Prin reducerea cuantumului onorariului avocatial pus in sarcina partii care a pierdut procesul, instanta nu intervine in contractul de asistenta judiciara si nu-l modifica, in sensul diminuarii sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciaza in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala.
Dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept civil, este insa susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod procedura civila au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009.
C.pr.civ. art. 274
Prin actiunea inregistrata la 17 ianuarie 2008 reclamanta S.C.A. S.A. Slatina a chemat in judecata pe paratul G.M.M., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa-l oblige pe parat la plata sumei de 1.556.114,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariile de avocat si cheltuielile de transport ocazionate de urmatoarele litigii:
- litigiul avand ca obiect actiunea in pretentii formulata de G.M.M. in legatura cu inovatia denumita „Lopata tehnologica”, solutionat irevocabil prin decizia nr.10416 din 15 decembrie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si
- litigiul avand ca obiect actiunea in pretentii formulata de G.M.M. in legatura cu inovatia denumita „Dispozitiv articulatie ciocan”, solutionat irevocabil prin decizia nr.5455 din 2 iunie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin sentinta civila nr.1192 din 2 septembrie 2008, Tribunalul Olt, Sectia civila a admis in parte actiunea si l-a obligat pe parat la plata sumei de 10.000 lei despagubiri, precum si la plata sumei de 683 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a stabilit fazele procesuale care s-au parcurs in cele doua litigii indicate de reclamanta si a identificat, totodata, facturile si chitantele care fac dovada achitarii onorariilor avocatiale.
In drept, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 274 alin. (2) Cod procedura civila, judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxele de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut.
Judecatorii au insa dreptul, potrivit art.274 alin. (3) Cod procedura civila, sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Totodata, a retinut si practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele Costin impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, Stere si altii impotriva Romaniei, Raicu impotriva Romaniei).
In acelasi sens, a retinut si decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
Referitor la litigiul in legatura cu inovatia denumita „lopata tehnologica”, tribunalul a retinut ca in faza recursului s-au efectuat plati disproportionat de mari pentru onorariile avocatiale, ca nu exista documente justificative privind orele prestate si nu rezulta in ce a constat activitatea avocatilor pentru a lua cunostinta de actele si probele dosarului, cu atat mai mult cu cat solutia pronuntata de Curtea de Apel Craiova era favorabila paratei S.C. A. S.A. astfel incat , in faza de recurs nu s-a facut altceva decat sa se sustina solutia instantei de fond, invocandu-se ca principal argument pronuntarea unei alte solutii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un dosar cu obiect identic.
In ceea ce priveste litigiul referitor la inovatia „Dispozitiv articulatie ciocan”, tribunalul arata ca in perioada martie 2005 – mai 2007, incepand cu sustinerea cererii de stramutare, s-au efectuat plati disproportionat de mari si ca nu exista de asemenea documente justificative, cu atat mai mult cu cat in aceasta cauza solutia Curtii de Apel Brasov - la care s-a stramutat pricina – a fost ulterioara deciziei nr.177/2005 a Curtii de Apel Craiova, creandu-se astfel precedentul admiterii exceptiei prescriptiei.
Avand in vedere ca si in acest litigiu solutia Curtii de Apel Brasov a fost favorabila paratei, efortul ulterior al avocatilor, in faza de recurs si de contestatie in anulare, a fost simtitor diminuat.
S-a mai retinut ca, numai examinand platile efectuate de la incheierea contractului de asistenta si pana la solutionarea cererii de stramutare, in perioada februarie 2005 – 15 aprilie 2005, acestea totalizeaza 278.475 lei, suma total nejustificata in ceea ce priveste activitatea de specialitate din partea avocatilor angajati de parata.
Prin decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila si pentru cauze cu minori si de familie a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat in parte sentinta si l-a obligat pe parat si la plata sumei de 63,51 lei cu titlu de despagubiri civile, a mentinut restul dispozitiilor sentintei si l-a mai obligat pe parat la plata sumei de 3,73 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
Sustinerile apelantei reclamante in sensul lipsei de abilitare a instantei de judecata de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia solutionarii cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, fie cu caracter accesoriu, fie pe cale principala, sunt nefondate.
Aceasta abilitate este data de dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, care au fost declarate constitutionale prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale.
In considerentele acestei decizii s-a aratat ca nicio dispozitie din legea fundamentala nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instantei de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata cuantumul onorariului convenit intre partile contractului de asistenta juridica, prin prisma proportionalitatii cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse.
O asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar sa-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecinta insusirii sale de catre instanta prin hotararea judecatoreasca, creanta dobandind astfel caracter cert, lichid si exigibil.
In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat ca onorariile avocatiale urmeaza sa fie recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare si au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil.
Dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod procedura civila nu contravin nici dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, conform carora contractul dintre avocati si client nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplica exclusiv raporturilor contractuale dintre partile contractului de asistenta juridica, fiind o aplicatie particulara a art. 969 Cod civil, care consacra principiul obligativitatii respectarii contractului de catre parti, clientul avand obligatia de a achita integral onorariul, pe care insa nu il va putea recupera de la partea adversa, in masura in care va castiga procesul, decat daca instanta va aprecia asupra caracterului sau real, necesar si rezonabil.
In ceea ce priveste temeinicia hotararii tribunalului, curtea de apel a retinut ca:
Este adevarat ca valoarea pricinilor in care s-au efectuat cheltuielile de judecata pretinse a fost de aproximativ 22 miliarde lei vechi, insa ambele litigii au fost solutionate in temeiul exceptiei peremtorii a prescriptiei dreptului la actiune, solutiile fiind mentinute de toate instantele de control judiciar, ceea ce fundamenteaza presupunerea ca munca prestata de avocat, raportata la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebita.
Ca atare, suma de 1.556.051,37 lei constand in onorarii de avocat, desi are un caracter cert nu indeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, diminuarea sa in limita sumei de 10.000 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
Este fondat insa, motivul de apel referitor la omisiunea obligarii paratului la plata cheltuielilor de transport suportate de reclamanta pe parcursul derularii celor doua litigii, dovedite prin chitantele fiscale depuse la dosar si totalizand 63,51 lei.
Facand aplicarea dispozitiile art. 276 Cod procedura civila curtea de apel a mai stabilit in sarcina paratului obligatia de plata a cheltuielilor de judecata efectuate in apel, proportional cu pretentiile admise, respectiv a sumei de 3,73 lei.
Impotriva deciziei curtii de apel a declarat recurs reclamanta, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct.9 si art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
1. In dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta sustine ca instanta de apel, ca si prima instanta, a procedat nelegal la reducerea onorariului avocatial platit in cele doua litigii.
1.1. In acest sens, recurenta sustine ca au fost incalcate dispozitiile art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, care statueaza ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Obligatia de plata ii incumba paratului si in raport de dispozitiile art. 998-999 Cod civil referitoare la raspunderea pentru fapta proprie, in conditiile in care temeiul acordarii cheltuielilor de judecata il reprezinta culpa procesuala.
Fata de dispozitiile legale mentionate si de imprejurarea ca paratul s-a aflat in culpa procesuala, reclamanta este indreptatita sa recupereze integral cheltuielile de judecata efectuate.
In continuare, recurenta prezinta fazele procesuale urmate in cele doua litigii si cheltuielile de judecata efectuate pe parcursul acestora, aratand ca niciuna din cheltuielile efectuate nu a fost rambursata de catre parat.
De altfel, instanta de apel retine in mod corect in considerentele hotararii ca suma de 1.556.051,37 lei reprezentand onorariile de avocat are un caracter cert, situatie in care trebuia sa il oblige pe parat la plata integrala a acestei sume.
1.2. Instanta de apel trebuia sa constate ca prima instanta a procedat in mod nelegal reducand onorariul avocatial suportat de reclamanta in cadrul litigiilor mentionate.
In sensul ca, potrivit art. 30 din Legea nr.51/1995, instantele nu au dreptul sa reduca cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul sau, recurenta invoca decizia nr. 1479/1996 a Curtii Supreme de Justitie - sectia comerciala si decizia nr. 914/1996 a aceleasi instante.
Totodata, arata ca prin decizia nr. 367/2008 a Curtii Constitutionale s-a statuat asupra constitutionalitatii art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, retinandu-se ca obligativitatea platii cheltuielilor de judecata, incluzand taxele de timbru si onorariile avocatilor, de catre partea ale carei pretentii nu au fost admise are la baza ideea de culpa procesuala a acesteia.
Instanta de apel trebuia sa observe ca aceasta decizie este ulterioara deciziei nr. 401/2005 a Curtii Constitutionale, pe care o invoca in motivarea hotararii.
In continuare, recurenta mentioneaza o serie de decizii de speta ale instantei supreme prin care s-au acordat integral cheltuielile de judecata efectuate de catre partea care a avut castig de cauza.
1.3. Instanta de apel ca - si instanta de fond - si-a insusit in mod nejustificat sustinerea paratului potrivit careia onorariile sunt disproportionate si exagerate fata de valoarea pricinii si munca depusa de avocati.
Enumerand activitatile depuse pe parcursul derularii celor doua procese de catre avocatii sai, recurenta arata ca, chiar daca admiterea exceptiei prescriptiei extinctive a facut inutila solutionarea fondului pricinii, in vederea termenului de judecata a fost necesara pregatirea dosarului sub toate aspectele, in conformitate cu dispozitiile art. 34 din Legea nr. 51/1995.
Mai arata ca onorariile mentionate in contractele de asistenta juridica au fost stabilite tocmai in raport cu timpul efectiv prestat, ca societatea de avocatura angajata este una specializata in domeniu si ca, intr-un litigiu similar, care a fost solutionat tot de instantele din circumscriptia Curtii de Apel Craiova, D.V. a platit avocatului care il reprezinta pe paratul din prezenta cauza, suma de 1.350.000 lei doar pentru redactarea unei cereri de executare silita prin poprire.
Fata de cele aratate, aprecierea instantelor anterioare potrivit careia munca avocatului in cele doua cauze valoreaza suma de 10.000 lei este lipsita de orice fundament si demonstreaza o lipsa de apreciere in privinta calitatii activitatii avocatiale desfasurate de „S. si A.”.
Jurisprudenta C.E.D.O. invocata de instante se refera la alte chestiuni decat cele care formeaza obiectul litigiului, fiind vorba de decizii pronuntate impotriva Statului Roman, in materie imobiliara sau in legatura cu incalcarea art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar nu impotriva unor persoane fizice sau juridice care cu rea-credinta au declansat litigii pe rolul instantelor judecatoresti si pe care le-au pierdut, cum este cazul in speta.
2. In dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila, recurenta arata ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului prin care apelanta critica cuantumul sumei de 10.000 lei.
Astfel, se criticase faptul ca instanta de fond a acordat suma de 10.000 lei cu titlul de onorariu avocatial pentru ambele litigii si pentru toate caile de atac parcurse de acesta, fara a rezulta cum a stabilit instanta acest cuantum.
Or, judecatorul are obligatia de a demonstra in scris de ce s-a oprit la solutia data, de ce a admis sustinerile uneia din parti si le-a respins pe celelalte, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare.
Avand in vedere numeroasele etape procesuale parcurse de fiecare cauza si numarul mare de ore alocate asigurarii unei asistente juridice de calitate este mai mult decat surprinzatoare decizia instantei de judecata de a acorda, in final, suma de 10.000 lei, fara a se arata macar cum a stabilit instanta acest cuantum.
Recurenta solicita admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei, admiterea apelului, modificarea in parte a sentintei si obligarea paratului la plata sumei de 1.556.114,88 lei cheltuieli de judecata, precum si la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu prezenta cauza.
Intimatul nu a depus la dosar intampinare.
Analizand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, Inalta Curte a constatat ca recursul este fondat in limitele si pentru motivele ce se vor arata in continuare.
1. Criticile de nelegalitate formulate de recurenta sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
1.1. Instanta de apel – ca si prima instanta – a interpretat corect dispozitiile art. 274 Cod procedura civila.
Este adevarat ca reclamanta S.C. A. S.A. Slatina a avut castig de cauza in cele doua litigii anterioare, in care, admitandu-se exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de ea, s-au respins ca prescrise ambele actiuni promovate de G.M.M.
In acest mod reclamantul din cele doua litigii a cazut in pretentii in sensul art. 274 alin. (1) Cod procedura civila.
Textul de lege mentionat da dreptul partii care a castigat sa solicite plata cheltuielilor de judecata.
Aceasta constituie, de altfel, regula pe care instantele o aplica, in acest sens fiind relevanta jurisprudenta invocata de recurenta.
De la regula potrivit careia partea care a castigat procesul urmeaza a-si recupera integral cheltuielile de judecata efectuate, alineatul al treilea al art. 274 Cod procedura civila prevede o exceptie, in sensul ca judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Cum textul nu distinge, el are aplicabilitate atat atunci cand cheltuielile de judecata sunt solicitate pe cale accesorie in litigiul in care s-a efectuat, cat si atunci cand sunt solicitate pe calea unei actiuni separate.
