Pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare

Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca, asa cum este definit art. 1650 Cod civil. Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.

Inainte de incheierea contractului de vanzare, partile pot incheia o promisiune de vanzare-cumparare stabilind data pana la care va putea fi incheiat. Cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite, conform art. 1.669 Cod civil.

In lipsa de stipulatie contrara, sumele platite in temeiul unei promisiuni de vanzare reprezinta un avans din pretul convenit.

Partea care va solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract trebuie sa isi fi executat propria sa obligatie, sau, cel putin sa fi incercat sa o execute insa executarea nu a fost posibila din pricina celeilalte parti.

In contractele de vanzare-cumparare, partea care solicita pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract este de regula promitentul cumparator care, fie a achitat intregul pret prevazut in contract, fie s-a prezentat la data stabilita in promisiunea de vanzare-cumparare pentru incheierea contractului insa promitentul vanzator nu s-a prezentat ori a refuzat incheierea contractului.

Drept urmare, promitentul cumparator are dreptul de a depune pretul contractului intr-un cont deschis pe numele promitentului vanzator, instiintandu-l pe acesta despre depunerea pretului, si se va adresa instantei de judecata pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract.

Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat.

In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.