Potrivit art. 113 alin. (2) din Codul muncii, in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, potrivit dispozitiilor art. 116 alin. (1) din Codul muncii.
Totodata, programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractele individuale de munca ale salariatilor, conform art. 116 alin. (2) din Codul muncii
Asadar, programul de lucru inegal poate functiona daca sunt indeplinite cumulativ conditiile:
- sa fie stipulat in contractul colectiv de munca sau, in absenta acestuia, in regulamentul intern;
- sa fie stipulat in contractul individual de munca;
Insa, dupa situatia expusa, programul de munca in societatea dumneavoastra este unul cu repartizare egala a timpului de munca.
Conform Art. 134. pauza de masa si alte pauze din Codul muncii,
(1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si jumatate.
(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.
Potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, salariatul este obligat sa respecte si disciplina muncii, sa respecte prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca, sa respecte masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate.
In conformitate cu prevederile art. 40 din Codul muncii, angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii; sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii; sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor; sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu, sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern.
Art. 242 din Codul muncii spune ca regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii: reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii; reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii; drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor; reguli concrete privind disciplina muncii in unitate; abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile etc.
In conformitate cu prevederile art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Tot in cadrul Regulamentului intern, in cadrul capitolului referitor la regulile concrete privind disciplina muncii in unitate, pot fi prevazute si modalitatile concrete prin care angajatorul poate exercita controlul asupra modului de respectare a prevederilor regulamentului.
Cum prevede art. 41 alin.(1) din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar potrivit alin. (3), modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna.
Dispozitiile art. 17 alin. (4) din Codul muncii stabilesc ca orice modificare a elementelor esentiale ale contractului individual de munca, in timpul executarii acestuia, impune incheierea unui act aditional la contract.
Prin urmare, anterior modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa salariatul cu privire la clauzele generale pe care intentioneaza sa le modifice. Orice modificare impune incheierea unui act aditional la contract.
In concluzie, schimbarea dispozitiilor Regulamentului Intern sunt aduse la cunostinta angajatilor. Acestia sunt obligati sa le respecte. De asemenea, angajatorul este obligat sa acorde pauza pentru un program mai mare de 6 ore de lucru.
