentat, vol. I, Partea generala, Ed. Hamangiu, p. 104.
8. Sivina Bacigalupo, La responsabilidad penal de las personas juridicas, Bosch, Barcelona, 1998, p. 336.
9. Unele state care apartin sistemului common law permit, in mod exceptional, cum este, de pilda, Marea Britanie, unde Coroana (statul, guvernul si ministerele) poate raspunde penal in cazul infractiunilor create pe cale jurisprudentiala si in alte cazuri prevazute de lege.
10.  Florin Streteanu,Cateva consideratii privind raspunderea penala a persoanei juridice potrivit proiectului de lege pentru modificarea si completarea Codului penal, CDP nr. 1/2005, p. 42. A se vedea si Florin Streteanu, Radu Chirita, Raspunderea penala a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed, C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 395.
11. A se vedea si Florin Streteanu, Radu Chirita, Raspunderea penala a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed, C.H. Beck, p. 395.
12. Potrivit definitiei date de prof. univ. dr. Dana Apostol Tofan, institutiile publice sunt: „structurile subordonate ale unor autoritati ale administratiei publice care functioneaza din venituri bugetare, dar si din surse extrabugetare” (Drept administrativ, vol. I, ed. II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 6.).
13.  Potrivit art. 3 din Legea nr. 213/1998, domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege. Iar in temeiul art. 4 din aceeasi lege, domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata.
14. Pentru aceasta opinie, a se vedea Florin Streteanu, Radu Chirita, op. cit., p. 396-397.
15. In practica judiciara s-a considerat ca fapta a fost comisa in realizarea obiectului de activitate, retinandu-se urmatoarele: „referitor la contractul de licentiere pentru programul Autodesk Map 3D 2006 societatea inculpata avea dreptul sa instaleze si sa utilizeze doar pe un singur calculator programul in cauza, cu posibilitatea actualizarii (upgrade) la ultima versiune anuala in conditiile achitarii subscriptiei. Inculpatul B.I. a sustinut ca programele identificate cu ocazia controlului de catre organele de politie, au fost instalate de el pentru a le testa functionalitatea; de asemenea, a aratat ca el personal a procedat la reproducerea programelor de calculator pe unitatile functionale din incinta punctului de lucru. Tot inculpatul B.I. a sustinut ca doar el se ocupa de administrarea efectiva a societatii” (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4034/2009, www.scj.ro).
16. Conform art. 1373 alin. (2) din noul Cod civil: „Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia”.
17. Florin Streteanu, Radu Chirita, op. cit., p. 400.
18. Idem, p. 400. A se vedea si Dorina Maria Costin, op. cit., p. 356.
19. Anca Jurma, op. cit., p. 138.
20. Florin Streteanu, Radu Chirita, op. cit., p. 401.
21. Dorina Maria Costin, op. cit., p. 373.
22. Florin Streteanu, Radu Chirita, op. cit., p. 403. In doctrina a fost exprimata si opinia potrivit careia vinovatia persoanei juridice este identica cu vinovatia persoanei fizice (Matei Basarab, Viorel Pasca, Gheorghita Mateut, Constantin Butiuc, Codul penal comentat, vol. I, Partea generala, Ed. Hamangiu, p. 126-127)
23. Idem, p. 406. Autorii dau ca exemplu, cazul in care decizia la nivelul persoanei juridice s-a luat prin vot secret, cu majoritate de voturi si nu se poate stabili identitatea persoanelor care au fost de acord cu decizia respectiva.
24. Anca Jurma, op. cit., p. 148.
25. In dreptul belgian, spre exemplu, in cazul infractiunilor din culpa cumulul raspunderii penale a persoanei juridice cu a raspunderii penale a persoanei fizice este exclus, deoarece intr-o atare situatie se aplica regula raspunderii exclusive a persoanei care are culpa cea mai grava (pentru mai multe date, a se vedea Anca Jurma, op. cit., p. 148). De pilda, conform art. 5 din Codul penal belgian: „ Atunci cand responsabilitatea  persoanei juridice  este angajata  exclusiv  ca urmare a interventiei  unei persoane fizice  identificate, numai  persoana care a comis  fapta cea  mai grava  poate fi condamnata.  Daca persoana fizica  identificata  a comis fapta cu buna stiinta si  in mod voit,  ea poate fi condamnata  in acelasi timp cu persoana juridica responsabila”.
26. A se vedea si Florin Streteanu, Radu Chirita, op. cit., p. 408-409. Autorii arata ca, in masura in care asociatii in cauza au fost si ei sanctionati penal pentru fapta respectiva s-ar incalca si regula non bis in idem.

 

de
Data aparitiei: 20 Mai 2011
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite pe Email!
Votati articolul "Conditiile angajarii raspunderii penale a persoanei juridice in lumina noului Cod penal":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

ClubJuridic.ro - intrebarea zilei

Amplasare aparat radar

Intrebare: Buna ziua, Exista undeva in lege vreun articol in care sa se specifice unde este si unde nu este legal sa stationeze un autoturism al politiei dotat cu aparat radar in scopul utilizarii acestuia? Deoarece nu mi se pare normal si legal ca un echipaj de politie sa dea o amenda atata timp cat, la montarea radarului, chiar ei incalca regulile de circulatiemasina de politie intra pe contrasens avand marcaj continuu +semn de depasire interzisa, trecere de pietoni, etc... Va multumesc anticipat!

Raspuns: Legea specifica ca politistii aflati in misiune pot incalca reguli de circulatie cu exceptia regulil... [citeste tot raspunsul aici...]

Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016