Fata de existenta acestui text de lege nu se poate primi critica recurentei privitoare la incalcarea dispozitiilor art. 274 alin. (1) Cod procedura civila ori principiului repararii integrale a prejudiciului specific raspunderii civile delictuale, deoarece neacordarea in integralitate a cheltuielilor de judecata a fost motivata nu pe considerentul ca, desi a castigat litigiile, nu i s-ar cuveni cheltuielile de judecata, ci pe considerentul ca sunt aplicabile dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
1.2. Contrar sustinerilor recurentei, prin aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila nu s-au incalcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
In realitate, dupa cum in mod just a retinut curtea de apel, dispozitiile legii privind organizarea si exercitarea profesie de avocat mentionate consacra principiul obligativitatii respectarii contractului de asistenta judiciara si sunt aplicabile exclusiv partilor contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocatial pus in sarcina partii care a pierdut procesul, instanta nu intervine in contractul de asistenta judiciara si nu-l modifica, in sensul diminuarii sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciaza in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala.
Dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept civil, este insa susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozitiile art. 274 alin. (3) Cod procedura civila au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
Aceste dispozitii legale au fost supuse si controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala a statuat prin decizia nr. 401/2005 ca ele nu contravin niciunui text din legea fundamentala, ca ele consacra o prerogativa necesara a instantei de judecata si, totodata, sunt in concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste decizia nr. 367/2008 a Curtii Constitutionale, pretins ignorata de catre instanta de apel, Inalta Curte constata ca aceasta nu consacra o revenire a instantei de contencios constitutional asupra propriei jurisprudente, ci priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (1) Cod procedura civila.
1.3.Referitor la jurisprudenta C.E.D.O., invocata de instantele anterioare, aceasta este relevanta sub aspectul principiului pe care il degaja si anume, acela ca cheltuielile de judecata efectuate in proces urmeaza sa fie recuperate de partea care are castig de cauza numai in masura in care constituie cheltuieli necesare, reale si rezonabile.
Chiar daca in hotararile date cu titlu de exemplu litigiile au privit incalcarea de catre Statul Roman a unor alte drepturi decat cele de proprietate industriala, problema cheltuielilor de judecata este o problema comuna tuturor litigiilor civile, iar distinctiile facute de recurenta nu se justifica.
2. In afara criticilor de nelegalitate, pe care le-a reiterat si in recurs, reclamanta a formulat in apel si critici referitoare la modul in care a fost stabilit, prin reducere, onorariul de avocat la suma de 10.000 lei.
Cu privire la acest aspect, curtea de apel s-a limitat sa arate ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, mentinuta de instantele de control judiciar, fundamenteaza presupunerea ca munca prestata de avocat, raportata la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebita.
Aceasta motivare nu corespunde exigentelor art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedura civila si nici art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, facand incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Astfel, trebuie remarcat, in primul rand, ca in cele doua litigii anterioare purtate intre parti nu s-a platit un onorariu de avocat unic, care sa fie redus printr-o singura operatiune matematica de la suma de 1.556.051,37 lei la suma de 10.000 lei.
Dimpotriva, cele doua litigii au parcurs fiecare mai multe faze procesuale in care s-au achitat onorarii avocatiale distincte.
De asemenea, in niciunul din litigii exceptia prescriptiei dreptului la actiune nu a fost solutionata la primul termen de judecata.
S-au formulat in cauza cai extraordinare de atac si cereri de stramutare.
Pentru a proceda la o corecta aplicare a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila, instanta de apel avea obligatia sa analizeze, prin prisma dispozitiilor legale mentionate, fiecare onorariu de avocat achitat de reclamanta, in functie de faza procesuala – fond, apel, recurs, contestatie in anulare, cerere de stramutare, etc. - si actul de procedura pentru indeplinirea caruia a fost convenit de parti.
Chiar daca proportionalitatea onorariului avocatial cu valoarea ori complexitatea cauzei si cu munca prestata de avocat reprezinta o chestiune de temeinicie, lasata la aprecierea instantelor de fond, acestea trebuie sa justifice fiecare reducere a unui onorariu avocatial, si nu sa stabileasca in mod global o suma care, in opinia lor, reflecta valoarea muncii depuse de aparator pe parcursul unui intreg litigiu sau chiar al mai multora, cum este cazul de fata.
Pentru aceste considerente, Inalta Curte a admis recursul si, in baza art. 304 pct. 7 si art. 314 Cod procedura civila, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel, pentru ca aceasta sa analizeze motivat aplicabilitatea criteriilor legale prevazute de art. 274 alin. (3) C.pr.civ. in raport de fiecare onorariu achitat de reclamanta.
