Decizie CCR. Suspendarea provizorie a unei executari silite

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis cu unanimitate de voturi in speta privind neconstitutionalitatea alin. (7) de la art. 719 din Codul de Procedura Civila in care se mentioneaza suspendarea provizorie a unei executari silite.

Art. 719
(...)
(7) Daca exista urgenta si daca, in cazurile prevazute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a platit cautiunea, instanta poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea depusa potrivit prezentului alineat ramane indisponibilizara chiar daca cererea de suspendare provizorie este respinsa si este deductibila din cautiunea finala stabilita de instanta, daca este cazul.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a aratat ca cererea de suspendare provizorie a executarii silite se solutioneaza prin incheiere nesupusa niciunei cai de atac si fara citarea partilor. Asadar, procedura instituita de dispozitiile legale ale art. 719 alin. (7) din Codul de Procedura Civila incalca principiul contradictorialitatii si dreptul la aparare, intrucat una dintre parti este in imposibilitatea de a se apara. Autorul argumenteaza faptul ca instanta se pronunta doar in baza probelor administrate de contestator, iar dezbaterilor nu sunt nici publice, nici contradictorii. In plus, este incalcat si dreptul la recurs pentru ca incheierea pronuntata de presedintele instantei ce are ca obiect suspendarea provizorie a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac.

In aceeasi exceptie de neconstitutionalitate ridicata se arata si faptul ca se incalca principiul egalitatii armelor in procesul civil, deoarece contestatarul poate sa aiba avocat, sa formuleze concluzii scrise si are cunostinta de termenul de judecata, in timp ce partea cealalta nu poate face nimic din lucrurile amintite. 

Printre altele, autorul exceptiei a amintit de jurisprudenta CEDO referitoare la un proces echitabil si de Decizia CCR nr. 51/2008.

Decizia CCR a dezamagit, daca putem spune asa, autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Curtea a retinut ca solutia legislativa prevazuta de dispozitiile legale criticate potrivit careia cererea de suspendare provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare se solutioneaza prin incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac si fara citarea partilor se regasea in Codul de procedura civila din 1865 la art. 403 alin. 4, care prevedea ca “in cazuri urgente, daca s-a platit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta, Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea care trebuie depusa este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile in bani. Cautiunea depusa este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul,”, dispozitii legale care au format in numeroase randuri obiect al controlului de constitutionalitate, CCR constatand constitutionalitatea acestora.

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Astfel, imprejurarea ca impotriva incheierii instantei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executarii, pana la solutionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natura sa infranga dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea cailor de atac si la infaptuirea justitiei, deoarece legiuitorul, in virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedura diferite, adecvate fiecarei situatii juridice, iar, pe de alta parte, prevederile constitutionale nu garanteaza folosirea tuturor cailor de atac. In acest sens s-a pronuntat CCR, cu valoare de principiu, in Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/08.02.1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69/16.03.1994, unde s-a retinut ca legea poate exclude folosirea unor cai de atac fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorita caracterului modic al obiectului in litigiu, fie din motive de celeritate sau de protectie a unor interese sociale, fie pentru ca natura cauzei impune o rezolvare prompta si definitiva (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 389/09.05.2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 525/19.06.2006).

Asadar, CCR retine ca solutiile si considerentele deciziilor mentionate se aplica mutatis mutandis si in cauza de fata.

In continuare, avand in vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executarii silite – urgenta care nu ingaduie intarzieri generate de exercitarea vreunei cai de atac impotriva incheierii instantei -, iar, pe de alta parte, faptul ca masura provizorie dispusa de instanta nu il prejudiciaza pe creditor in valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind aparat prin instituirea unei cautiuni menite sa acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executarii silite, CCR a retinut ca aceasta masura nu este de natura a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil.