Necompetenta absoluta a instantei de recurs si incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC]
In plus fata de reglementarea anterioara, apar doua motive pentru contestatia in anulare indreptata impotriva deciziilor date de instantele de recurs. Unul dintre ele, preluat din art. 317 CPC 1865, a fost dezvoltat [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC: „hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei [prin „alcatuirea instantei” trebuie sa intelegem compunerea si constituirea instantei] si, desi se invocase exceptia corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte asupra acesteia”.
In acest caz nu este vorba despre necompetenta absoluta in cazul unei decizii pronuntate in apel, ci doar de necompetenta absoluta a instantei de recurs, exceptie invocata in termen.
Se poate ca necompetenta sa fie atrasa de necompetenta instantei de fond si ea sa nu fi fost invocata in termen (cu referirire la necompetenta teritoriala exclusiva si necompetenta materiala care, potrivit noului Cod, nu o sa mai poata fi invocate in orice faza a judecatii), motiv pentru care necompetenta, chiar absoluta, a fost acoperita. Prin urmare, nu se poate invoca in fata instantei de recurs faptul ca este necompetenta cata vreme necompetenta a fost instanta de fond.
Referitor la conditia privind omisiunea instantei de recurs de a se pronunta asupra necompetentei, este greu de imaginat situatia in care cererea ajunge la o instanta de recurs necompetenta, in conditiile in care instantele de fond au fost competente absolut, sau, in cea de-a doua ipoteza, in care necompetenta a existat de la debutul procesului la toate instantele, in fata carora a fost invocata in termen, fiind reiterata si in recurs, iar instanta a omis sa se pronunte asupra ei.
A fost adaugata o conditie care, intr-o anumita perioada, era acoperita de palaria necompetentei absolute, respectiv incalcarea normelor referitoare la alcatuirea instantei.
Pe reglementarea din art. 317 pct. 2 CPC 1865 au existat, pana in anul 1985, solutii in sensul ca textul este aplicabil, constituind motiv de contestatie in anulare, si in cazul incompatibilitatii judecatorului sau in alte cazuri de norme imperative referitoare la compunerea sau constituirea instantei.
Si aceasta ipoteza poate fi rar imaginata in practica, respectiv situatia in care se invoca gresita compunere a instantei si instanta nu se pronunta asupra ei, cu atat mai mult cu cat, in forma actuala a reglementarii, se observa grija legiuitorului de a nu transforma contestatia in anulare in cale de reformare.
Prelegere sustinuta de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
Sursa
INM Rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM
