Obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni se incadreaza in categoria operatiunilor post-privatizare, termenul de prescriptie aplicabil fiind termenul general de trei ani, iar nu cel prevazut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 care vizeaza operatiuni, acte sau drepturi in legatura cu privatizarea.
Sectia comerciala, Decizia nr. 3722 din 4 noiembrie 2010
Legea nr. 137/2002, art. 12 alin. (5), art. 39
Reclamanta A.V.A.S. Bucuresti a chemat-o in judecata pe parata SC M. Campia Turzii SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la majorarea capitalului social cu suma reprezentand diferenta dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societatii si valoarea terenurilor cuprinsa in anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 9896/2005 si seria M 03 nr. 10117/2005 emise de Ministerul Economiei si Comertului, reactualizata cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislatia in vigoare, obligarea paratei la plata de daune cominatorii in suma de 100 lei pe zi de intarziere in executarea obligatiei de a face de la data pronuntarii hotararii pana la implinirea acesteia.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca societatea parata a fost privatizata la data de 14 martie 2003 prin vanzarea de catre APAPS (actual AVAS) a actiunilor detinute in numele statului, conform contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. 5/14 martie 2003.
In conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, modificata si completata, in cazul in care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmata anterior privatizarii de majorarea corespunzatoare a capitalului social sau daca certificatul se elibereaza dupa privatizare, capitalul social se majoreaza de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerata aport in natura al statului sau al unei unitati administrativ-teritoriale, dupa caz, in schimbul caruia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept institutiei publice implicate.
La datele de 4 aprilie 2005 si 20 septembrie 2005 Ministerul Economiei si Comertului a emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 9896 si seria M 03 nr. 10117 pentru parata. In A.G.E.A. paratei din data de 20 aprilie 2005 a fost adoptata hotararea de majorare a capitalului social al societatii cu suma de 695.179,9 lei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 9896/2005, iar in A.G.E.A. paratei din data de 16 noiembrie 2005 a fost adoptata hotararea de majorare a capitalului social al societatii cu suma de 554.735,20 lei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10117/2005.
Suma cu care a fost majorat capitalul social al societatii a fost reprezentata de contravaloarea terenurilor pentru care s-au obtinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate, determinata conform prevederilor HG nr. 983/1998, respectiv suma totala de 1.249.914,99 lei.
Anterior acestei majorari, patrimoniul societatii a fost supus reevaluarii potrivit HG nr. 403/2000, dar a cuprins doar mijloacele fixe ale societatii, nu si terenurile, astfel cum recunoaste chiar parata in adresa inregistrata la AVAS cu nr. 10068/2008.
Parata a majorat necorespunzator capitalul social al societatii fara sa se respecte prevederile art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 si a Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii care prevad ca valoarea cu care se majoreaza capitalul social este valoarea preluata din taxele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, actualizata cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislatia in vigoare.
Valoarea cu care s-a majorat capitalul social al paratei nu reprezinta valoarea preluata din anexele certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reactualizata cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislatia in vigoare.
Astfel cum rezulta din hotararile AGEA ale paratei nr. 190/2005 si nr. 194/2005, capitalul social a fost majorat numai cu valoarea mentionata in anexele certificatelor de atestare, fara a fi reactualizata, asa cum prevede textul de lege aratat.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinta nr. 617/2010 a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune ridicat de parata si a respins actiunea cat si capatul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca in cauza exceptia prescriptiei trebuie analizata conform art. 39 din Legea nr. 137/2002, lege care constituie dreptul material aplicabil cauzei.
Conform acestui text de lege „Termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea, este de o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau actului atacat ori de la data nasterii dreptului, cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevazute in contractele de vanzare-cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate, precum si a celor in desfiintarea acestor contracte carora li se aplica termenul general de prescriptie”.
In cauza, reclamanta a cunoscut valoarea cu care s-a majorat capitalul social al paratei cel tarziu la data la care s-au adoptat cele doua hotarari, insa actiunea a fost inregistrata dupa trei luni de la aceasta data.
In acest context, a retinut tribunalul ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigente carora li se subsumeaza si instituirea termenelor de prescriptie, la expirarea carora valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
Art. 39 din Legea nr. 137/2002 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunilor prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea.
Se asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice comerciale, in vederea garantarii stabilitatii si securitatii acestora.
Chiar si in aceste imprejurari, a apreciat tribunalul ca se impune a fi analizata compatibilitatea termenului de prescriptie de o luna prevazut de Legea nr. 137/2002 cu jurisprudenta CEDO.
Raspunzand criticilor formulate prin motivele de apel de catre reclamanta AVAS, Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 82 din 9 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.
In fundamentarea solutiei, instanta de control judiciar a retinut ca astfel argumentul adus de apelanta referitor la termenul general de prescriptie de trei ani nu poate fi primit deoarece se omite a se avea in vedere ca nu este vorba de o operatiune post privatizare ci de o operatiune in procesul privatizarii, operatiune ce face incidente dispozitiile Legii nr. 137/2002. Acest act normativ, prin dispozitiile sale, reglementeaza majorarea capitalului social, termenele, obligatiile, transferul, vanzarea, masurile in procesul privatizarii dar si reglementari cu privire la solutionarea litigiilor.
Astfel, prin art. 39 prevede ca termenul de prescriptie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea este de o luna de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca existenta operatiunii sau actul atacat ori de la data nasterii dreptului, cu exceptia cererilor privind executarea obligatiilor prevazute in contractele de vanzare-cumparare de actiuni ale societatilor comerciale privatizate precum si a celor in desfiintarea acestor contracte carora li se aplica termenul general.
Reiese din normele enuntate ca termenul de prescriptie in materia supusa in cauza dedusa judecatii, respectiv valorificarea dreptului la majorarea capitalului, efectuarea operatiunii, este de o luna de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoasca existenta operatiunii cu exceptia acelor raporturi ce rezida din executarea contractelor de vanzare-cumparare de actiuni unde termenul este cel general de trei ani.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta, criticile vizand aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel s-a sustinut ca s-a retinut gresit ca in cauza sunt incidente prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002 referitoare la termenul special de prescriptie de o luna.
Articolul sus mentionat, a considerat recurenta, nu este aplicabil in speta, fiind vorba despre o majorare de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a obtinut certificat de atestare a dreptului de proprietate, institutia publica implicata devenind de drept proprietara actiunilor emise.
Recursul este fondat.
Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, lege care a stabilit cadrul legal pentru accelerarea procesului de privatizare, prevede ca „in cazul in care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmata, anterior privatizarii, de majorarea corespunzatoare a capitalului social sau daca certificatul se elibereaza dupa privatizare, capitalul social se majoreaza de drept cu valoarea terenului, care va fi considerata aport in natura al statului sau a unei unitati administrativ-teritoriale dupa caz, in schimbul careia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept instantei publice implicate”.
Asa cum rezulta din actele dosarului, SC I.S. SA Campia Turzii (actual SC M. Campia Turzii SA) a fost privatizata la data de 14 martie 2003 prin vanzarea de catre AVAS a actiunilor detinute in numele statului, conform contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. 5 din 14 martie 2003.
In speta, situatia se refera la o operatiune post-privatizare, intrucat intimata a obtinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni, nefiind vorba de operatiuni, acte sau drepturi in legatura cu privatizarea si la care se refera art. 39 din Legea nr. 137/2002, articol inaplicabil cauzei.
Fata de cele aratate, vazand art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta A.V.A.
