Contractul de vanzare-cumparare comerciala (Partea teoretica)

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA
(Partea teoretica)

REGLEMENTARE

● Codul comercial Art. 3 pct. 2, 3, 4, 10 si 15; Art. 60-69 (a se vedea si Codul civil art. 1294-1404)

DEFINITIE

Contractul  international  de vanzare-cumparare  comer- ciala,   international,   este acel  contract  prin  care  o parte, denumita vanzator, se obliga   sa   transmita   celeilalte parti, denumite cumparator, dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unui alt drept, in schimbul unui pret.

Teste REZOLVATE pentru examenul de titularizare Limba si Literatura engleza

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

PARTILE

VANZATOR – partea  care  se  obliga  sa transmita  celeilalte  parti dreptul de proprietate asu- pra unui bun sau a unui alt drept in schimbul pretului.

CUMPARATOR – partea care primeste dreptul  de  proprietate asupra  unui  bun  sau  a unui alt drept.

PRETUL - Echivalentul   in   LEI/EURO/USD   al bunului ce se transmite.

CARACTERE JURIDICE

Contractul international de vanzare-cumparare comercial,   prezinta urmatoarele caractere juridice:

● este un contract sinalagmatic/bilateral, fiindca genereaza obligatii in sarcina ambelor parti;

● este   cu   titlu   oneros,   fiecare   parte   urmarind   un   avantaj   patrimonial (vanzatorul – obtinerea pretului iar cumparatorul – obtinerea dreptului de proprietate asupra unui bun sau a altui drept si dobandirea acestuia);

● are caracter comutativ, drepturile si obligatiile partilor fiind cunoscute chiar in momentul incheierii contractului;

● are caracter translativ, vanzatorul fiind obligat sa transmita cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul contractului;

● este un contract consensual.

CARACTERE JURIDICE SPECIFICE (CUMULATIVE)

COMERCIALITATEA

● Pe  plan  international,  distinctia  dintre  vanzarea  civila  si  comerciala  are  o  importanta redusa.

● Determinarea  comercialitatii  are  in  vedere interpunerea in schimb.

● In privinta efectelor – competenta a determina caracterul civil sau comercial al vanzarii este lex contractus (legea contractului).

● Vanzarea este supusa:
– lex  loci  actus (legea locului unde s-a incheiat actul);
– lex  fori  (legea  instantei  arbitrale  sau judecatoresti sesizate);

● In contractele internationale de vanzare-cum- parare comerciala, partile au grija sa se scrie tipul  de  vanzare  pe  care  il  adopta:  CIF  sau FOB1)

INTERNATIONALITATEA

● Vanzarea comerciala are caracter international atunci cand partile au sediul social ori resedinta obisnuita pe teritoriul unor state diferite daca:

– contractul presupune ca lucrul vandut face sau va face obiectul transportului de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat;
– actele care constituie oferta si acceptarea sunt indeplinite pe teritoriile unor state diferite;
– daca  predarea  lucrului  trebuie  sa  se realizeze  pe  teritoriul  unui  alt  stat decat  cel  unde  s-au  indeplinit  actele ce constituie oferta si acceptarea contractului

CONSECINTELE INTERDEPENDENTEI  OBLIGATIILOR PARTILOR

Potrivit dreptului comun, acestea sunt:

● Exceptia de neexecutare a contractului poate fi invocata de catre oricare dintre parti, ori de cate ori cealalta parte, ulterior incheierii contractului,  se  afla  intr-o  situatie  economica  atat  de  rea  incat  exista motive  de  temere  ca  nu  isi  va  putea  executa  o  parte  esentiala  a obligatiilor sale.

● Rezolutiunea pentru neexecutare poate interveni atunci cand, in contractele cu executare succesiva, neexecutarea de catre o parte a unei obligatii referitoare la o livrare da celeilalte parti motive de teama de neexecutare a obligatiilor viitoare, urmare carora poate cere rezolutia contractului intr-un termen scurt.

● Riscurile contractuale (in lipsa unei stipulatii contractuale) sunt carmuite de legea care reglementeaza insusi contractul (aceste riscuri trec de la vanzator la cumparator din momentul predarii lucrului, efectuate in conditiile prevazute in contract, sau in conditiile supletive ale legii).

● Cheltuielile contractului se impart intre vanzator si cumparator, astfel:

– cele pentru predarea lucrului revin vanzatorului;
– cele ulterioare predarii lucrului sunt in sarcina cumparatorului