In cazul regulamentelor art. 288 din Trat. CEE (versiunea consolidata – 2010) prevede - si Curtea de Justitie a Uniunii Europene in jurisprudenta sa1 a intarit - principiul aplicarii directe.
Fiind direct aplicabil in legislatia interna, regulamentul se va insera AUTOMAT in ordinile juridice nationale, excluzand orice masura de receptare nationala sau tot ceea ce ar putea disimula natura si efectele unui regulament.
Reproducerea regulamentelor in publicatiile nationale va putea fi justificata pentru motive de informare, cu conditia ca acestea sa nu creeze indoieli asupra caracterului comunitar al dispozitiilor reproduse2.
In consecinta, atunci cand intr-un litigiu partea adversa se prevaleaza de norme nationale contrare vreunui Regulament, norma din Regulament inlatura norma nationala fara nici cea mai mica posibilitate de discutie.
Ca sa intelegem luam un contra-exemplu (ciudat) referitor la aplicarea unui Regulament in legislatia romaneasca.
Legea nr. 202/2000 (in prezent abrogata si inlocuita prin Legea nr. 344/2005) privind masurile pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, a fost prima reglementare emisa in domeniu, in scopul armonizarii legislatiei interne cu prevederile comunitare si anume cu Regulamentul (CE) 3295/1994 privind masurile pentru interzicerea punerii in circulatie libera, exportului, reexportului si plasarii sub un regim vamal suspensiv a marfurilor contrafacute si pirat, modificat prin Regulamentul (CE) 1367/1995 privind dispozitiile de aplicare a Regulamentului 3295/1994, Regulamentul (CE) 241/1999, Regulamentul (CE) 2549/1999 care amendeaza Regulamentul (CE) 1367/1995 etc.
Exemplul e ciudat pentru ca, de fapt, Regulamentul este direct aplicabil in toate statele membre, astfel ca el se insereaza fara nicio alta formalitate in ordinea juridica a acestora (hotararea Curtii de Justitie din 7 februarie 1973, in cauza Comisia/Italia).
De fapt, Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres ca este direct aplicabil, ceea ce inseamna ca produce, prin el insusi, automat, fara nicio interventie din partea autoritatilor nationale, efecte juridice in ordinea juridica a statelor membre.
In aceasta privinta Curtea a aratat, nu numai ca, nu se permite nicio receptare a regulamentului in dreptul intern al statelor membre” ci si faptul ca ”sunt contrare Tratatului orice modalitati de executare a carei consecinta poate fi un obstacol pentru efectul direct al regulamentelor comunitare si ar compromite aplicarea lor simultana si uniforma pe ansamblul Comunitatii”
3.
De aceea, cum spuneam, e ciudat ca Regulamentele mentionate au trebuit „transpuse” in lege.
Dimpotriva: regulamentele se aplica direct. Indiferent daca este de acord partenerul de afaceri sau Ministerul Finantelor care se prevaleaza de o norma interna contrara vreunui Regulament European.
_________________
1. Cazul nr. 39/1972 Comisia/Italia, Culegerea 1973, pag. 101.
2. Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Actami, Bucuresti, 2001, pag. 108.
3. CJCE, 39/72, Comm. c/Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.